(VIDEO) De la sanatoriu, în cârje, spre CtEDO

În mai 2014, Grigore Grigoriţă, invalid de gradul II, a primit un bilet de tratament la Sanatoriul „Victoria” din or. Sergheevka (Ucraina), care aparţine Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Din cauza unor proceduri cu nămol efectuate necorespunzător, bărbatul s-a întors de la sanatoriu în cârje, fiind nevoit să se trateze timp de 6 luni la Chişinău. Ajuns acasă, Grigoriţă a acţionat ministerul în judecată şi, pentru că, spune el, justiţia de la noi nu i-a făcut dreptate, acum se pregăteşte să dea R. Moldova în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Centrul de reabilitare a invalizilor şi pensionarilor „Victoria”, de la Sergheevka, a fost construit în perioada URSS, în anii 1970-1974, fiind destinat în special reabilitării sănătăţii veteranilor celui de-al Doilea Război Mondial. În prezent, la „Victoria” sunt trimise la reabilitare persoanele în vârstă şi cele cu dizabilităţi, care, conform legii, au dreptul să beneficieze de un astfel de tratament o dată la 3 ani. Cu o capacitate de 260 de locuri, sanatoriul s-a aflat până acum în subordinea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al R. Moldova (MMPSF), care, după reforma Administraţiei Publice Centrale, a fost comasat cu Ministerul Sănătăţii.

S-a întors de la sanatoriu în cârje

Grigore Grigoriţă suferă de diabet zaharat. Fiind invalid de gradul II, în mai 2014, i-a venit rândul să beneficieze de tratament la Sanatoriul „Victoria” de la Sergheevka. „Am ajuns acolo, am prezentat documentele şi mi-au spus ce tratament voi primi. I-am spus medicului principal că sunt bolnav de diabet şi că nu-mi simt picioarele, nu simt când e rece, când e cald. El aşa şi a scris în cartelă. În a patra zi, când m-am dus la procedura cu nămol, mi-a pus 6 „electroade” electrice la spate, la burtă şi la picioare. Aşa-i procedura. Peste 4-5 minute, am simţit fierbinte la burtă şi la spate, unde aveam simţ. La picioare nu simţeam nimic, doar nişte împunsături. Peste 15 minute, a venit medicul, a scos electrozii şi am văzut că piciorul meu era roşu spre vineţiu. Nu am zis nimic, credeam că aşa-i procedura”, povesteşte bărbatul.

La scurt timp, spune el, picioarele i s-au umflat, aşa că a cerut ajutorul unei surori medicale, care însă nu a întreprins nimic, motivând că nu sunt recomandări scrise de medic. Abia a doua zi l-a văzut un medic, care i-a spus că rănile pe care le are la picioare sunt foarte grave şi a dat indicaţii să fie tratat în cameră. „În a şasea zi, mi-am luat cârjă, că nu mai puteam merge. Mi-au dat regim de cameră. Pentru că rana nu se vindeca, cu vreo 4 zile înainte de a veni acasă, au început să-mi pună picurători şi injecţii. Ajungând acasă, a doua zi, m-am prezentat la medicul de familie. Ea şi-a pus mâinile în cap. M-au luat la tratament ambulatoriu şi aşa am ţinut-o o lună. Pe urmă m-am dus în spital şi chirurgii s-au ocupat de mine. Vreo 10 centimetri se luase pielea cu totul, parcă era fiartă. Vreo 6 luni m-am chinuit. Nu puteam nici să mă încalţ”, povesteşte bărbatul coşmarul prin care a trecut după ce s-a întors de la sanatoriul care ar fi trebuit să-i revigoreze sănătatea.

Proces de judecată cu ministerul

După revenirea acasă, Grigore Grigoriţă spune că a informat MMPSF despre ce i s-a întâmplat la Sanatoriul „Victoria” şi a cerut să-i fie reparat prejudiciul moral cauzat. Drept răspuns, Ministerul i-a comunicat că a aplicat sancţiuni disciplinare unor angajaţi ai Centrului de reabilitare „Victoria”. Ulterior, Grigoriţă a scris o plângere şi la Parlament, care a redirecţionat petiţia către acelaşi MMPSF. De această dată ministerul i-a propus lui Grigoriţă, drept compensare a pagubelor suferite, să beneficieze de tratament pentru încă 12 zile la Sanatoriul „Victoria”: „Mă trimiteau din nou în gura lupului. Cum să mă duc în locul unde am fost opărit?”

Deoarece nu a acceptat soluţia propusă de MMPSF, în decembrie 2014, Grigoriţă a chemat în judecată ministerul, solicitând încasarea unui prejudiciu moral de 50 de mii de lei pentru vătămarea sănătăţii. În septembrie 2016, Judecătoria Centru, din Chişinău, constata că „s-a confirmat responsabilitatea pârâtului în cauzarea de daune morale reclamantului” şi că MMPSF „este obligat să compenseze reclamantului pagubele cauzate”. Astfel, judecătorii au admis parţial solicitarea lui Grigoriţă, obligând ministerul să-i achite daune morale de 7 mii de lei. 

Nemulţumiţi de decizie, atât Grigoriţă, cât şi ministerul, au declarat recurs, iar la 8 decembrie 2016 Curtea de Apel Chişinău a anulat hotărârea primei instanţe şi a emis o nouă decizie, prin care a respins toate pretenţiile lui Grigoriţă. Dosarul a ajuns până la Curtea Supremă de Justiţie, care, pe 10 martie, curent, a acceptat solicitările MMPSF şi a respins recursul lui Grigoriţă ca fiind inadmisibil. Acum bărbatul susţine că pregăteşte dosarul pentru a da R. Moldova în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO).

Victoria Botnaru, specialistă principală în cadrul Serviciului instituţii rezidenţiale şi de reabilitare al MMPSF (acum Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale), spune că nu cunoaşte cazul lui Grigoriţă, deoarece a fost numită în această funcţie mai târziu. Vladimir Lutenco, directorul Sanatoriului „Victoria”, a refuzat o discuţie oficială, delegând-o să discute cu noi pe adjuncta sa, Oxana Duca, care însă ne-a spus că nu-şi aminteşte de acest caz. În discuţiile neoficiale, Vladimir Lutenco a admis că un asemenea incident a avut loc, lăsând să se înţeleagă însă că a fost un caz singular.

De la „foarte rău” în 2014, la „foarte bine” în 2017

Grigore Grigoriţă spune că, în iunie 2014, atunci când a fost la tratament la „Victoria”, condiţiile din sanatoriu erau extrem de proaste. „Mi-au dat o cameră foarte rea, dar nu numai mie, aşa era tot etajul. Dulapurile erau fără uşi, apa nu ajungea până la noi, la etajul 5. Noaptea apăreau gândaci de care nu mai văzusem vreodată. Se băgau prin mâncare… Tot atunci au început şi reparaţia pe etajul nostru şi era miros de vopsea peste tot”, spune Grigoriţă, adăugând că şi alimentaţia nu era adaptată dietei pe care bolnavii trebuiau să o respecte. „Ei ştiu toţi ce înseamnă dieta numărul 9. Nu trebuie să ne dea grăsime de porc, carne bătrână de vaci, dar ei ne dădeau toate astea”, afirmă bărbatul.

Astăzi, la 3 ani de când Grigore Grigoriţă a fost „tratat” la Sergheevka, Sanatoriul „Victoria” a trecut prin schimbări majore, fiind renovate atât camerele în care sunt cazaţi pacienţii, cât şi sălile de tratament. „În fiecare an facem reparaţie. Şi anul trecut am făcut, şi anul acesta facem. În ultimii 3-4 ani suntem finanţaţi şi am făcut faţada clădirii, blocul de cazare, am făcut reparaţie capitală în sălile de tratament cu nămol, am cumpărat multe utilaje medicale, căzi pentru hidromasaj, am făcut o sală nouă de sport, am făcut reparaţia capitală a cantinei şi a blocului alimentar”, ne-a declarat Oxana Duca, vicedirectoarea Sanatoriului „Victoria”.

Spre deosebire de Grigore Grigoriţă, oamenii care au venit în această vară la tratament la Sergheevka se declară mulţumiţi de condiţiile de aici. „Hrănesc foarte bine şi se comportă frumos. Condiţiile de trai sunt bune, e făcută reparaţie, e curat”, ne-a spus o pacientă din Moldova, pe care am întâlnit-o la sanatoriu.

„Am fost ultima dată cu vreo 12 ani în urmă. Acum sunt schimbări în bine”, ne-a spus şi Ion Surujiu din Mitoc, Orhei. Deşi este pensionar, bărbatul spune că a preferat să cumpere biletul de reabilitare prin intermediul unei agenţii de turism, achitând 6400 de lei pentru 12 zile, deoarece, pentru a beneficia de un bilet achitat de stat, ar fi trebuit să aştepte 3 ani.

30 de milioane pe an pentru sanatoriul de la Sergheevka

Conform datelor din rapoartele sociale anuale întocmite de MMPSF, în fiecare an beneficiază de bilete de reabilitare la Sanatoriul „Victoria”, achitate din bugetul de stat, câte 4395 de persoane. În 2013, preţul mediu al unui bilet de reabilitare era de 7648 de lei, în 2014 a atins preţul record de 8932 de lei, iar în 2015 s-a redus până la 7645 de lei, ceea ce înseamnă că, pentru serviciile prestate de sanatoriul de la Sergheevka persoanelor în vârstă şi invalizilor de la noi, R. Moldova achită anual peste 30 de milioane de lei. Pe lângă aceşti bani, sanatoriul înregistrează venituri şi din vânzarea directă a biletelor de tratament. „Sanatoriul este finanţat din bugetul R. Moldova cu aproximativ 30 de milioane de lei pe an. Ei trimit pacienţii bolnavi şi noi îi reabilităm. Locurile pentru cei care vin pe cont propriu sunt limitate, deoarece majoritatea locurilor sunt ocupate de cei veniţi din R. Moldova. Cam 95% sunt ocupate de cei din R. Moldova şi 5% de cei din alte ţări: Ucraina, Rusia, Belarus”, afirmă Oxana Duca, vicedirectoarea sanatoriului.

Pe lângă Centrul de reabilitare „Victoria” de la Sergheevka, MMPSF are în subordine şi Centrul republican pentru recuperarea sănătăţii invalizilor şi pensionarilor „Speranţa” din Vadul lui Vodă, care găzduieşte anual aproximativ 3800 de pacienţi.