ANRE: Independenţa dependentă
Nu sunt sigur că în R. Moldova ar exista vreo persoană care ar crede că ANRE este o structură independentă, în situaţia în care mai multe organe de stat, mult mai importante ierarhic, sunt stăpânite de partide sau de grupuri de persoane.
Să vedem cum se stabilesc tarifele şi dacă este actuală problema independenţei organului de reglementare în UE şi în lume.
AUSTRIA. O comisie guvernamentală este însărcinată cu fixarea tarifelor, iar organismul responsabil este Ministerul Afacerilor Economice.
CEHIA. Tarifele sunt aprobate de Ministerul de Finanţe şi de Ministerul Industriei şi Comerţului.
GERMANIA. Sunt aprobate de către un Oficiu Federal pentru Supervizare.
DANEMARCA. Un Comitet pentru Preţurile la Energia Electrică este însărcinat cu supravegherea tarifelor, fiecare companie de distribuţie are propriile tarife.
ELVEŢIA. Tarifele pentru energia electrică sunt fixate de către companiile de distribuţie sub controlul Comisiei de supraveghere a preţurilor, care este numită de guvernul federal.
FRANŢA. EdF (compania naţională de energie electrică) încheie la fiecare patru ani un contract cu statul privind schimbarea tarifelor.
FINLANDA. Municipalităţile stabilesc tarifele. Nu există instituţii de reglementare.
MAREA BRITANIE. Odată cu privatizarea, în 1990, a fost creat un sistem de reglementări aflat sub jurisdicţia unui director general. Tarifele de piaţă sunt publicate zilnic.
GRECIA. Tarifele sunt stabilite de către Public Power Corporation cu supervizarea Ministerului Industriei Energiei şi Tehnologiei şi a Ministerului Economiei Naţionale.
IRLANDA. Guvernul, prin Ministerul Transporturilor, Energiei şi Comunicaţiilor, e responsabil de stabilirea tarifelor.
ITALIA. Tarifele sunt fixate de un Comitet de Preţuri, prezidat de Ministerul Industriilor şi format din toţi miniştrii ministerelor economice şi sociale.
LUXEMBURG. Tarifele sunt stabilite printr-un „acord tarifar” între Compania de energie şi Guvern.
NORVEGIA. Tarifele sunt reglementate de către Comisia norvegiană pentru resurse de apă şi energie, transport şi distribuţie.
POLONIA. Tarifele sunt aprobate de Guvern, prin Ministerul de Finanţe, pentru utilizatorii finali, iar Ministerul Industriilor aprobă tarifele pentru producere, transport şi distribuţie.
PORTUGALIA. Tarifele sunt negociate de Electricidade de Portugal cu Directoratul General pentru Concurenţă şi Preţuri, după consultarea Directoratului General pentru Energie. Acordul este semnat de Ministerul Industriei şi Energiei şi de Ministerul Comerţului şi Turismului.
SPANIA. Responsabil de stabilirea tarifelor este Guvernul, prin Consiliul de Miniştri, care acţionează la propunerea Ministerului Industriei.
SUEDIA. Organul de reglementare este constituit din reprezentanţi ai Guvernului, ai consumatorilor şi ai companiilor de electricitate. Tarifele sunt fixate direct de companiile de distribuţie.
SLOVENIA. Toate tarifele sunt aprobate de Guvern prin Ministerul Energiei.
ROMĂNIA. Autoritatea competentă e Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), din subordinea prim-ministrului. ANRE e condusă de un preşedinte şi un vicepreşedinte, numiţi de premier pe 5 ani. Despre independenţa ANRE nici nu se discută.
Observăm că, din cele 19 ţări europene enumerate, ca şi în celelalte, în nicio ţară organul de reglementare nu are asigurare parlamentară.
CANADA. Tarifele sunt stabilite de Guvern prin decret.
JAPONIA. Companiile propun tarifele şi obţin autorizarea Ministerului pentru Comerţ Internaţional şi Industrial.
ISRAEL. Tarifele le aprobă Guvernul (Ministerul Energiei şi Infrastructurii şi Trezoreria).
SUA. Compania de electricitate înaintează Organului de Reglementare a statului solicitarea privind majorarea tarifelor, care este expediată serviciului ”avocatul poporului” de pe lângă Congresul statului. Acest serviciu, prin licitaţie, selectează o companie de profil, care analizează calculele prezentate de companie. În cadrul şedinţei publice a Consiliului de Comisionari a statului sunt supuse analizei şi discuţiilor argumentele părţilor (Compania de electricitate – Compania de profil), în urma căreia Consiliul de Comisionari aprobă tarifele. Istoria cunoaşte cazuri când Compania a solicitat majorarea, iar Consiliul a aprobat micşorarea tarifelor.
Să menţii în statele ANRE 12 persoane (dintre care, sunt sigur, nu toate au pregătire profesională adecvată), care, din când în când, să se ocupe de tarife, nu este altceva decât o risipă de bani. În situaţia în care angajaţii Agenţiei ridică un salariu mediu lunar de 9 mii de lei, cheltuielile, în ansamblu, depăşesc 2 milioane de lei anual. Ar fi suficient să fie angajate 2-3 persoane, care ar urmări şi supraveghea situaţia tarifară, iar în caz de necesitate să fie selectată o companie de profil, cu costuri mult mai mici.
Cât despre independenţa organului de reglementare, aceasta este greşit tratată ca independenţă totală faţă de orice altă structură a statului, ceea ce este o absurditate. Energetica – pilonul economiei – determină totalmente, prin tarife şi politica tarifară, dezvoltarea economică şi climatul social al ţării. Este o greşeală strategică ca un grup de directori (indiferent, doi sau cinci) fără pregătire şi experienţă în domeniile energetic şi economic, necesare acestei forme de activitate, să determine tarifele şi politicile tarifare.
Oare cum poate fi apreciat art. l 42 (9) al legii cu privire la energetică, în care se spune că „În decurs de 2 ani după eliberarea sa din funcţie, directorul Consiliului de administraţie nu poate ocupa funcţii la întreprinderea a cărei activitate este reglementată de Agenţie”?
Mă întreb, o persoană cu pregătire profesională, experienţă şi poziţie respectabilă în mediul energetic, ştiind că după expirarea mandatului de director nu va avea dreptul să activeze în domeniu, va accepta oare să-şi schimbe locul de muncă pentru vreo 2-4 ani? Evident că nu. În ceea ce priveşte directorii actuali, pentru ei, străini domeniului energetic, nu există vreun impediment.
Problema profesionalismului directorilor ANRE în ultimii 15 ani nici n-a fost în prim-plan.
Urmăresc activitatea ANRE din prima zi de instituire, ceea ce-mi permite să declar că, din cei 4 directori actuali, niciunul nu merită să ocupe fotoliile respective. Dl S. Ceban are doar experienţă managerială, şi atât. Anume deficitul de profesionalism, în mare măsură, asigură dependenţa.
În toată lumea independenţa reglementatorului este tratată doar ca independenţa de sectorul reglementat. Care este structura sectorului supus reglementării? – sectorul energetic şi toate categoriile de consumatori, reglementatorul fiind parţial direcţionat spre interesele consumatorilor. Din ce motiv? Din motiv că structurile energetice dispun de servicii juridice proprii, iar consumatorii, fiind dispersaţi, nu dispun de posibilitatea asigurării profesioniste a drepturilor garantate prin diferite legi.
Cu siguranţă, ANRE al Republicii Moldova, din momentul instituirii, depindea ierarhic – ca să demonstreze devotamentul de sector reglementat – în scopul aranjării diferitor scheme. Odată cu privatizarea, independenţa ANRE s-a diminuat substanţial. Dl V. Parlicov, ex-director general, ca şi predecesorii d-lui, fiind “independenţi”, vizitau de 2-3 ori pe săptămână sau Parlamentul, sau în Guvernul. Cu ce ocazie?
Sectorul energetic al României, responsabil de marea diversitate de centrale electrice, cu zeci de mii de megawaţi putere instalată; de sectorul gazelor naturale, cu producerea, stocarea acestora; de eficienţa energetică etc., este reglementat de o Autoritate condusă de preşedinte, un vicepreşedinte şi vreo 85 de angajaţi.
În cazul unui sector energetic echivalent, practic, cu vreun judeţ al României, ce responsabilităţi cad pe seama fiecăruia dintre cei 5 directori şi 51 de angajaţi ai Agenţiei?
Experienţa de comunicare cu Agenţia îmi permite să declar că atât nivelul profesionist, cât şi experienţa profesională a directorilor actuali, în mare măsură, nu corespund abilităţilor şi responsabilităţilor funcţionale. Decizia din 3 decembrie, prin care deputaţii au abrogat hotărârile Parlamentului din 2013 privind desemnarea directorilor Consiliului de administraţie a ANRE, în esenţă, a fost corectă, însă ilegală – sub acest aspect Parlamentul nu se deosebeşte cu mult de Consiliul de administraţie ANRE.
N. Mogoreanu, preşedinte al Asociaţiei Consumatorilor de Energie din Moldova
