Dorul de baștină, afaceri mici și susținerea statului – motivele care ar aduce diaspora acasă

Argumentul forte al dușmanilor integrării europene ar fi că liberalizarea vizelor, deschiderea R. Moldova spre lume a influențat starea de spirit în familia tradițională moldovenească. „Blestemat să fie acel care a deschis granițele și a distrus familiile!” – această declarație a unei sătence de vârstă matusalemică făcută la un canal TV acum câțiva ani a intrat în istorie. Într-adevăr, depopularea satelor își face efectul – pleacă cei tineri, rămân doar vârstnicii. Rapoartele DGE Telenești la conferințele din august prezintă, an de an, o statistică îngrijorătoare – începând cu 2012, la sfârșit de an școlar efectivul de elevi din raion se micșorează cu 25-30 de copii. Adică, anual dispare o clasă întreagă, odată ce părinții plecați peste hotare își iau copiii cu ei.

Un alt indice îngrijorător ar fi incidența publicării citațiilor publice din presa locală privind chemarea unuia dintre soți la examinarea în judecată a dosarului de divorț. Judecătoriile publică cu nemiluita asemenea citații, simplificând astfel procedura de chemare în judecată a pârâtului. Or, a plecat Paraschița ori Grigore în Italia sau în Turcia, de unde nu mai dă niciun semn de viață. Cum altfel obții un divorț fără a-ți complica viața?

Vasile Popovici, primarul de Bănești, singura comună unde de la 1991 încoace s-a înregistrat spor demografic plus (!) și rată scăzută a divorțurilor, ne explică motivul:

„Se pleca întotdeauna când în perioada interbelică erau deschise granițele în Argentina, Canada etc. Plecau atunci amândoi soții, ori nu pleca niciunul. Dar necazul a venit după 1940. Ce trebuia să se întâmple cu familia, unde într-un sat de odinioară mătura pusă în ușă însemna normalitate de secole, pentru ca mai apoi, odată cu cedarea Basarabiei, nici cele mai trainice zăvoare să nu asigure trăinicia casei respective?”, explică primarul impactul schimbului de mentalitate.

Icoane ale stilului culinar italian la ei acasă

Acum șapte ani, familia lui Vasile și Nina Vorniceanu a deschis un restaurant de bucătărie italiană în mediul rural, la hotarul administrativ cu raionul Sângerei. Procesul de producție este asigurat de patru persoane – un chelner, doi bucătari și un barmen, dintre care două persoane sunt proprietarii localului, Vasile și Nina Vorniceanu, iar alții doi sunt fiul și fiica acestora. Mai intervine și mama Ninei care trăiește în aceeași localitate.

Vasile și Nina Vorniceanu și-au petrecut cei mai frumoși ani în Italia. Cel mai greu i-a fost lui Vasile, care a mers spre Italia în condiții în care poți face un film de acțiune:

„Din Belgrad ne-am pornit pe jos, am mers așa până la Rijeka, în Croația, unde ne-au arestat, ne-au eliberat ca să ne întoarcem înapoi, dar noi ne-am dus mai departe. Din Croația am trecut în Slovenia, acolo iar ne-au arestat și iar au încercat să ne întoarcă înapoi. Dar am mers înainte prin munți, orientându-ne după o linie de înaltă tensiune, până am ajuns la Trieste”, povestește Vasile Vorniceanu.

Astfel, în 2002 a început să lucreze în Italia, mai întâi la câmp, apoi camionagiu. În timpul liber citea tot ce găsea, inclusiv cărți cu rețete culinare, iar revenind acasă, prefera să prepare paste și ravioli pentru soție și copii. Vasile a muncit în Italia 16 ani, timp pe care nu-l regretă, fiindcă a acumulat o experiență enormă de gestionare a afacerii.

Mai apoi și Nina a plecat în Italia. A muncit într-un restaurant dintr-un oraș plasat nu departe de Veneția:

„Pentru noi, aflarea în Italia a semnificat schimbare de mentalitate. Am lucrat la un restaurant care era o afacere de familie moștenită din generație în generație. M-a impresionat patronul care avea 84 de ani și care, în pofida vârstei înaintate, vădea o dragoste de viață de invidiat. Important e și faptul că acolo este multă lume pozitivă, de la care am avut ce învăța. Apropo, relații amicale întreținem cu acea familie și acum”, povestește la rândul ei Nina.

„Câteodată, tentația înfrângerii apare cu câteva clipe înaintea victoriei”

Au revenit acasă și s-au dus la Direcția Economie a CR Telenești să afle dacă APL acordă asistență celor care vor să inițieze o afacere și, spre surprinderea lor, au găsit susținere. Ce-i drept, angajații au fost uimiți de ideea lor.

„Vreți să ridicați un restaurant la Bănești? D-apoi chiar la Telenești, oraș cu populație mai multă, asemenea afaceri ard chiar din start, dar voi vreți s-o porniți într-un capăt de raion! Nu m-au lăsat să rămân doar cu ideile – m-au trimis la niște cursuri de inițiere în afaceri. Am accesat și un grant de 200 000 de lei, dar a trebuit să muncim mult pentru ca acești bani să vină pe contul nostru. Astfel, în aprilie 2017 am finalizat construcția, am înzestrat cu utilaj modern blocul alimentar”, își continuă povestea Nina Vorniceanu.

Vasile Vorniceanu ne spune că startul afacerii nu a fost deloc simplu:

„Marea învățătură care am scos-o de la startul afacerii noastre e că trebuie să crezi în ceea ce faci și trebuie să lupți, or tentația înfrângerii vine cu câteva clipe înaintea victoriei”, ne spune Vasile.

Nina adaugă faptul că are o bibliotecă întreagă cu cărți despre afaceri și riscurile acestora, pe care în ultimii ani le-a studiat minuțios:

„Astfel, putem spune că riscul nostru a fost unul rațional. Când apare vreo problemă, tot la acele cărți căutăm soluția. Dacă ascultam sfaturile cuiva, nu mai reușeam niciodată”, conchide proprietara.

Au renovat clădirea nefinisată a unei brutării care se afla chiar gard în gard cu casa lor și astfel a apărut Dolce&Amaro – un local din sticlă, beton și aluminiu, parcă adus aici de lângă Veneția sau Bologna.

Dolce&Amaro ține mai mult de diversitatea gusturilor

De fapt, Dolce&Amaro semnifică mult mai mult decât noțiunea tradusă mot-a-mot, adică „dulce-amar”.

„E cum ai spune românește «și așa, și așa», adică vorbește nu numai de interferențele vieții, dar și ale gusturilor umane. Bineînțeles, preparăm nu numai specimente ale bucătăriei italiene, dar și ale celei autohtone. Ne-a reușit să impresionăm chiar și italienii care vin aici în vacanță! Un italian în vârstă, proprietar de restaurant, a fost tentat de denumirea noastră «Dolce&Amaro». O zi a servit bucătărie moldovenească, altă dată – pizza, care la noi se face după rețetă originală și a găsit că e mai delicioasă decât cea din restaurantul lui. Am înțeles că ne reușește ceva”, povestește Nina.

Totodată, soții nu ezită să ne spună că probleme oricum întâlnesc la tot pasul.

„Cu regret, în Italia, pentru cei care inițiază afaceri, sunt niște facilități, vacanțe fiscale, care permit antreprenorului începător să stea bine pe picioare. Această experiență trebuie neapărat implementată și la noi. Altminteri, îi sperii pe toți acei plecați, care nu vor mai reveni”, ne spune Nina.

„Doar cei cu dorul nestins de glie revin acasă”

La DASPF Telenești ne-au recomandat să vorbim cu Serghei Popa, primarul de Verejeni, cu studii superioare în drept și 10 ani de aflare la muncă în Italia, care a revenit acasă și a câștigat alegerile în toamna anului 2019. Este conducătorul uneia dintre cele mai mari primării din raion. Serghei Popa ne-a explicat în câteva cuvinte de ce a abandonat serviciul în poliție, cum a plecat în Italia și de ce s-a făcut primar la baștină.

„Îmi trebuia o altă experiență de viață, pe care am obținut-o în Italia. În toți acești ani, familia mi-a fost alături, am avut și susținerea rudelor. Am urmărit activitatea APL în Peninsula Apenină, unde am înțeles că edilul, în genere omul aflat în slujba comunității, este purtătorul unor responsabilități cât pentru 10 oameni, că mandatul trebuie să fie de scurtă durată, dar de maximă eficiență”, ne-a spus primarul de Verejeni.

Eugenia Roșca, președinta ONG „Concordia” de la Inești, susține că problema migrației populației trebuie tratată obiectiv, dar și cu prudență.

„Revine acasă omul cu discernământ. Avem peste 20 de proiecte implementate pentru familiile revenite acasă, iar asta înseamnă instruiri, granturi, care ulterior aduc beneficii. Avem peste 60 de persoane de diferite vârste care au inițiat afaceri în ultimii ani în diverse domenii, mai ales turism rural, prelucrarea cherestelei, ferme de ovine și caprine”, ne spune Eugenia Roșca.

Victor Movilă din Telenești a făcut studii în domeniul tehnologiei prelucrării produselor alimentare la Chișinău și Paris, a participat la diverse proiecte în străinătate, inclusiv a fost bucătar pe fregata „Hermione”, replica unui vas istoric care a repetat acum patru ani navigația din 1780, când l-a transportat pe marchizul Lafayette din Franța să lupte pentru independența SUA.

„Se revine acasă. Or omul nostru, fără familie, fără glie nu poate trăi. Ce va urma în continuare? Am revenit cu altă mentalitate, astfel putem să schimbăm viața patriei. Se cere doar descătușarea inițiativei private. Adică, statul să ne permită să muncim nestingheriți”, conchide Victor.