Bebelușii abandonați. Trei soluții de salvare

Sărăcia, consumul de alcool, imaturitatea emoțională și lipsa de informare sunt câțiva factori care generează fenomenul de abandon a nou-născuților. Deși au trecut opt ani de când în R. Moldova s-a vorbit pentru prima dată despre babybox, dar și s-a achiziționat unul, serviciul nu a fost niciodată solicitat. Între timp, în societate, opiniile despre acest serviciu rămân împărțite. Un singur lucru e cert – abandonarea nou-născuților în locuri nesigure e tot mai răspândită. ZdG a deschis ușile instituțiilor de stat, instituțiilor neguvernamentale, dar şi ale altor specialiști, în încercarea de a identifica soluții de salvare pentru nou-născuții nedoriți de părinții lor. 

Nou-născuți abandonați în locuri primejdioase – o realitate cu care ne-am confruntat și în 2020. Primul caz a avut loc chiar în ianuarie, când un copil de o lună a fost găsit abandonat într-un cărucior în scara unui bloc din Chișinău. În iulie, un nou-născut a fost găsit într-o vie la Nisporeni, după ce a stat ore în șir în soare. În alte cazuri, pruncii au fost găsiți deja fără suflare – într-o geantă aruncată la o gunoiște din Dubăsari, la o fabrică de sortare a gunoiului din Chișinău sau pe un deal de la marginea unui sat din Drochia. Această realitate perpetuează și în 2021. Chiar în ianuarie, un alt prunc a fost găsit fără viață într-un parc din sectorul Râșcani al Capitalei. Și în februarie, la scara unui bloc de pe bulevardul Ștefan cel Mare a fost găsit un bebeluș care fusese abandonat la ușa unei femei, care a alertat serviciile de urgență. Unii dintre acești copii au fost salvați, pentru alții însă era prea târziu.

Soluția 1. Babybox-urile — un proiect eșuat

Încă în anul 2013, Institutul Mamei și Copilului (IMC) a achiziționat un baby-box, ca să ajute persoanele decise să-și abandoneze copiii. Într-un baby-box, acești copii ar fi putut fi salvați. Au trecut opt ani de atunci, dar așa și nu s-a auzit nimic despre funcționalitatea acestui proiect. ZdG a decis să ajungă la fața locului. 

Reportera, cu o păpușă în brațe, ajunsă pe teritoriul IMC, din start a întâmpinat dificultăți. Nu există vreun indicator ce ne-ar informa despre acest incubator pentru bebeluși. L-am identificat prin metoda încercării. După câteva minute de căutări, așa-zisa „fereastră a vieții” a fost găsită într-un loc dosit.

Baby-box-ul propriu-zis este o încăpere cu o fereastră mică, prin care copilul poate fi lăsat anonim. În spatele acestei ferestre ar trebui să fie condiții sigure pentru un nou-născut. După ce copilul e plasat acolo, de după fereastră ar trebui să se declanșeze o alarmă ce ar da de știre lucrătorilor medicali despre faptul că a fost adus un bebeluș. Așa ar trebui să arate la modul ideal o asemenea boxă, în practică însă incubatorul nu este atașat acestei ferestre și nici alarma nu se declanșează. Și mai mare ne-a fost nedumerirea când am fost abordați de o lucrătoare medicală care ne-a reproșat că am poposit pe „nepusă masă”.

„Ați coordonat cu cineva? Cum ați intrat pe teritoriul instituției? E o instituție publică”, ne-a reproșat femeia. Deși tocmai pentru că este o instituție publică, oricine și oricând ar trebui să aibă acces și să poată beneficia de serviciile acestei instituțiile medicale. 

„Dacă sunt o mamă care vrea să-și lase copilul, trebuie să vorbesc cu cineva?”, chiar dacă mama ar dori să-și păstreze anonimatul…

„La noi nu funcționează baby-box-ul. Cum să-l lăsați”?, ne-a întrebat lucrătoarea medicală. 

„Nu funcționează. Nu a funcționat niciodată”, a mai punctat aceasta. 

Informația ne-a fost confirmată și de purtătorul de cuvânt al IMC, Maxim Cazacu. Potrivit acestuia, incubatorul pentru bebeluși nu a putut fi utilizat pentru că lipsește cadrul legislativ corespunzător.

„E nevoie de elaborarea unui regulament, a unui act normativ care ar reglementa clar ce presupune acest serviciu, ce responsabilități și ce datorii au părțile”, a menționat Maxim Cazacu, precizând că, în societate, nici nu se cunoaște despre existența unei astfel de  inițiative.  

„Au trecut opt ani, dar nu a fost solicitat niciodată. Acest serviciu a rămas la nivelul unei idei”, a mai precizat purtătorul de cuvânt al instituției. 

În cazul achiziționării și instalării acestui serviciu există mai multe controverse. Una ar fi legată de prețul achiziției, dar și de faptul că a fost ignorată poziția reprezentanței din Moldova a UNICEF (Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite), care și-a exprimat dezacordul în legătură cu intenția autorităților de la Chișinău de a legaliza utilizarea unei asemenea practici de prevenție a pruncuciderii. 

„150 de mii de lei, bani alocați din sursele Centrului” 

Astfel, conform autorului inițiativei, directorul de atunci al IMC, Ștefan Gațcan, în  2013, nu era nevoie de un cadru legal special și ar fi fost suportate cheltuieli minore.

„Era vorba de vreo 50 de mii de lei. Nu a costat așa mult”, a precizat Gațcan pentru ZdG. Asta, deși, acum opt ani, Ștefan Gațcan susținea că utilajul a costat aproximativ 150 de mii de lei, bani alocați din resursele Centrului. 

Prin serviciul de presă, într-un răspuns pentru ZdG, și Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (MSMPS) susţine că valoarea reală a acestei achiziții este necunoscută. 

„În 2013, în incinta Centrului Perinatal de nivelul III al instituției medicale menționate a fost instalat un baby-box, dar acte ce ar confirma costul și instalarea acestuia nu s-au păstrat”, răspunde MSMPS. 

Totodată, Maia Bănărescu,  Avocata Poporului pentru protecția copilului, afirmă că, urmare a implementării sistemului baby-box, copilul nu-și va putea realiza dreptul la identitate, iar instituirea acestui mecanism ar încuraja abandonul pruncilor. 

„UNICEF nu a susținut acele inițiative din R. Moldova, pentru că această formă de abandonare încalcă dreptul copilului la nume și la patrie”, susține Bănărescu. 

Astfel, Bănărescu sugerează ca viitoarele mame aflate în dificultate să ceară ajutor de la instituțiile statului sau de la organizațiile neguvernamentale. Avocata Poporului pledează pentru responsabilitatea colectivă și pentru introducerea obiectului de educație sexuală în școli.

„De la începutul mandatului lupt pentru a introduce educația sexuală în instituțiile de educație. Trebuie să vorbim și despre dreptul viitoarei generații, dacă această prioritate nu va fi în agenda autorităților, ne vom trezi că avem stat, avem teritoriu, dar nu avem cetățeni responsabili”, punctează experta. 

Nu avem legislație, nu avem mecanism de funcționare, dar avem copiii abandonați prin vii și la gunoiști. Ce facem? Ce mă fac cu un copil nedorit în brațe? E întrebarea care a chinuit-o de multe ori pe Natalia. 

Soluția 2. Acoperiș pentru mamă și prunc. Varianta temporară

Natalia* este orfană. Are 27 de ani și până de curând locuia cu un partener violent. Acum, tânăra mămică și fiica ei de cinci luni, Mia, se află într-un centru maternal. Pentru siguranță, prenumele eroinelor a fost modificat. 

Natalia a ajuns în plasament direct după naștere, așa cum nu avea locuință și nici posibilitate de a crește un copil. Inițial, însă, aceasta dorea să-și abandoneze bebelușul. 

„Am vorbit cu psihologul de aici și m-am răzgândit”, povestește Natalia. 

Tânăra mămică vorbește printre lacrimi despre viața ei de până a ajunge în centrul maternal. 

„El (tatăl copilului) mă bătea, își bătea joc de mine când eram însărcinată”. 

Mai mult decât atât, ea spune că bărbatul o amenință și acum că o va omorî pe dânsa și pe micuța Mia. 

„M-a telefonat și mi-a zis că mă va găsi și va veni să dea foc acestui centru. El vrea să-i dau banii pe care îi primesc pentru Mia. Așa a fost mereu, doar aștepta ca cineva să-i dea bani, dar el nu lucrează”, mai spune tânăra. 

Aici, în centrul maternal, Natalia este învățată cum trebuie să îngrijească de fiica sa și este asigurată cu toate cele necesare pentru trai. Vorbind despre viitor, Natalia vrea să-i ofere micuței sale ceea ce nu a avut niciodată – casă și educație. 

„Vreau să crească, să fie liniștită și să meargă la grădiniță, apoi la școală. Îmi doresc să am de lucru și să am o casă pentru noi două. Nu vreau să mă întorc la el”, încheie Natalia. 

Potrivit regulamentului de activitate al centrului, beneficiarele se pot afla aici nu mai mult de un an – timp în care sunt asigurate cu hrană, îmbrăcăminte pentru ele și pentru copii, fiindu-le oferită posibilitatea de a învăța și de a-și găsi un loc de muncă. 

Mihaela Belei, coordonatoare de program în cadrul asociației „Diaconia”, susține că mamele care ajung în centru provin din medii defavorizate și au nevoie, în primul rând, de consiliere psihologică. Aici ele nu sunt condamnate, blamate, ci tratate cu demnitate și căldură. 

„Femeile ajung în centrul maternal pentru că nu au un loc de trai, nu au o rețea de suport care le-ar ajuta în timpul sarcinii și după naștere și, mai ales, nu au un model de familie ca să poată să-și îngrijească copiii după naștere”, susține Mihaela Belei, precizând că, în ultimul timp, „vin mame din medii degradante în care se folosește alcool, din medii abuzive”. 

„Ele sunt speriate, nu au siguranța zilei de mâine. În unele cazuri, copiii sunt doriți, în altele – nu. Ne străduim să le dezvoltăm instinctul matern. Ele nu au fost iubite, nu au fost mângâiate și nu le-a spus nimeni o vorbă caldă. Astfel, nici ele nu pot să facă asta când nasc copilul. Și nu pentru că-l urăsc sau că nu și-l doresc, ci nu pot, nu știu cum să se comporte pentru că cu ele nimeni nu s-a purtat așa”, menționează coordonatoarea de program.

Ea mai spune că, deși acești copii au și tată, ei nu pot fi considerați o resursă de sprijin. 

„Avem puține cazuri când tatăl e o resursă și poate fi implicat. De cele mai multe ori, mamele ne spun că el e violent, consumă alcool și nu are niciun leu la suflet, atunci noi nici nu mai încercăm să-l căutăm. El va fi mai rău pentru familia asta – și pentru copil, și pentru mamă. Sunt cazuri când mamele chiar vor să se întoarcă în astfel de medii, iar noi le îndemnăm să plece de acolo, ca să nu expună copilul și nici ea să nu se expună din nou la abuz”, precizează specialista. 

De-a lungul timpului, prin centrul maternal au trecut peste 140 de mame cu pruncii lor. 

Deși regulamentul instituției prevede ca mamele să fie cazate doar un an, după care să li se ofere hrană și strictul necesar pentru încă șase luni, sunt și excepții. „Mamele stau până la un an de zile, timp în care fac școala mamelor, adică noi le învățăm să îngrijească de copii. Serviciul nostru se axează pe dezvoltarea abilităților de îngrijire a copiilor, abilităților parentale, abilităților de autogestiune și gestionare a resurselor materne. Nu cheltuie nimic cât se află în centru”.

„Cea mai mică mămică din centru avea 14 ani când a ajuns la noi. A fost redirecționată de către autoritatea tutelară, când s-a constatat că a fost abuzată. A născut, iar peste o lună i-a decedat mama și a rămas orfană. Este la noi deja de trei ani. Nu am putut să o lăsăm în drum după un an”, povestește Mihaela Belei. 

Datorită sprijinului din centrul maternal, tânăra mămică a reușit să-și încheie studiile gimnaziale, apoi să urmeze studii profesionale. De curând, tânăra s-a și angajat la o covrigărie, în încercarea de a-și aduna resurse pentru perioada în care va ieși dincolo de porțile centrului maternal. 

„Cât mămica merge la muncă, copilul stă cu alte mame. Le învățăm să se ajute reciproc și multe dintre ele păstrează relația și după ce ies din centru, altele revin la sărbători, organizează zilele de naștere ale copiilor”, mai povestește coordonatoarea centrului. 

Cu toate acestea, se întâmplă și cazuri mai puțin fericite în care copiii sunt abandonați chiar și în centru.

„Am avut un caz în care mama a lăsat copilul la centru și a plecat. Mama era om al străzii, era boschetară. A stat la noi câteva zile și sigur că nu i-a plăcut regimul de aici și a plecat. În astfel de cazuri se anunță poliția și autoritatea tutelară, iar copilul este plasat într-un centru sigur. Ajunge orfan”, explică Mihaela. 

Soluția nr. 3. Condiții decente și durabile pentru tineri

„Este grav… Cifrele confirmă că avem o scădere anuală cu 2000 de copii… Și tot ce se întâmplă în societate – cazuri de violență, cazuri de neglijență față de copii – ne vorbește despre degradarea societății”, accentuează Maia Bănărescu. 

De cealaltă parte a statisticilor, în 2018, la Criuleni, rata fertilității în profil teritorial a fost cu 9 copii mai mulți decât media pe țară – de 35 de copii. 

Am ajuns la Criuleni ca să vorbim cu reprezentanții maternității și cu mamele de acolo. Am evitat să plecăm în raioanele în care incidența abandonării nou-născuților e mai mare, pentru a evita blamarea femeilor vulnerabile.

Marina Demian este obstetriciană-ginecologă la Spitalul Raional din Criuleni. Doctora dă dreptate statisticilor.

„În țară este tendința de reducere a numărului de nașteri, dar în Criuleni acest număr a crescut cu câteva zeci”, precizează doctora care consideră că asta s-ar datora și condițiilor din maternitate, dar și atitudinii personalului medical față de viitoarele mame.

„Femeile sunt atrase de condițiile pe care le avem în staționar. Dacă înainte veneau și refuzau spitalizarea pe motiv că vor la Chișinău, acum sunt mult mai mulțumite. Saloanele sunt pentru două persoane. Fiecare salon are bloc sanitar, paturi noi… Și atitudinea față de mamă contează”, punctează doctora.

„E minunat să urmărești și să ajuți să se producă o naștere”

Inițial, Marina Demian activa într-un spital privat din capitală, dar în scurt timp a înțeles că-și dorește altceva de la activitatea sa profesională. 

„E minunat să urmărești și să ajuți să se producă o naștere, e o nouă viață. Sunt clipe și stări extraordinar de frumoase, simți satisfacție profesională”, spune doctora, motivând astfel de ce de trei ani, în fiecare zi, face naveta Chișinău – Criuleni. 

În întreaga sa experiență, nu a avut cazuri de abandon a nou-născuților. Ea consideră că principala cauză ce ar conduce la răspândirea acestui fenomen ar fi sărăcia. 

„R. Moldova este într-o stare economică destul de proastă și criza se simte în majoritatea familiilor. Presupun că lipsurile financiare sunt primul motiv care le determină pe mame să-și abandoneze copilul. Nu cred că îi abandonează pentru că sunt mulți și nu-l mai vrea pe următorul. Pur și simplu, nu-și permit să-i întrețină. Se gândesc că statul are mai mare grijă de ei. Cu toate că ceea ce le poate oferi o mamă, nu cred că statul ar fi în stare să le ofere – oricât de bune ar fi condițiile în casele de copii sau în altă parte”, susține doctora. 

Claudia Cușnir, din Slobozia Dușca, o contrazice pe doctoră. Femeia, mamă a trei copii, își amintește despre un caz tragic din localitatea sa. „L-a aruncat în Nistru și acum stă închisă mama, dar trebuie să stea închis și tatăl. El tot e vinovat”, consideră femeia. 

Claudia insistă pe funcționalitatea baby-box-urilor. 

„Parcă s-a anunțat de baby-box-urile astea. Bine ar fi să funcționeze că, într-adevăr, nu i-ar lăsa în mijlocul drumului, nu i-ar lăsa în gunoiște și nu i-ar lăsa pe scări, în blocuri și nu ar îngheța copiii. Sunt mame care au probleme și nu pot să aibă copii și-i dureros și ar lua un copil de la baby-box-ul cela… Ar veni și urgent s-ar lua și s-ar rezolva multe întrebări”, susţine femeia. 

Elena, din Onițcani, crește singură un copil. Recunoaște că nu-i este ușor, dar nici pentru o clipă nu s-a gândit să-și abandoneze fiica. 

„Cum nu prea este de lucru, dar mă strădui să-i ofer ce pot. Mă mai ajută și părinții, dar nu vreau ca fiica mea să ajungă pe drumuri ori cu mâna întinsă”, spune femeia.

„Orice mamă, oricât de greu i-ar fi – a mânca, nu a mânca, copilul niciodată nu se leapădă. Mai bine dacă știi că nu o să-l întreții, mai bine dă-l la o persoană care nu poate să aibă copii, să-l crească ea”, mai adaugă Elena. 

Galina, din Cruglic, consideră că mamele care recurg la astfel de gesturi ar avea tulburări emoționale și nu-și dau seama de consecințe. 

„Poate, în acele momente, au depresie, nu gândesc logic, sunt speriate că nu au unde trăi, nu au loc de muncă și de asta este nevoie ca și bărbatul să ajute familia, să o iubească”, spune femeia. 

Am întrebat și câțiva bărbați ce cred despre acest fenomen. 

Andrei, din Ustia, consideră că un bărbat adevărat nu și-ar abandona partenera și copilul, iar statul ar trebui să fie mai dur, să pedepsească bărbatul. 

„În primul rând, bărbații se fac vinovați de asta. În primul rând, bărbații trebuie pedepsiți”, susține Andrei. 

Potrivit art. 147 al Codului Penal, se consideră pruncucidere omorul copilului nou-născut, săvârșit în timpul nașterii sau imediat după naștere de către mama care se afla într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului, cauzată de naștere și se pedepsește cu închisoare de până la 5 ani. Totodată, Inspectoratul General de Poliție (IGP) informează că mamele pot fi trase la răspundere și conform art. 163 – lăsarea în primejdie – care se pedepsește cu amendă în mărime de până la 550 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

Într-un răspuns pentru ZdG, IGP punctează că și tatăl poate fi subiect al infracțiunii. Cu referire la astfel de cazuri, potrivit IGP, nu ar exista o evidență. 

Cât privește pedeapsa aplicată tatălui copilului nou-născut abandonat, potrivit legislației, subiect al acestui gen de infracțiune este persoana fizică responsabilă, care a comis fapta de abandon și care la momentul comiterii infracțiunii a împlinit vârsta de 16 ani.

De asemenea, conform art. 83 Cod Penal, organizatorul, instigatorul și complicele la o infracțiune, săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei, se ţine cont de contribuția fiecăruia la comiterea infracțiunii.

Astfel, dacă se constată că tatăl copilului nou-născut, abandonat, a participat la comiterea infracțiunii, acesta va purta răspundere în egală măsură cu persoana care a abandonat nemijlocit copilul, în limita în care a contribuit la comiterea faptei.