Copiii din umbră: de la traume la detenție, de la stigmatizare – la acceptare. Rolul societății în reintegrarea acestora
Mulți dintre copiii care ajung în sistemul penitenciar provin din familii defavorizate, în care au experimentat abuzuri, lipsa confortului emoțional sau conflicte violente între părinți. Acești factori, alături de neacceptare și stigmatizare, dar și de lipsa unui suport eficient din partea autorităților și a comunității din care fac parte, îi fac vulnerabili la influențele negative.
Copiii se confruntă cu dificultăți mari în procesul de reintegrare în societate. Specialiștii subliniază că, pe lângă programele educaționale și de consiliere din detenție, sprijinul continuu din partea familiei, comunității și instituțiilor statului este esențial pentru prevenirea recidivei. Fără un mediu de acceptare și susținere, mulți dintre acești tineri riscă să rămână marginalizați, iar șansele lor de a-și construi o viață normală după eliberare scad considerabil. „Copilul are nevoie de a fi îndrumat și după eliberare, cum a fost și în perioada de detenție. În lipsa unui sprijin, revenirea lui după gratii este inevitabilă”, susține psihologa Ana Turuta.
„Majoritatea celor care ajung în penitenciar au trecut prin puternice traume psihologice”
În sistemul penitenciar ajung tinerii care au comis infracțiuni grave sau deosebit de grave. „Aș dori foarte mult să ies din penitenciar, să mă duc acasă, s-o cuprind pe mama, tata, frații, surorile”, ne-a spus Andrei (nume schimbat), frământându-și mâinile.
În 2023 a ajuns după gratii, ispășindu-și pedeapsa în Centrul de Detenție pentru Minori și Tineri de la Goian. „N-aș dori să mă aflu aici”, ne-a spus tânărul, susținând totodată că dacă ar avea ocazia, ar schimba anumite momente din viața sa. În detenție, acesta își continuă studiile gimnaziale, însușind totodată și o meserie. Tânărul ne mărturisește că atunci când va ieși la libertate, planifică să se angajeze, ca „să ajut cu ceea ce pot, cum m-au ajutat și pe mine până acum părinții”.
„Majoritatea copiilor care ajung în sistemul penitenciar sunt copii care au trecut prin insuficiență de dragoste în familie, prin insuficiență de supraveghere, sprijin din partea familiei, începând chiar de la grădiniță, profesorul la școală, asistentul social din comunitate, autorități”, susține Liubovi Jignea Suveică, ex-directoare adjunctă a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). „Ajung copiii care au abandon școlar, copiii care nu au fost instituționalizați. Ei nu au elemente esențiale de a comunica, de a interacționa, fie în mediul cu semenii lor, fie în interacțiunea cu adulții”, adaugă aceasta.
Cauzele comportamentului antisocial
Potrivit experților, printre factorii care îi determină pe tineri să aibă comportamente antisociale se regăsesc cei familiali, economici și sociali. „Majoritatea care ajung în penitenciar au trecut prin puternice traume psihologice: fie că au văzut în familie o relație toxică între părinți, fie că au văzut în familie consum de alcool sau droguri, fie că le-au văzut pe ambele. Iar copilul cel mai ușor absoarbe tot ceea ce vede în jur”, menționează ex-directoarea adjunctă a ANP.
„Deseori, copilul care a fost abuzat, bătut, intimidat, rușinat, exact acest lucru va face când va crește”, adaugă aceasta. De asemenea, părinții care nu știu cum să interacționeze corect cu copiii lor se pot adresa după ajutor. Este important să facă acest lucru la timp. „Sunt situații când tu, ca părinte, nu știi cum să interacționezi cu copilul tău și acest lucru nu este deloc rușinos. Cere ajutor de la un specialist care știe cum să te ajute ca să poți stabili o relație armonioasă cu copilul tău. Atunci o să te bucuri și tu ca părinte, și copilul o să aibă succes, depășind perioada aceasta complicată”, spune Liubovi Jignea Suveică.
Potrivit psihologei Ana Turuta, una dintre cele mai grave probleme în urma căreia copiii ajung în detenție este stigmatizarea și neacceptarea. Din această cauză, mulți copii caută refugiu în grupuri cu tendințe antisociale, evitând să comunice cu părinții de teama respingerii. Dorind să se afirme în cercul lor de prieteni, ajung să adopte comportamente delincvente.
„Cea mai gravă traumă este totuși trauma care ți-o provoacă societatea și familia, și anume, neacceptarea, stigmatizarea și lipsa confortului emoțional, lipsa atașamentelor formate corect în copilărie, abandonul din partea părinților, din partea semenilor, din partea rudelor. Aceste traume sunt cele mai frecvent întâlnite la copiii aflați în detenție și sunt niște traume care foarte greu dispar din conștientul copilului”, susține psihologa.
În funcție de riscuri și necesități, pentru tinerii deținuți este stabilit un plan personalizat pe durata detenției, iar scopul final este să faciliteze reintegrarea acestora în societate după eliberare.
„Rolul nostru, ca educatori, și al colegilor mei psihologi, asistenți sociali, este de a le oferi un sprijin. Tinerilor care, din păcate, nu au frecventat școala la libertate, le dăm o șansă să aibă un document, să absolvească clasa a IX-a. Deținuții frecventează diverse activități, consiliere, activități educative, cum ar fi artterapie, sport”, relatează Irina Șaptefrați, educatoare în cadrul Centrului de Detenție pentru Minori și Tineri de la Goian.
Există trei tipuri de programe pentru copiii din detenție: educaționale, psihologice și de asistență socială. Programele educaționale vizează școlarizarea și dezvoltarea deprinderilor, cele psihologice ajută la gestionarea emoțiilor și depășirea traumelor, iar cele de asistență socială sprijină reintegrarea după eliberare. Există și programe corecționale. „Avem peste 30 de programe corecționale, activități care sunt disponibile în oferta cadrului de programe a sistemului penitenciar. Toate programele sunt adaptate conform vârstei copiilor delincvenți și sunt dezvoltate anume pe nevoile actuale ale copiilor care se află în detenție”, menționează Ana Turuta.
„Copilul are nevoie să fie îndrumat după eliberare, la fel cum a fost și în perioada de detenție”
Potrivit psihologilor, detenția afectează toate persoanele care au trăit această experiență. „Toți sunt afectați de la faptul că au trecut prin detenție, dar pentru copii, acest lucru este mult mai traumatizant, pentru că ei sunt încă în dezvoltare și în procesul de formare a personalității lor”, explică psihologa. Persoanele care ies din detenție au nevoie de mult sprijin și supraveghere pentru a se reintegra în societatea care deseori îi stigmatizează.
„Oricare om care iese din penitenciar prima jumătate de an are nevoie de suport, ajutor și grijă. Astfel, probabilitatea ca el să nu revină în sistemul penitenciar este foarte mare, crește aproape la 100%. Dar în situația când acesta iese din penitenciar și din start este etichetat că s-a aflat în detenție, șansele lui se reduc la zero. Marginalizarea și stigmatizarea lor este cea mai greșită abordare pe care o putem avea noi ca oameni, ca societate”, accentuează Liubovi Jignea Suveică.
De resocializarea copiilor aflați în conflict cu legea se ocupă și Asociația pentru Justiție Penală Participativă (AJPP).
„În cadrul activităților pe care le implementăm, am depus eforturi pentru a dezvolta și a ajusta programe de asistență psihologică, de schimbare comportamentală. Totodată, am pus un accent deosebit pe procesul de evaluare a sănătății mintale a copiilor aflați în detenție, iar în paralel am contribuit la instruirea specialiștilor care interacționează zi de zi cu acești copii”, menționează Augustina Bolocan-Holban, președinta AJPP.
„Doar muncind toți împreună am putea să avem un rezultat pozitiv”, conchide ex-directoarea adjunctă a ANP.
Conform datelor din 25 februarie 2025, în Centrul de Detenție pentru Minori și Tineri de la Goian sunt deținute 63 de persoane, dintre care 21 au vârsta cuprinsă între 14-17 ani și 42 – vârsta cuprinsă între 18-23 de ani.
