La saună, la Biserica „Adormirii Maicii Domnului” de la Orheiul Vechi?
Situl istorico-natural de la Orheiul Vechi este mărgăritarul cultural al R. Moldova, despre importanţa căruia s-a scris şi discutat în ultimii ani destul de mult. Discuţiile au avut loc mai mult în contextul pregătirii dosarului de înscriere a acestuia în Lista mondială a monumentelor UNESCO, lucru care, din păcate, nu s-a întâmplat.
Motive sunt multe, dar unul dintre principalele a fost atitudinea iresponsabilă a guvernării comuniste, care nu a ştiut sau nu a dorit să folosească „favorul” oferit de UNESCO după vizita preşedintelui acestei instituţii internaţionale la Chişinău. Astfel, problema înscrierii Orheiului Vechi în lista siturilor mondiale rămâne una deschisă.
Orheiul Vechi se confruntă însă cu un şir de probleme ce ţin de administrarea, amenajarea şi valorificarea acestui important sit turistic şi cultural. Printre aceste probleme se numără şi relaţia instituţiilor statului cu Mitropolia Moldovei care, în 1997, abuziv a preluat controlul asupra Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” şi asupra Mănăstirii rupestre „În Peşteră”. Tentativele feţelor bisericeşti de a justifica „dreptul istoric” asupra acestor monumente s-au soldat cu succes, chiar dacă instituţiile judecătoreşti au acordat acest drept Ministerului Culturii. Mitropolia Moldovei nu a dorit să se conformeze acestei decizii. Mai mult ca atât, a intervenit în structura şi planimetria bisericii şi mănăstirii prin construcţii contemporane – trepte de beton, amplasarea uşilor, geamurilor şi podelei în mănăstire prin deteriorarea spaţiilor istorice. Un exemplu în acest sens sunt lucrările de construcţie în cadrul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (Foto 1) care, prin elementele arhitecturale şi culorile contemporane, au transformat acest lăcaş de cult într-un „Disneyland moldovensc”. Personalul mănăstirii a construit fără autorizare un zid în jurul bisericii, care mai degrabă arată ca o fortificare a unei cetăţi medievale decât ca un gard obişnuit al unei biserici. Aici apare simpla întrebare: de ce a trebuit un asemenea zid în jurul unui lăcaş de cult, care prin destinaţia lui trebuie să fie deschis pentru vizitatori? Cu atât mai mult cu cât tradiţia bisericilor fortificate nu este caracteristică pentru regiunile istorice ale Moldovei. Şi amenajarea intrării în ograda bisericii a fost realizată contrar normelor de ocrotire a patrimoniului cultural. Elementele de arhitectură şi amenajare a landşaftului se suprapun peste urmele palisadei cetăţii getice, care este una dintre cele mai reprezentative cetăţi antice din spaţiul est-carpatic din sec. IV—III a.Chr.
Uitându-mă la aceste ziduri masive, m-am întrebat – este biserica şi personalul acesteia expus vreunui pericol sau are ceva de ascuns preotul în ograda bisericii? După o vizită recentă la Butuceni am găsit răspunsul la această întrebare. În spatele bisericii, călugării au amenajat o construcţie cu WC (Foto 2), indiscutabil, lucru necesar. Dar, ca să vezi „minune”, în cadrul acestei construcţii ei au mai amenajat şi o SAUNĂ?!, care în timpul vizitei era în plină pregătire pentru a fi folosită. În ograda bisericii fiind şi o maşină luxoasă, probabil a vreunui „sărman preot” din cadrul Mitropoliei. Nu pun la îndoială necesitatea unei băi în cadrul mănăstirilor, pentru asigurarea condiţiilor de igienă, dar chiar aici ?!, pe vârful stâncii de la Orheiul Vechi, cred că e un lucru ieşit din comun!
În urma acestor intervenţii, feţele bisericeşti au încălcat un şir de norme legale privind protecţia patrimoniului istoric al R. Moldova. Cea mai gravă fiind ştirbirea originalităţii monumentului istoric şi utilizarea lui în alte scopuri decât cele culturale.
Ar fi logică o întrebare adresată ministrului actual al Culturii: va fi oare tras cineva la răspundere pentru astfel de fapte? Sau poate feţele bisericeşti sunt scutite de răspunderea în faţa legii?
Sergiu Musteaţă
