REPORTAJ Bibliotecarele frigului

Biblioteca publică din satul Horeşti, Ialoveni, înseamnă cărţi, cititori şi două bibliotecare eroine care au rezistat gerului dintr-o clădire veche, în perioada sovietică, şi frigului – într-o clădire parţial reparată, într-un stat independent.

Galina Grigorean are 61 de ani, 43 dintre aceştia i-a dedicat Bibliotecii publice din Horeşti, localitate situată la 21 km de Chişinău. A ales să-şi facă studiile la Colegiul pedagogic „Gheorghe Asachi” din Lipcani, imediat după absolvirea clasei a 8-a a şcolii din sat. „Mi-a plăcut să citesc. Am vrut să fiu bibliotecară pentru că ai cărţile la îndemână, poţi citi tot ce vrei. Şi copiii îmi plac”, ne explică Galina de ce a ales această muncă. Şi acum ar citi neîntrerupt „Jane Eyre” de Charlotte Bronte, poeziile lui Grigorie Vieru, poeziile lui Mihai Eminescu, literatură fantastică.

După trei ani în care a învăţat bibliografia, biblioteconomia, citind zeci de cărţi, a revenit în sat. A început să lucreze la biblioteca găzduită de o cameră de doar 9 metri pătraţi, dotată cu vreo mie de cărţi tipărite în grafie chirilică. „Uşa dădea afară, geamurile – rele, cum erau pe atunci. Se făcea focul, dar oricum era frig”. Galina a continuat să citească, să îndrume cititorii, să le ofere cărţi în aceeaşi cameră, timp de 12 ani.

Pe urmă, biblioteca şi-a schimbat sediul în Casa de Cultură. Sala bibliotecii îşi tot schimba locul – ba la al doilea etaj în stânga, ba la primul etaj în dreapta, ba din nou la al doilea etaj, unde se află şi în prezent.

„Vă gândiţi că e uşor să se încălzească aşa o clădire?”

„Când ne-am mutat în Casa de Cultură, aici era şi conducerea colhozului. La primul etaj era mai cald. La al doilea, unde eram eu, nu ajungea căldură. De fapt, biblioteca era acolo unde trebuia să fie un loc pentru fumat. Iarna, când spălam podelele, puteam să ne dăm de-a şuiul. Am îndurat mult frig. Câteodată, afară era mai cald decât în bibliotecă. Suflam în toc şi scriam. Nu am răcit, cred că am imunitate. La căldură nu pot, dar la frig pot”, râde Galina.

De vreo şase ani, în Casa de Cultură îşi au oficiile primăria, poşta, asociaţia de economii şi împrumut şi poliţia. Au început să încălzească şi sala de sport, şi cele două biblioteci, pentru copii şi pentru adulți. Acum patru ani, au fost schimbate geamurile, dar oricum e frig. „Vă gândiţi că e aşa de uşor să se încălzească aşa o clădire? Trebuie bani… Imaginaţi-vă tot etajul I şi II, şi sala de sport încălzită. Chiar şi eu îl înţeleg pe domnul primar că nu-s bani. Cine să ne dea aşa finanţe?”, se întreabă bibliotecara.

Galina mai aminteşte că, odată cu centralizarea bibliotecii, o dată pe an, putea să meargă după literatură nouă. „Alegeam vreo mie de exemplare. Acum, în fondul bibliotecii publice pentru copii sunt şapte mii de cărţi. Cândva erau şi 13 mii, dar s-au mai pierdut, s-au mai rupt”, continuă ea.

Cei 500 de cititori înregistraţi la Biblioteca publică pentru copii citesc anual vreo nouă mii de cărţi. Numai în ianuarie 2019, biblioteca a adunat 142 de cititori noi care au venit încoace de 290 de ori şi au citit peste 600 de cărţi.

Cele mai citite sunt poveştile, scrierile de aventură, fantastice şi despre animale. „Colecţia „Lumea Animalelor”, e răscitită. Cele mai căutate sunt cărţile cu litere mai mari şi cu multe desene”, explică Galina.

Din iunie 2018, în cadrul bibliotecii se organizează un Club de Animaţie. Copiii desenează, decupează şi creează desene animate. Astfel, echipe formate din câte opt copii au creat desene animate despre floarea soarelui, corbul şi vulpea, răzbunarea corbului. În prezent, aceştia lucrează la ursul păcălit de vulpe.

„Eu îi ghidez: omul să nu fie mai mare decât calul, ori lupul mai mare decât calul. Desenele animate nu trebuie să aibă numai conţinut, dar şi o anumită morală. Mai mult de opt copii nu putem primi în bibliotecă pentru că nu avem scaune. O parte a crescut, nu mai vor să vină, dar vin alţii din urmă”, precizează Galina.

Recent, la bibliotecă s-a organizat încă un atelier, care presupune lectura cărţilor, vizionarea filmelor în baza aceloraşi cărţi şi discuţii pe marginea lor.

Biblioteca pentru adulți

Fedora Dogot (foto sus) are 60 de ani, 40 dintre care i-a muncit la Biblioteca publică pentru adulți. Deşi a fost îndrăgostită dintotdeauna de cărţi, a trebuit să mai treacă timp până să ajungă să lucreze cu ele.

După zece clase absolvite la şcoala din Horeşti, a făcut, timp de un an, cursuri de contabilitate. A revenit în sat, unde, vreun an şi jumătate a calculat şi a împărţit recolta oamenilor la centrul de colectare din localitate.

În cele din urmă a înţeles că vrea să se facă bibliotecară. A fost admisă la Colegiul pedagogic „Mihai Eminescu” din Soroca, unde şi-a făcut studiile timp de trei ani. A învăţat atât literatura străină, cât şi administrarea şi planificarea muncii în bibliotecă. A revenit în sat şi a început să lucreze la Biblioteca publică pentru adulți, situată în aceeaşi clădire cu biblioteca pentru copii, unde activa Galina.

În ianuarie 2019, biblioteca pentru adulți a adus aproape 500 de cititori care au solicitat vreo mie de cărţi.

„Cu ani în urmă, cărţile nu erau atât de frumos desene. Acum te atrag vizual. Chiar şi aşa, sunt oameni care vor numai cărţi în grafie chirilică sau în rusă, pentru că aşa au învăţat cândva. Acolo nu mai găsim imagini, în schimb, aceste cărţi au litere măşcate”, explică Fedora.

În decembrie 2018, Biblioteca pentru adulți a primit o donaţie – 25 de cărţi de psihologie. Astăzi, acestea pot fi găsite pe rafturi, alături de celelalte opt mii de cărţi din sală.

Fedora spune că printre cele mai căutate cărţi sunt „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak, „Fluturi” de Irina Binder, „Arsă de Vie” de Souad şi Marie-Therese Cuny. Mai sunt şi cărţi pe care cititorii ar dori să le citească, bunăoară „Trandafirii Negri”, de Djamal Sahib, dar aceasta nu se regăseşte deocamdată în bibliotecă.

„În alţi ani, veneau mai ales tinerii să citească, dar acum vin şi pensionari. Vin şi tineri, dar se aşează la masă şi fac lecţiile. Adulții iau cărţile acasă şi le aduc în 15 zile. O carte bună o citesc în două-trei zile şi o aduc repede, că şi alţii stau la rând să o citească”, povesteşte bibliotecara.

Şi în biblioteca pentru adulți se organizează ateliere. Unul – „Sănătate – dar nepreţuit” presupune organizarea unor discuţii ale medicului de familie cu persoane mai în vârstă, despre problemele de sănătate.

La cel de-al doilea atelier – „Biblioteca întinde mâna copiilor din familii social-vulnerabile”, au loc diverse activităţi, în special cu acei copii care nu au acasă calculatoare.

Anual, din bugetul primăriei se alocă circa şase mii de lei pentru achiziţii de carte. În 2018, Galina şi Fedora au ales în jur la trei mii de cărţi.

Ce spune Primăria

Frigul din biblioteci e şi din cauza celor două cazane cu o capacitate de 96 Kw, prea mică pentru a menţine căldura necesară în clădirea respectivă. „Cazanele nu sunt prevăzute pentru atâta spaţiu. Când sunt festivităţi, încălzim sala mare şi deconectăm încălzirea din sala de sport, şi invers. Acum am conectat căldura şi şi sala mică. Avem zile în care conectăm un singur cazan, când afară nu-i foarte frig”, explică primarul localităţii, Petru Cigoreanu. Acesta se gândeşte la posibilitatea construcţiei unei cazangerii care ar funcţiona pe bază de biomasă.

„Prin 2000, prin intermediul proiectului energie şi biomasă, am construit o termocentrală la grădiniţă, cu o capacitate de 250 Kw, tot din două cazane. Acolo avem un sistem cu colectare solară. Oricum, nu au capacitatea de a menţine temperatura atunci când afară e prea frig, dar cheltuielile sunt mult mai mari, ne-a costat 75 mii USD”. Primarul spune că, dacă ar putea schimba sistemul de încălzire a clădirii, ar oferi în chirie oficii la un etaj întreg.

Numai în decembrie 2018, factura la încălzirea Casei de Cultură în care activează Primăria, Oficiul poştal, Inspectoratul de poliţie, Biblioteca pentru copii, Biblioteca pentru adulți, Asociaţia de economii şi împrumut, muzeul, sala de sport, sala mică şi sala mare, destinate ceremoniilor festive, a fost de peste 18 mii de lei. În noiembrie, plata pentru încălzirea cu gaze a fost de peste 10 mii de lei, ne spune primarul localităţii.

Pe lângă banii necesari pentru încălzirea clădirii, mai sunt şi plăţile pentru energia electrică, pentru apa menajeră. De altfel, e nevoie de bani şi pentru reparaţia acoperişului, a faţadei, pentru amenajarea teritoriului. Acestea, însă, nu figurează în niciun buget.

Dincolo de frig

Munca şi rezistenţa la frig a Galinei şi a Fedorei au fost răsplătite cu zeci de ruble în perioada sovietică, şi de la câteva sute de lei până la 1 470 de lei lunar până acum o lună, când salariul lor net a fost majorat până la 4 500 de lei. Deşi, adesea, acest salariu nu le acoperă cheltuielile, Galina şi Fedora spun că mai mare nevoie ar avea de cărţi.

„Copiii tot timpul întreabă: da cărţi noi aveţi? Le spun: mai sunt şi vechi care nu le-aţi citit. Dar ei vor cărţi noi”, povesteşte Galina.
„Sunt unii pensionari care spun că nu vor să privească televizorul, preferând să citească”, încheie Fedora.