Întreprindere de stat falimentară: Salariu de 19 mii de lei pentru director – restanţe de milioane pentru angajaţi
Marcel Minciună, administrator interimar al ÎS Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău, despre care ZdG a scris că este un apropiat al familiei ministrului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, primeşte un salariu lunar de aproape 20 de mii de lei, în condiţiile în care întreprinderea are datorii de zeci de milioane, iar angajaţii şi foştii angajaţi nu şi-au mai primit salariile de ani de zile sau au primit doar o parte din ele. Minciună spune că salariul i-a fost stabilit de cei din Consiliul de Administrare al întreprinderii, iar datoriile „istorice” şi cele curente către angajaţi nu pot fi achitate deoarece întreprinderea nu are venituri.
Marcel Minciună a fost numit administrator interimar al ÎS Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău (CNVVC), subordonată Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului (MADRM), la 29 ianuarie 2018, printr-un ordin al ministrului Liviu Volconovici. Anterior ZdG a scris că soţia lui Marcel Minciună, Corina, este originară din satul Corbu, Donduşeni, localitatea de baştină a ministrului Volconovici. Totodată, soţii Corina şi Marcel Minciună sunt naşii de cununie ai unui nepot de-al ministrului – Victorin Slipenchi, fiul Nelei Slipenchi, sora ministrului şi primara satului Corbu.
„Nu mi-am pus eu acest salariu”
După publicarea articolului „Ministrul Agriculturii: Funcţii pentru apropiaţi şi proiecte în favoarea Universităţii Agrare”, în care scriam că mai mulţi apropiaţi ai familiei ministrului Volconovici au fost numiţi în funcţii de conducere la întreprinderi de stat din subordinea MADRM, printre care şi Marcel Minciună, la redacţia ZdG a venit un fost angajat al CNVVC, care ne-a spus că reprezintă un grup mai mare de persoane care nu şi-au mai primit de ani de zile salariile de la CNVVC. Bărbatul, care a solicitat respectarea anonimatului, susţine că sunt persoane care au de primit zeci de mii de lei de la întreprindere şi că se tem că nu-şi vor mai vedea salariile pentru care au muncit. Totodată, fostul angajat ne-a adus mai multe documente din contabilitatea ÎS CNVVC în care sunt trecute încasările şi cheltuielile întreprinderii din perioada ianuarie-iulie 2018, inclusiv cheltuielile salariale pentru actualii angajaţi. Astfel, conform datelor din aceste acte, în aprilie 2018, administratorul interimar, Marcel Minciună, a primit 30 de mii de lei drept salariu şi o mie de lei sub formă de premiu. La sfârşit de aprilie, a încasat alte 12 mii de lei, iar în zilele de 2 şi 3 mai – încă 25 300 lei. În iunie a încasat 20 de mii de lei, iar în iulie 30 de mii. În total, Minciună a încasat 118 300 lei, dintre care 4 mii i-a întors către întreprindere (întoarcere sumă decontare) rămânând cu 114 300 lei pentru perioada de şase luni, de când se află în funcţie, adică aproximativ 19 mii de lei pe lună.
„Aşa-i regulamentul. Consiliul de Administraţie a aprobat salariul directorului. Nu mi-am pus eu acest salariu. Eu trei luni nu am primit nicio copeică. În aprilie, am primit pe lunile dinainte. Din salariu îmi achit şi maşina, reparaţia, benzina. Nu-mi achită nimeni aceste cheltuieli”, ne-a spus Minciună, întrebat dacă i se pare corect să primească un astfel de salariu de la o întreprindere falimentară şi cu datorii faţă de salariaţi.
De un salariu generos în toată această perioadă s-a bucurat şi contabila întreprinderii, Svetlana Pânzari. În primele 7 luni ale anului, Pânzari a încasat 85 170 lei, câte aproximativ 12 mii de lei pe lună.
„Ne dă câte o mie de lei să nu murim de foame”
Spre deosebire de director şi de contabilă, ceilalţi angajaţi au avut salarii mult mai modeste, între o mie şi 2 500 de lei. Contactat telefonic, Valeriu Mocanu, tehnolog şi fost şef de secţie la fabrica de vin a CNVVC, unul dintre puţinii angajaţi rămaşi la întreprindere, spune că, în prezent, primeşte doar jumătate din salariu şi că întreprinderea are restanţe la plata salariului încă de acum 3-4 ani. „Suntem la jumătate de zi. Ne dă câte o mie de lei aşa, ca să nu murim de foame. Nici jumate de salariu. Primim dacă apar nişte bani oarecare. Ca să-ţi dea bani, ei trebuie să vină de undeva. Eu sunt conştient că n-au de unde veni. Ca să vină bani, trebuie să activăm, să producem ceva, să vindem, dar din 2011 situaţia e cam asta. Restanţele sunt mai vechi, de vreo 3-4 ani. Sperăm că, la toamnă, vom prelucra ceva struguri şi dacă vom face vin, vom vinde”, ne-a spus Valeriu Mocanu. „Cam toţi s-au eliberat. Omul trebuie să se hrănească de undeva. Am lucrat 32 de ani aici. Acum am 55 de ani. Unde să mă mai duc? Noi vrem să activăm, dar… Suntem vreo 5-6 oameni. Au rămas doar cei cu răspundere materială. Am fost şef de secţie la îmbuteliere. Acum, dacă nu se lucrează, lucrez unde trebuie. Eu sunt şi tehnolog, dacă o să lucrăm poama, înseamnă că am să fiu tehnolog la primirea poamei. Clar că nu-s condiţile celea care trebuie, dar de prelucrat se poate”, ne-a mai spus Mocanu, care s-a arătat mirat atunci când i-am spus ce salarii primesc administratorul şi contabila întreprinderii.
„Când sunt bani le dăm, când nu sunt le spun «băieţi, mai aşteptaţi»”
Şi Vasile Panaid, unul din cei 4 paznici ai întreprinderii, spune că întreprinderea are datorii mari către lucrători. „Unii au vreo 60 de mii de primit şi n-au de unde să le dea. De atâţia ani, s-a îngrămădit. La mine au undeva vreo 20 de mii. Dar nu numai la mine, la toată paza. La timp primim salariul, dar nu cât trebuie pentru că-i greu. Ne dau câte o mie. N-au bani. Numai paza acolo lucrează şi sunt doi tehnologi. Mulţi s-au eliberat, uzina noastră-i la lichidare”, ne-a spus paznicul. Întrebat cum i se pare salariul de 19 mii al directorului, Vasile Panaid ne-a întrebat mirat: „Dar de unde bani dacă noi nu facem nimic? Nici vin, nici nimic?”
Administratorul Marcel Minciună spune că datoriile acumulate către angajaţi sunt istorice şi că întreprinderea nu are în acest moment posibilitatea să le achite. „Pe timpuri la fabrică lucrau peste o mie de oameni. Erau 3 schimburi. Acum au rămas 9 oameni care lucrează pe un salariu de 0,5. Sunt datorii şi de un leu, şi de 2 mii, şi de 20 de mii, şi de 30 de mii. Când am venit eu era un minus 85 de milioane. De asta şi am dat la insolvabilitate, ca să facem ceva, să putem să plătim oamenii. Când sunt bani le dăm, când nu sunt le spun «băieţi, mai aşteptaţi». Acum nu-i sezonul, ce aş putea eu să fac? La toamnă am putea produce ceva, dar conturile sunt blocate şi banii s-ar duce la Fisc. E o istorie foarte încurcată”, susţine Minciună.
Printr-o hotărâre de guvern din iunie 2016, ÎS Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău urma a fi divizată în Instituţia Publică Centrul de Excelenţă în Viticultură şi Vinificaţie din Chișinău (instituţie de învăţământ) şi ÎS Fabrica de vin din Stăuceni. Centrul de excelenţă a fost creat, dar modificările ce ţin de redenumirea ÎS CNVVC în Fabrica de vin din Stăuceni nu au mai fost operate. În următoarele luni, ÎS CNVVC urmează să treacă din subordinea MADRM în cea a Agenţiei Proprietăţi Publice, instituţie sub umbrela căreia vor fi concentrate toate proprietăţile statului.
