Doi ani de război în Ucraina: „Desigur că se poate întâmpla din nou. Pentru că războiul încă nu se termină și nu se știe cât va continua”. REPORTAJ din satul în care a căzut prima rachetă rusească
La Naslavcea, în raionul Ocnița, am ajuns într-o zi ploioasă de ianuarie, la un an și două luni după ce în această localitate a căzut o rachetă rusească doborâtă de sistemul ucrainean de apărare antiaeriană. Racheta a căzut pe o mică insulă din Nistru care îmbrățișează localitatea într-un meandru. Situați ca într-un buzunar, cei 300 de locuitori din Naslavcea, majoritatea ucraineni, par să fie izolați în liniștea ocrotitoare a Nistrului, a cărui albie coincide pe acel segment cu hotarul dintre R. Moldova și Ucraina. Liniștea lor însă a fost tulburată într-o zi de luni dimineață, pe 31 octombrie 2022.
„Eram afară, a zburat pe deasupra și a căzut acolo, pe Nistru”
„Acolo undeva a căzut, la colț. Nu permiteau nimănui să se ducă acolo până nu au luat totul…”, ne arată Emilia Ivanțova, o pensionară de 71 de ani. Nistrul trece practic prin grădina sa, iar explozia i-a spart țigla de pe casă și a speriat-o grozav pe femeie.
„Eram afară, a zburat pe deasupra și a căzut acolo, pe Nistru. Ne-am speriat desigur. A căzut și a explodat racheta. Am văzut doar fumul. Bine că doar acoperișul a fost deteriorat. Casa asta (ne arată casa vecinei, n.r.) a avut de suferit mai mult. Trebuie deja la vară să-l repar (acoperișul, n.r.) – și din partea cealaltă, și de partea asta”, planifică pensionara.
În total, au fost afectate aproximativ 20 de locuințe. Explozia a spart geamurile și a deteriorat
țigla de pe casele situate într-o parte a satului numită de săteni „Colonia” – aici au locuit coloniști germani care s-au stabilit în Basarabia la începutul secolului al XIX-lea.
„Noi suntem înconjurați de Ucraina din toate părțile. Orice se poate întâmpla”
Căderea rachetei chiar în apropierea casei a speriat-o pe Emilia Ivanțova, care locuiește singură. Soțul i-a decedat, fiul locuiește în Rusia, iar fiica – în Polonia. Are nepoți la Chișinău, care o vizitează și o mai ajută. Spune că primăria i-a dat niște bani după explozia rachetei ca să-și repare casa.
ZdG: V-ați gândit că vine războiul peste dumneavoastră?
E. Ivanțova: Noi suntem înconjurați de Ucraina din toate părțile. Orice se poate întâmpla. Când se împușcă la Vinița sau mai departe, aici se aude. Noi simțim totul.
ZdG: V-ați gândit vreodată să plecați de aici?
E. Ivanțova: Unde să mă duc? Cât e liniște, noi stăm pe loc. Nu ne ducem nicăieri. Tinerii au plecat, dar noi aici ne ducem veacul.
„Nu știam unde să fugim, ce să facem. Am simțit o frică puternică”
Elena Lapalciuc, în vârstă de 34 de ani, este bibliotecară în satul Naslavcea. S-a născut în Rusia, dar s-a mutat cu familia la Naslavcea încă în copilărie. Aceasta are trei copii – de 10, 15 și 16 ani. Când a auzit explozia, primul gând i-a fost la copii.
Femeia își amintește cum și-a trimis copiii la școală pe data de 31 octombrie 2022. Apoi, a simțit câteva zguduiri, mai exact explozii. „Mai întâi, două explozii mai mici, apoi, o lovitură puternică. Sigur că ne-am speriat. Am luat repede copiii de la școală. Sincer vorbind, am intrat în panică. Nu știam unde să fugim, ce să facem. Am simțit o frică puternică. Evident, copiii au început a plânge, s-au speriat. Nu știau ce se întâmplă”, relatează femeia.
„Știți, când te uiți la televizor, știrile sunt știri, dar când asta te afectează pe tine, deja devine înfricoșător”, mărturisește aceasta.
„În vremurile noastre e mai bine să taci”, „Noi am văzut că a zburat dinspre Ucraina, dar toți ne spun că e din Rusia”
Mulți dintre săteni sunt însă reticenți să discute despre racheta căzută în localitatea lor. „În vremurile noastre e mai bine să taci”, spune un vecin al Emiliei Ivanțova.
O femeie în vârstă, sprijinindu-se cu greu într-un baston, repetă și ea același refren, precum că racheta ar fi fost ucraineană, nu rusească.
Încă un vecin din „Colonie”, la fel de zgârcit la vorbă, cu un cățel gălăgios alături, ne-a propus totuși să ne arate niște resturi din rachetă, pe care spune că le-a strâns de pe mica insulă de pe Nistru unde a căzut aceasta. Le scoate din garaj și le înșiră pe jos, mândru de captura sa. Sunt câteva cioburi de metal sure, îndoite și arse.
„Atunci le-am adunat. Noi am văzut că (racheta, n.r.) a zburat dinspre Ucraina, dar toți ne spun că e din Rusia. Rusia e încolo, dar a zburat dincoace. Eram afară vreo patru vecini. Mai întâi s-au auzit explozii, apoi a aterizat”, doar atât a povestit bărbatul, fără să menționeze că satul Naslavcea este înconjurat de Ucraina și racheta rusească nu ar fi putut ajunge prin altă cale în localitate decât prin Ucraina, fiind doborâtă de sistemul ucrainean de apărare antiaeriană.
„Racheta a căzut acum cinci ani, iar ei vorbesc și acum despre asta”
Nici primarul satului Naslavcea, Fiodor Mironov, nu a dorit să ne ofere un interviu. „Puteți să filmați natura noastră”, ne-a îndemnat acesta. Potrivit primarului, în R. Moldova ar fi probleme mai serioase de discutat decât atacul unor rachete.
Fiodor Mironov este primar din partea Partidului „Renaștere”, partid apropiat oligarhului Ilan Șor, un susținător al „lumii ruse”, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul privind „furtul miliardului” din sistemul bancar moldovenesc.
F. Mironov: O să mă vadă și o să râdă. O să spună: „Racheta a căzut acum cinci ani, iar ei vorbesc și acum despre asta.”
ZdG: Asta nu s-a întâmplat acum cinci ani.
F. Mironov: Eu m-am exprimat metaforic.
ZdG: O rachetă ar putea să cadă și acum. Nu vă gândiți la asta?
F. Mironov: Nu dă Doamne. Poate să cadă și peste Chișinău, și unde vreți. Oriunde poate cădea. Nimeni nu este ferit de asta. (…) Dacă aș fi fost ministru al Apărării, ați fi putut să mă întrebați. Dar eu nu sunt ministru al Apărării. Întrebați-l pe el.
ZdG: Sunteți primarul localității în care a căzut o rachetă. Aveți o părere, ce trebuie de făcut ca să nu aibă de suferit populația?
F. Mironov: Eu nu știu.
Ulterior, primarul practic i-a dat afară pe jurnaliști din birou, refuzând să le mai răspundă la întrebări.
„La hotar nimeni nu se simte în siguranță”
Locuitorii din Naslavcea sunt îngrijorați că situația s-ar putea repeta și spun că nimeni nu le-a explicat ce ar putea face ca să fie în siguranță.
„Să fie un adăpost, să ni se spună unde să fugim în asemenea situații. Vreau să mă simt protejată, să știu ce să fac în așa situații. Cred că la hotar nimeni nu se simte în siguranță. Mi-aș dori să fie anunțuri, mesaje, avertizări, poate să avem chiar alarme sonore care să anunțe oamenii, ca să fie în siguranță. Desigur că se poate întâmpla din nou. Pentru că războiul încă nu se termină și nu se știe cât va continua”, se îngrijorează bibliotecara Elena Lapalciuc.
„Acum suntem mai liniștiți. Ne-am obișnuit deja cu sirena care se aude permanent la hotar cu Ucraina. Deja ne-am obișnuit. De la început, când auzeam primele sirene, eram alertați, ascultam cu atenție. Și până acum se mai aud explozii, dar oamenii s-au obișnuit. Ne rugăm, poate asta nu ne va atinge și pe noi”, își face speranțe femeia.
„În Ucraina e război, dar la noi e scump”
Emilia Ivanțova, la fel ca și alți săteni, nu știe ce ar trebui să întreprindă dacă se mai abate vreo rachetă deasupra satului.
„Eu nu știu. Nimeni nu ne-a spus nimic. Dar mereu auzim alarmele din Ucraina. Pe partea cealaltă. Mereu, dimineața. Acum, mai rar se aud alarmele, dar mai înainte, vara, de dimineața devreme începea să vuiască: u-u-u. Și seara tot așa se începea.”
Dar nici războiul nu a oprit-o din obișnuința de a merge la cumpărături în Ucraina, la Mohîliv-Podilskîi, care se află la o distanță de 25 de kilometri de Naslavcea.
„Mergem la Mohîliv, la piață. Am fost nu demult, în decembrie și s-a auzit alarma. Și gata. S-au adunat pe pod vreo 300 de oameni care erau pe jos, iar cu mașini – și mai mulți. Am stat acolo până când ne-au spus că alarma este anulată. Au trecut cam trei-patru ore cât am așteptat să se termine… Îmi este frică, desigur că mi-e frică. Dar ce să facem? Acolo e mai ieftin decât la noi. Produsele, totul acolo e ieftin. În Ucraina e război, dar la noi e scump. Acolo totul e mai ieftin”, spune femeia.
„Nu știu eu cine și ce vrea. E politică”
Sătenii își amintesc cum au început să vină refugiații ucraineni la început de război, majoritatea femei, copii și vârstnici.
„Am văzut la computer că s-a început războiul. Desigur că era panică, aici au început să vină oamenii, refugiații. I-am ajutat cu ce am putut: și făină, și cartofi, și ouă, conserve. Le-am dat, desigur, că oamenii sufereau”, își amintește Emilia Ivanțova.
Femeia însă preferă să nu discute despre cine se face vinovat. „Nu știu eu cine și ce vrea. E politică. Dar nu e bine. Eu cred că nu e bine că au început acest război. Trăiau în prietenie. Așa și trebuiau să trăiască în continuare. Nu le lipsea nimic, toți erau mulțumiți, iar acum toți sunt dușmani”, spune cu regret Emilia Ivanțova.
„Ei trăiesc pe un butoi cu pulbere”
Războiul din Ucraina și-a lăsat amprenta și asupra locuitorilor din Naslavcea. „Mi-e milă de oameni. Și de cei din Ucraina, și de cei de aici, pentru că trăiesc pe un butoi cu pulbere”, spune bibliotecara Elena Lapalciuc
„Cum se trăiește la hotar cu războiul? Este un pic îngrijorător. Omul se poate obișnui cu de toate. Se obișnuiește cu alarmele, cu exploziile, dar… Te temi în fiecare zi. Te întrebi oare cum va fi mâine? Oamenii lucrează. Vin de la lucru, se duc la lucru, acasă, dar… Oamenii nu mai vor să facă nimic. Cândva ridicau construcții, făceau reparații, organizau evenimente, se bucurau de viață. Acum totul s-a… Mai întâi carantina ne-a închis în case, iar acum e război. Oamenii nu se mai bucură”, punctează Elena.
Mai multe rachete și drone rusești au căzut pe teritoriul R. Moldova
De la începutul războiului din Ucraina, mai multe rachete și drone rusești au încălcat spațiul aerian moldovenesc și au căzut pe teritoriul R. Moldova, fără să producă victime umane. Incidentul cu racheta rusească ce a căzut la Naslavcea a fost primul. Ulterior, au mai fost găsite rămășițe ale unor rachete lângă orașul Briceni și în satul Larga, raionul Briceni, în satul Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, precum și în trei localități din regiunea transnistreană.
Pe 11 februarie 2024, în sudul R. Moldova, în satul Etulia, raionul Vulcănești din regiunea autonomă găgăuză, au fost găsite resturi ale unei drone Shahed, cu 50 de kilograme de explozibil. Rămășițele de rachete care au ajuns pe teritoriul R. Moldova au fost distruse în explozii controlate.
Cel mai recent caz a avut loc la 17 februarie 2024 în satul Etulia Nouă, raionul Vulcănești, când la aproximativ 2 kilometri de linia de frontieră moldo-ucraineană au fost depistate fragmente ale unei drone similare cu Geran-2.
De asemenea, timp de doi ani, mai multe rachete de croazieră au traversat spațiul aerian al R. Moldova.
„Sistemul de apărare antiaeriană – învechit, depășit moral și tehnic”
„Sistemul de apărare antiaeriană al R. Moldova a fost moștenit de la Uniunea Sovietică și în prezent, este învechit, depășit moral și tehnic”, se arată în răspunsul Ministerului Apărării la solicitarea ZdG.
„Pe parcursul anilor, capacitățile sistemului de apărare antiaeriană al R. Moldova au evoluat în mod regresiv/degradant, fără investiții sau modernizări și actualmente nu asigură pe deplin misiunile de apărare a spațiului aerian, așa cum sunt stabilite în legea nr 143/2012 privind controlul spaţiului aerian. Astfel, Ministerul Apărării, de comun cu partenerii strategici, întreprind toate măsurile necesare privind dezvoltarea capabilităților de apărare antiaeriană. Aceste măsuri prevăd achiziționarea sistemelor moderne de supraveghere și control”, precizează instituția.
Potrivit Ministerului Apărării, în 2023 a fost achiziționat din Franța un radar mobil „Ground Master 200”, de rază medie, operabil în toate condițiile meteorologice.
Radarul execută misiuni de supraveghere pentru detectarea, localizarea, urmărirea și identificarea țintelor aeriene și este capabil să detecteze ținte aeriene, în funcție de mărimea acestora și distanța până la ele.
„Nouă ne trebuie trei, și mai bine – patru radare”
Un singur radar de acest fel însă este insuficient pentru apărarea întregului spațiu aerian al R. Moldova, susține Vitalie Marinuța, expert militar, fost ministru al Apărării.
„La noi, chiar și capacitatea dată, radarul în cauză, e bine dacă-l avem, e foarte bine, dar e un pic în mare. Nu-i de ajuns. Haideți să ne uităm: 250 de kilometri este raza de detectare a țintelor, da? Noi avem 350 de kilometri de la nord la sud, R. Moldova. Și 150 de kilometri – est-vest. Deci, dacă o punem în mijloc, la noi flancurile sau nordul și sudul rămân neacoperite. O ducem la nord – noi avem de la Chișinău la vale neacoperit. Cum nu l-am duce, ceva rămâne neacoperit. Corect? Deci, noi trebuie să avem cel puțin două, să le punem unul lângă altul, ca să interacționeze, să acoperim cumva întreg teritoriul R. Moldova. Dar, ca să fim siguri, nouă ne trebuie trei, și mai bine – patru astfel de radare, ca să putem să spunem că da, noi putem să știm oricând despre orice țintă care intră în spațiul aerian al R. Moldova până la o înălțime de 25 de kilometri. Fiindcă astea sunt caracteristicile tehnice. Ce-i mai sus de 25 de km, trebuie alt radar. Deci, radarul de bază într-o apărare antiaeriană bună sunt radarele cu bătaie lungă. Iată, Deveselu în România este un radar care ne vede și pe noi”, subliniază Vitalie Marinuța.
Ministerul Apărării susține că în prezent, „construiește practic de la zero sistemul de apărare antiaeriană”. De asemenea, este în proces de elaborare sistemul de avertizare a populației.
„NATO este unica ieșire dacă noi ne dorim securitate și apărare în termeni rezonabili”
Expertul militar Vitalie Marinuța afirmă însă că un sistem antiaerian performant și eficient este mult prea scump pentru posibilitățile R. Moldova. Deși bugetul Ministerului Apărării a fost majorat, acesta nu depășește 0,55% din PIB, iar pentru ca Armata Națională să se dezvolte, este necesar un buget pentru apărare echivalent cu 2% din PIB.
„Noi trebuie să decidem ce dezvoltăm ca stat cu capacități economice limitate, cu instituții guvernamentale slabe. Până nu vom investi în capacitățile noastre militare, noi nu vom putea să construim o structură militară care să ne asigure securitatea de apărare. Unica ieșire pentru R. Moldova, din punctul meu de vedere, având o experiență, eu aș spune destul de bogată în domeniul securității și al apărării, este de a întreprinde toate măsurile ca să fim parte componentă a unei alianțe. Deci, NATO este unica ieșire dacă noi ne dorim securitate și apărare în termeni rezonabili sau și mai scurt, ca să ajungem la NATO, este unirea. Deci, România e țară NATO, vrem noi, nu vrem, ea este țară europeană, articolul 5 al NATO se răsfrânge asupra ei, capacitățile militare sunt cu mult mai bune ca ale noastre”, punctează Marinuța.
