Când întârzie salvarea

În ianuarie 2019, o pensionară a aşteptat ore în şir ambulanţa pentru soţul ţintuit la pat, iar un copil de patru luni a decedat după ce echipa de medici a ajuns la mai mult de o oră de la prima chemare. Medicii spun că de vină ar fi numărul mare de solicitări, numărul mic de medici şi lipsa infrastructurii. Şi nimeni nu poate garanta că în caz de vreun accident, salvarea chiar va ajunge să ne salveze.

În ianuarie 2019, o familie a avut nevoie de intervenţia medicilor de la urgenţă. În cazul lor, drumul de la Institutul Clinic de Medicină Urgentă până la staţia terminus de pe strada Alba Iulia din Chişinău a durat patru ore de aşteptare în prima zi, mai bine de patru ore în a doua zi şi tot atâtea ore în ziua a treia.

Cine ne salvează după 80 de ani?

Ludmila Curarari, 76 de ani, a lucrat 38 de ani endocrinolog la mai multe instituţii medicale din Chişinău. Vasile Curarari, 82 de ani, soţul Ludmilei, este jurist de profesie. În iunie 2018, cuplul se afla la un sanatoriu în România. Acolo, Vasile s-a împiedicat, a căzut şi a suferit o fractură de şold.
A fost operat, i s-a pus proteză la şold. A fost internat la un spital din România, după care în Secţia Traumatologie la un spital din Chişinău. După externare, au început să facă exerciţii fizice. Încerca să facă mici paşi prin cameră, dar situaţia nu se îmbunătăţea. Vasile rămâne la pat şi până în prezent, ieşind din casă doar într-un cărucior trimis din Italia de nişte prieteni. Ludmila, însă, nu poate să-l ridice şi să-l treacă singură în cărucior. Copii nu au, şi nici rude care ar putea să-i ajute.

La 14 ianuarie, Vasile avea febră, 38 de grade… Talpa piciorului traumat se inflamase. Ludmila a anunţat medicul de familie. A doua zi, pe la 13:30, a simţit contracţii musculare la acelaşi picior. Medicul le-a spus să cheme salvarea. La 13.45, a sunat prima dată la 112.

„Era 15.00, şi nu mai venea. Am sunat. Mi-au zis: „Sunt multe chemări, aşteptaţi”. La 16.00, iar sun. „Sunt multe chemări, aşteptaţi”. Sun la 17.00: „Sunt multe chemări, aşteptaţi”. Când la 18.00 sun şi zic: Veniţi? Da ei: „Aveţi nevoie de chemare?” Când am auzit… Aşteptasem deja de la 14.00 până la 18.00 şi salvarea nu a mai ajuns… Am sunat la Linia Verde a Ministerului Sănătăţii. O doamnă a răspuns şi a zis că se clarifică. A sunat ea la 112, unde i-au spus că chemarea noastră nu ar fi înregistrată. Dar ori de câte ori sunam la 112, îmi repetau adresa, familia şi spuneau că este”, povesteşte Ludmila.

Era trecut de 21.00, când a ajuns ambulanţa. Medicul i-a administrat injecţii, i-a spus să cheme a doua zi medicul de familie şi le-ar fi explicat că bolnavul, deşi în stare grea, nu este critic, iar chiar dacă îl vor lua la spital, nu va fi spitalizat şi vor fi nevoiţi să-l aducă înapoi acasă. A doua zi, la 10.00, Ludmila a sunat la medicul de familie.

„Peste o zi, umflătura s-a extins până la locul operaţiei. Medicul de familie nu venea. Se apropia ora 18. Venea noaptea şi mă nelinişteam. Sun la policlinică, întreb. Mi-au zis că medicul a luat chemările şi că va ajunge. Îi spun doamnei de la registratură că soţul are şi febră. A zis că sună medicul pe mobil. Telefonul era închis. Sun din nou la Linia Verde. Peste un timp, la uşă a bătut medicul de familie. Ne-a dat îndreptare la spital şi a chemat urgenţa”, povesteşte Ludmila.

Salvarea a venit peste două ore. Vasile a fost dus la spital, unde i-au anunţat că spitalul nu internează bolnavi după ora 18. Medicul de pe ambulanţă a cerut să vină un medic specialist, care ar consulta cel puţin pacientul. Au refuzat. Au mers la Institutul de Medicină Urgentă. Acolo i s-a făcut roentgen la şold şi la plămâni, a fost consultat de chirurg, traumatolog şi neurolog.

„Era ora 2 noaptea, Vasile era ud pe targă şi medicii nu hotărau nimic cu el. Le-am zis că dacă nu-i de internare, să mi-l dea acasă, să stea la cald, ca să nu răcească. Peste un timp, a venit traumatologul şi ne-a spus că nu-i nimic. Nu ne-au făcut nici injecţii, nici vreo pastilă de durere, nimic. Ne-au adus cu ambulanţa acasă”, spune Ludmila.

La 16 ianuarie, medicul de familie a venit să-l consulte pe Vasile şi i-a scris iarăşi bilet de trimitere la Spitalul nr.2. Au început să sune la 112. Suna medicul de familie, dar şi Ludmila, căreia îi era frică să nu ajungă prea târziu ambulanţa şi să nu reuşească cu internarea până la ora 18.

Tot atunci, şi ZdG a sunat la 112 şi a întrebat dacă apelul familiei Curarari e înregistrat şi de ce echipa întârzie mai bine de două ore. La telefon ni s-a spus că toate ambulanţele sunt ocupate, prioritare fiind cazurile pacienţilor critici, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, copii în asfixie sau victime ale accidentelor rutiere.

La 17:15 a venit ambulanţa. În cele din urmă, Vasile a fost internat. După opt zile de spitalizare în care Ludmila a stat pe un scaun la patul soţului său, au revenit acasă.

„Eu a opta lună am grijă de el. El e în vârstă, dar ei (n.r., medicii) nici atunci când el a căzut şi a venit în Moldova nu l-au ţinut mai mult în spital, nici acum. Peste tot te întreabă vârsta. Şi dacă aud că ai 82 de ani – gata”, încheie Ludmila.

Un copil de patru luni a decedat

La 30 ianuarie, un copil de patru luni, din Durleşti, a decedat. Mama copilului, Galina Corobţova, a aşteptat ambulanţa timp de două ore, sunând repetat şi anunţând că fiul său e în stare gravă. Tot ea le amintea că toate cazurile bebeluşilor cu febră sunt prioritare pentru serviciul 112.
Natalia Ivanschi, sora Galinei, ne-a povestit ce s-a întâmplat la 30 ianuarie.
Pe 2 septembrie 2018, Galina a născut al doilea copil, pe Augustin, un băiat sănătos, de peste 3 kg. În noiembrie, copilul a fost internat la spital cu bronşită. La câteva zile de la externare, respira tot mai greu, aşa că au apelat medicul de familie din Durleşti, care le-a zis să cheme salvarea. Au urmat alte trei săptămâni de spital.

„A avut aceleaşi simptome care le avea acasă, înainte de deces. I se aplicau câte patru perfuzii pe zi. A venit un medic, i-a recomandat un fel de tratament. Apoi, alt medic i-a dat alt tratament, după care au chemat un profesor. Am întrebat-o pe vicedirectoarea Aliona Rotaru care-i situaţia şi din ce motiv copilul stă o zi în reanimare, o zi în secţie. De ce i se administrează patru picurători pe zi unui copil de doar patru luni? Am zis: dacă nu-i de competenţa lor, să ne dea copilul să-l internăm în alt spital. Au spus că fac tot ce-i posibil, copilul e bolnav, are alergie care afectează căile respiratorii”, ne-a povestit Natalia Ivanschi.

La 27 decembrie, Augustin a fost externat. La 30 ianuarie, avea febră 37.8. Pentru că, de câteva zile, avea erupţii dentare, medicul de familie i-a recomandat antipiretice, ca să-i reducă febra. Natalia i-a dat pastila, dar febra varia: ba scădea, ba se ridica.

La 18:46, fiica de 10 ani a Galinei a chemat-o pe mătuşa sa care trăieşte vizavi. Natalia a venit, au măsurat iarăşi temperatura copilului. Avea 38 de grade. Era palid. Au chemat salvarea.

„I-am spus Galinei, dacă medicul de la ambulanţă va zice că febra e din cauza dinţilor, vei sta liniştită, dar să nu rămână cu copilul pe noapte în aşa caz”, povesteşte Natalia.

După ce solicitarea a fost înregistrată, Galina s-a apucat să schimbe scutecul copilului şi a observat pete lângă picior, la mână, pe frunte, la ceafă. Buzele începuseră să se învineţească. Au insistat ca salvarea să vină mai repede. Le-au zis să aştepte. Copilul era tot mai palid, se învineţea. Au insistat repetat, spunându-le că micuţul se învineţeşte. Le-au zis să aştepte.

Au tot sunat. De fiecare dată ridicau receptorul şi închideau. Au sunat la Linia Fierbinte. Acolo li s-a spus că vor contacta serviciul 112, pentru a urgenta chemarea. Persoana de la Linia Fierbinte a revenit în 10 minute şi le-a spus că se face tot posibilul ca medicii să vină cât mai urgent. Natalia spune că salvarea a ajuns la 21.40: „Medicul a dezvelit copilul. Nu i-a administrat nimic. Nu i-a acordat primul ajutor. Nu l-a ascultat. Nimic. L-a înfăşat şi a zis că plecăm repede la spital”.

La spital a fost chemat profesorul care tratase copilul până la 27 decembrie. Când a ajuns Natalia, copilul era în reanimare. Galina a rugat-o să întrebe medicii ce se întâmplă. „Am întrebat medicul ce este cu copilul. Acela m-a întrebat: Care copil? I-am zis numele de familie. A zis că nu-i cunoaşte pe familie. I-am zis care are pete pe corp. Mi-a zis că e mort. Am întrebat de ce nu au anunţat mama. Au zis că au anunţat-o. Eu ies şi îi spun Galinei: Zic că Augustin e mort. Ea, şocată, strigă la profesor: Spuneţi că nu-i adevărat, că copilul e viu. Mai târziu, a venit poliţia. S-a deschis o cauză penală.

„Cred că copilul a fost bolnav încă atunci când a fost internat în spital. Ori nu i s-a pus diagnosticul corect, ori a fost tratat incorect. Expertiza medico-legală urmează să fie gata în 30 de zile”, spune Galina.

Ce spune Serviciul 112

Într-un răspuns pentru ZdG, Instituţia publică Serviciul naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112 a precizat că primul apel al Galinei Corobţova a fost înregistrat la 30 ianuarie, ora 20:35:39. Ulterior, în sistem au fost înregistrate apeluri privind aceeaşi urgenţă la 21:18:22 şi la 21:44:13. Operatorul a transmis repetat interpelarea către Dispeceratul de Ambulanţă.

Instituţia a mai explicat că, potrivit Legii nr. 174 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112, din momentul transmiterii datelor, personalul său nu poartă răspundere pentru activităţile ulterioare.

Reacţia Centrul Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească

Centrul Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească, care a preluat chemarea de la 112, a explicat, după decesul bebeluşului, că motivul apelului la 112 a fost copil cu febră 38°C şi alergie pe gât.

„A fost direcţionată o echipă de asistenţă medicală urgentă specializată pediatrică, care a ajuns cu întârziere din cauza că în acest interval erau 38 de solicitări în aşteptare, în majoritatea cazurilor – copii. Mama copilului le-a relatat medicilor că, pe 30 ianuarie, la 14:00, starea copilului s-a agravat brusc şi a apărut febra de 38°C. Aceasta i-ar fi administrat de sine stătător medicamente pentru scăderea febrei, iar la scurt timp a constatat că copilului i-au apărut pe corp erupţii cutanate, după asistenţă medicală nu s-a adresat. Peste şase ore şi jumătate, aceasta a apelat Serviciul 112.

La momentul sosirii echipei de urgenţă, copilul a fost găsit în stare gravă, cu erupţii cutanate pe faţă, gât şi membre. După examinarea pacientului, echipa i-a acordat asistenţă medicală, fiind monitorizat permanent, cu administrare de oxigen, pe durata transportării la cea mai apropiată instituţie medicală, în secţia de reanimare.

IMSP Centrul Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească regretă acest caz tragic şi reiterează populaţiei că ambulanţa trebuie solicitată doar în cazul în care este pusă viaţa în pericol, întrucât apelurile non-urgente provoacă întârzieri în acordarea ajutorului medical persoanelor care se află în situaţii de urgenţă, uneori având consecinţe fatale”, se mai arată în comunicat.

Răspunsul Spitalul Clinic Municipal de Copii nr. 1

Directorul Spitalul Clinic Municipal de Copii nr. 1 din Chişinău, Ştefan Calancea, unde a fost adus copilul de patru luni, a declarat pentru ZdG că, micuţul era în moarte clinică, iar toate eforturile de resuscitare s-au soldat cu eşec.

„Să mă scuzaţi, dar cu febră mare, de la ora 14 până la 20:30, nu au solicitat salvarea, dar au făcut-o în orele de vârf, când erau sute de chemări. Aici ţine şi de educaţia noastră. Dacă la 14.00, solicita ajutorul medicului de familie, ajungea la spital cu îndreptarea acestuia. Dar noi stăm în internet şi căutăm fel de fel de mesaje care nu au nimic cu medicina şi când ajungem în situaţii critice, vrem să învinuim pe cineva. Trebuie să vedem ce am făcut noi ca părinţi, dacă am făcut tot posibilul ca copilul să ajungă la timp la medic. Salvarea nici nu are medici cu cine lucra. Din momentul în care s-a găsit o ambulanţă disponibilă, medicii au lucrat foarte bine. În 16 minute, erau la copil şi în 11 minute – la spital. Cu părere de rău, când au ajuns, era prea târziu. Nu învinuim pe nimeni, pentru că s-a reacţionat prompt, calitativ”, precizează Calancea.

Directorul spune că sunt aşteptate rezultatele investigaţiilor de la Institutul de medicină legală care ar putea dezvălui cauza decesului.

Câte ambulanţe şi câţi medici avem

Potrivit datelor Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale (MSMPS), parcul de autosanitare al Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească are 295 de ambulanţe, care sunt încă din perioada sovietică. 80% dintre acestea au un grad de uzură de 100%. În prezent, sistemul de asistenţă medicală urgentă are nevoie de circa 450 de ambulanţe tip B şi C.

În 2018, au fost cumpărate 69 de ambulanţe, repartizate pe teritoriul ţării: 27 dintre ambulanţe – în 11 raioane de Nord, 31 – în 17 raioane de Centru, trei ambulanţe – în trei raioane de Sud şi trei ambulanţe – în UTA Găgăuzia. În noiembrie 2018, au fost achiziţionate încă 35 de ambulanţe pentru Serviciul de Asistenţă Medicală Urgentă (AMU) din Chişinău. Pentru achiziţii s-au cheltuit 273 milioane de lei. Se mai preconizează achiziţionarea a circa 133 de ambulanţe de tip B şi 35 – de tip C.

MSMPS a precizat pentru ZdG că în cadrul Serviciului AMU activează în total 498 medici, 162 dintre care la Nord, 138 – în Centrul, 140 – în Chişinău, 40 – la Sud şi 18 în Găgăuzia.

Despre întârzierea ambulanţelor în cazurile critice, MSMPS a precizat că printre cauze sunt creşterea numărului de solicitări în perioada rece a anului, triajul ineficient al urgenţelor medico-chirurgicale şi solicitările care nu necesită intervenţia Serviciului AMU. Astfel, numai în 2018, au fost înregistrate 23 219 de solicitări inutile, în care pacientul lipsea de la locul solicitării, refuza să fie examinat, era sănătos sau anula solicitarea.

Şi starea precară a infrastructurii rutiere, în special în zonele rurale, supraaglomeraţia în zonele urbane, lipsa iluminării stradale, a scărilor, deficienţele ce ţin de numerotarea străzilor, blocurilor, ascensoare defecte, deszăpezirea insuficientă a drumurilor pe timp de iarnă – sunt factori care împiedică ambulanţele să ajungă la timp la pacienţi.

„Spre regret, autorităţile administraţiei publice locale nu contribuie suficient la soluţionarea acestor probleme, la dezvoltarea infrastructurii şi la crearea posibilităţilor de deplasare operativă a transportului sanitar. Pentru salvarea vieţilor e important şi respectul în trafic şi acordarea spaţiului liber pentru ambulanţe”, se arată în răspunsul MSMPS.

Potrivit unui raport al MSMPS, în 2017, numărul solicitărilor Serviciului AMU în localităţile rurale a constituit 443 780, iar în localităţile urbane – 421 631. Raportului MSMPS mai arată că Serviciul AMU este suprasolicitat în Chişinău şi Bălţi, unde există un număr mai mare de chemări. MSMPS nu indică date statistice referitoare la numărul cazurilor de întârziere a ambulanţelor.