Activiștii de mediu spun „NU” arderii frunzelor: „În natură, nimic nu este în surplus, nu distrugeți acest echilibru”

În fiecare toamnă, satele moldovenești se umplu de fum. Localnicii rezolvă ușor problema frunzelor căzute – le ard.

De cealaltă parte, activiștii de mediu merg din poartă în poartă și explică oamenilor de ce nu e bine să facă asta, dar și arată prin propriul exemplu cum frunzele, în loc să ajungă gunoi, pot fi transformate într-un bun îngrășământ. „În natură, nimic nu e în plus”, spun ei. 

„Oamenii pot să se schimbe când sunt informați”

Rusanda Curcă locuiește la Hîrtop, raionul Cimișlia și face activism ecologic de trei ani, iar de doi se ocupă de asta mult mai intens – apelează autoritățile ca să pedepsească pe cei care dau foc la deșeurile vegetale, dar și informează oamenii despre pericolul arderii frunzelor, precum și despre faptul că aceasta este o practică ilegală. 

Povestește că a fost determinată să se ocupe de asta atunci când singură s-a documentat mai mult în privința schimbărilor climatice,

„care sunt tot mai grave și pe care le resimțim tot mai mult cu toții”. 

„Cumva, totul se întâmplă organic: atunci când conștientizezi anumite lucruri, vrei să le vorbești și oamenilor despre asta, despre ce nu e bine, în special despre această practică cu arsul frunzelor”, explică tânăra. 

Rusanda punctează că la sate persistă, din punct de vedere al ecologiei, practic aceleași probleme ca și la orașe, iar oamenii continuă să vadă reciclarea deșeurilor ca pe un vis posibil abia peste câteva zeci de ani. Altfel, deși se întâmplă în continuare ca mulți localnici să reacționeze mai dur la activismul său, ea susține că observă și schimbări spre bine. 

„Ei au asemenea reacții, pentru că practica asta cu arderea frunzelor există demult, au făcut- o și bunicii, și strămoșii lor. Când devin agresivi, eu apelez la poliție. Dar uneori și cooperează, văd asta din ce în ce mai des. Oamenii pot să se schimbe când sunt informați și când ești în dialog cu ei”, consideră ea. 

Pe lângă campania de informare anuală în raport cu arderea frunzelor, Rusanda are grijă să le vorbească sătenilor constant despre nocivitatea acestui fenomen, dar și să vină cu soluții. 

„Ar fi bine să le lase să fie îngrășământ pentru copaci acolo unde au căzut. Dacă le încurcă, să le strângă și să le pună într-un colț de grădină și să le lase acolo pe iarnă. O altă alternativă ar fi să dea frunzele oamenilor care strâng și care le cer. Cea din urmă posibilitate ar fi să le duci la gunoi, dar să nu le ardă”, explică activista. 

Rusana susține că în ultimul timp oamenii ard frunzele din ce în ce mai puțin – fie pentru că au conștientizat că asta nu e bine, fie din cauza amenzilor. „Dar eu prefer să cred că e prima”, subliniază ea. 

„Nouă nu ne-ar plăcea să ne ia cineva mâncarea, așa-i?”

În lupta cu fenomenul arderii frunzelor, Rusandei i se alătură un alt activist – Vasile Niculița, din satul Drăgușeni, raionul Hâncești. A început să facă activism pe neobservate, cu circa 5 ani în urmă, atunci când a revenit din Italia și s-a apucat de plantări. 

„Probleme la noi sunt multe, începând de la managementul deșeurilor și până la defrișări, însă eu cred că dacă fiecare s-ar implica în măsura posibilităților – să participe la plantări, să nu arunce gunoiul pe jos, să nu dea foc la frunze toamna, deja ar fi un plus mare”, opinează el.  

Astfel, în loc să dea foc la frunze, Vasile le folosește la compost pentru grădina sa. „Acele frunze sunt mâncarea pentru vietățile pământului, nouă nu ne-ar plăcea să ne ia cineva mâncarea, așa-i? Frunzele trebuie să rămână acolo unde sunt, tocmai pentru că în natură nimic nu este surplus, mereu a existat un echilibru, iar noi nu trebuie să-l distrugem”, consideră activistul. 

El adaugă că în primul an când strângea frunzele de pe la oamenii din mahala, mulți erau bucuroși că le ia gratis, fără bani pentru transport sau lucru. „Acum însă mulți refuză și, probabil, le țin și ei pentru a face compost”, mai spune Vasile.

Este de părere că în această situație comunicarea a jucat rolul cheie, întrucât a ținut să arate prin propriul exemplu, dar și să explice oamenilor cum pot fi reutilizate frunzele toamne, în loc să fie arse.

„Trebuie să devenim cu toții niște micro activiști ecologici”

Deși are o altă ocupație de bază, Marcel Lazăr a găsit propria metodă de a se îngriji de mediul ambiant. La începutul acestui an, a creat pe Facebook „Free Cycle Chișinău”, un grup în care oamenii pot face schimb de lucruri care nu le mai sunt necesare. 

„Căutam niște mobilier la mâna a doua, pe care să-l iau, nu să-l cumpăr, pentru că se întâmplă ades să nu ai nevoie de ceva și să arunci… Știam despre Free Cycle de pe când am stat la București, am căutat să văd dacă este și la Chișinău, nu am găsit, așa că l-am creat eu și, spre marea mea uimire, a prins repede la public”, își amintește tânărul. 

În prezent, grupul numără peste 10 de mii de membri, iar Marcel argumentează că prin astfel de inițiative, rețelele de socializare pot fi spații prielnice de educație și conștientizare ecologică. 

„De fapt, noi toți trebuie să devenim niște micro activiști ecologici. E important să scăpăm măcar puțin de consumerism și să învățăm a reutiliza.

Odată ce ne vom obișnui să aruncăm mai puțin, vom vedea că avem de câștigat cu toții”,

consideră Lazăr. 

Conform datelor colectate de Agenția de Mediu, majoritatea indicatorilor de mediu înregistrează tendințe de creștere a nivelului de poluare în R. Moldova. Raportul național privind starea mediului în R. Moldova pentru anii 2015-2018 vine cu mai multe constatări care atrag atenția asupra faptului că dacă nu se vor întreprinde măsuri, securitatea ecologică în R. Moldova ar putea fi periclitată. 

Autoritățile R. Moldova enumeră că pentru prevenirea potențialelor catastrofe ecologice ar fi nevoie de o serie de acțiuni. Printre acestea: 

• asigurarea implementării actelor normative aprobate în domeniul protecției mediului,
• intensificarea activităților de control din partea Inspectoratului pentru Protecția Mediului, 
• dezvoltarea rețelei de monitoring a calității mediu în vederea identificării surselor de poluare,
• identificarea surselor financiare pentru implementarea măsurilor de reducere a poluării și îmbunătățirii calității mediului. 

Între timp, în zonele unde activiștii eco încearcă să schimbe puțin câte puțin lucrurile, pot fi observate mici progrese. În alte părți ale țării, însă, situația rămâne în continuare îngrijorătoare. 

„Am observat că, în ultimul an, oamenii au început să dea mult mai puțin foc la deșeurile vegetale și asta mă bucură. Atunci când merg prin alte sate și văd norii de fum de la frunze, zic că aici lipsește un eco activist”, concluzionează Rusanda Curcă.