Oameni Sergiu Ciochină, născut la Nisporeni, stabilit la Paris: „Toate lucrările mele artistice sunt, în esență, o reflecție a sufletului și a experiențelor zilnice pe care le-am avut de-a lungul vieții, începând din copilărie și până în prezent”
Sergiu Ciochină este un tânăr pasionat de pictură din orașul Nisporeni care a câștigat viza de talent a Franței și s-a stabilit de curând la Paris. Tânărul îmbrățișează mai multe stiluri în lucrările sale și participă la diferite expoziții organizate în Franța, dar și în alte țări precum Italia sau Spania. Susține că datorită acestei schimbări își poate face cunoscută și valorificată munca. „Artistul trebuie să creadă în ceea ce face, să creeze picturi bune și să le ofere sens”, spune pictorul.
„Artistul nu este doar o profesie, dar în primul rând, este un mod de viață”
Pasiunea lui Sergiu pentru artă a început din copilărie, acesta fiind captivat de ilustrațiile cărții „Unde este sora mea” de Sven Nordqvist. Talentul său a crescut și s-a conturat în adolescență, atunci când a urmat școala de arte plastice pentru copii din orașul Nisporeni. Ulterior, la vârsta de 17 ani, a început să studieze la Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chișinău. Este convins că a fi artist înseamnă nu doar o profesie, ci un mod de viață, o modalitate de a transmite emoții și mesaje prin culori și forme. Își amintește de profesorii săi din Nisporeni, Mihai Nicolau și Constantin Danu, dar și de Veaceslav Fisticanu din Chișinău, care, spune pictorul, i-au oferit „o bază artistică solidă”.
„Atracția față de arta vizuală a fost prezentă de mic copil. Ca un reper care m-a uimit a fost cartea din biblioteca din sat «Unde este sora mea?» de Sven Nordqvist, o poveste ilustrată fantastic. Apoi am început să explorez domeniul artei la vârsta de 13 ani, când am urmat școala de arte plastice pentru copii în orașul Nisporeni, unde am studiat timp de 4 ani. Ulterior, la vârsta de 17 ani, am început studiile la Colegiul Republican de Arte Plastice «Alexandru Plămădeală» din Chișinău. La moment, am luat o pauză, mă gândesc la sensul studiilor pe care aș putea să le fac, fiind convins că artistul nu este doar o profesie, dar în primul rând, este un mod de viață”, susține Sergiu.
Lucrările lui Sergiu explorează teme profunde precum iubirea, singurătatea, libertatea, relațiile interumane, familia, dar și frica. Pictorul susține că interpretarea acestora depinde de percepția și înțelegerea fiecărui spectator.
„În arta mea se conturează teme precum iubirea, familia, frica, libertatea, singurătatea și relațiile interumane. Cu toate acestea, orice altă temă are dreptul la existență dacă este descoperită de cei care privesc și înțeleg creațiile mele. O întrebare importantă este cum percepe și înțelege spectatorul aceste teme. Abia după aceea, în calitate de artist, pot evalua dacă mesajul a fost înțeles de spectator și dacă mi-am atins scopul propus”, povestește Sergiu.
Se inspiră din propria viață. În picturile sale își transpune gândurile, emoțiile și sentimentele pe care le trăiește sau pe care le-a simțit cândva.
„Cred că principala sursă de inspirație este ceea ce trăiesc în interior. Toate lucrările mele artistice sunt, în esență, o reflecție a sufletului și a experiențelor zilnice pe care le-am avut de-a lungul vieții, începând din copilărie și până în prezent. Totodată, nu doresc să fiu subjugat de inspirația aparentă, ci de aceea care izvorăște în timpul procesului creativ. În cea mai mare parte, ideile mele se dezvoltă în timpul procesului tehnic, implementarea și realizarea unei idei depind în mare măsură de practica zilnică și nu doar de ideile efemere, care pot apărea sau nu”, spune Sergiu Ciochină.
„În artă nu este necesar să faci calcule precise, ci mai degrabă să te lași ghidat de sentiment”
Munca pentru crearea tablourilor poate dura de la câteva ore până la câteva luni sau chiar ani. „Totul depinde de natura tabloului și a sarcinii pe care o am în față. Pot petrece un an întreg contemplând, făcând schițe și apoi pot aduce pictura la final într-o săptămână. Sau pot investi un an în lucrul la un tablou, iar apoi să vină o zi când simt că trebuie să reevaluez totul și să fac schimbări radicale. Cred că în artă nu este necesar să faci calcule precise, ci mai degrabă, să te lași ghidat de sentiment, pur și simplu urmându-ne intuiția, fără să explicăm sau să calculăm ceva”, zice pictorul. Susține că un artist nu se va limita la un singur stil în arta sa, dar va căuta să exploreze și să experimenteze mereu pentru a-și îmbunătăți abilitățile. „Un artist pasionat de arta sa nu se limitează niciodată la un singur stil, ci explorează mereu noi modalități de exprimare. Îmi doresc să îmbunătățesc și să dezvolt stilul conturat în seria nouă de picturi albastre, unde creez lucrări pe care intenționez să le expun împreună odată ce sunt finalizate. Experimentez continuu, iar acest lucru este evident în cele 100 de desene din atelier, care reprezintă căutări, pași ce mă ajută să evadez din tipare”, povestește Sergiu.
Un pictor poate întâmpina diferite provocări în procesul de creație. Pentru Sergiu însă cea mai mare barieră sunt persoanele care nu cred în talentul lui, care nu știu să-l susțină și să-i aprecieze munca. „Cea mai mare barieră sunt oamenii, cei care nu cred în tine și în ceea ce faci tu. Ca să o depășești, trebuie să «tai» din prieteni și din colegi. Depășirea se regăsește în familia care fizic este departe de atelierul meu și de arta vizuală, însă de la ei primesc susținerea și înțelegerea necesară, pentru aceasta sunt foarte recunoscător”, susține Sergiu. Pictorul încearcă să-și creeze un echilibru între viața sa din atelier și cea din afara acestuia. Ideile pentru o nouă lucrare îi vin spontan și oriunde – aflându-se în transport, în parc sau în călătorie. „Blocajul pe care îl întâmpin este legat de dimensiunea și de ideile pe care le am. De obicei, lucrările mele sunt de dimensiuni mari, astfel că atunci când încerc să transpun o idee pe un format mai mic, apare un blocaj. Acesta durează foarte puțin timp, mai exact, până când ajunge la atelier un nou șasiu de 2,5 metri”, povestește Sergiu Ciochină.
„Artistul dedicat nu caută motive să nu creeze sau să-l împiedice, el caută soluții”
În primăvara anului 2023, cu ajutorul vizei de talent obținute, Sergiu s-a mutat cu traiul la Paris, orașul care, spune el, îi oferă noi oportunități, noi cunoștințe și modalități de a se face cunoscut. „O moldoveancă stabilită de patru ani la Paris mi-a spus: «A trebuit să învăț din nou a trăi.» Subscriu și eu la această idee. Diferența socială este prea mare. Moldova e o țară minunată, o iubesc, mă mândresc că m-am născut acolo, am învățat, am crescut, însă deja Paris «e acasă». A devenit rampa de unde vreau să mă fac cunoscut, de unde pot să-mi comunic mesajele”, susține acesta. Sergiu crede că un pictor dedicat, indiferent de țara în care se află, nu caută motive pentru a nu crea, dar găsește soluții pentru a-și face cunoscută munca. Susține că în Moldova ar fi fost posibil să se dezvolte dacă și-ar fi putut vinde tablourile.
„Artistul dedicat nu caută motive să nu creeze sau să-l împiedice, el caută soluții. Fie în Moldova, fie în Franța, potențialul de artist poate fi crescut în aceeași măsură. Mai greu este să vinzi arta, să-ți stabilești prețuri bune la picturi, pentru că Moldova este clasată în coadă la multe ratinguri și asta dictează și niște prețuri de piață mici, în timp ce noi avem pictori minunați, care ar putea fi valorificați mult mai bine decât cei din țările care prosperă economic”, relatează pictorul.
Sergiu Ciochină își expune lucrările la mai multe expoziții în Franța, Spania, Italia. „Cea mai specială a rămas prima expoziție din anul 2021. Primele interacțiuni cu arta, cu oamenii nu se mai repetă niciodată cu aceeași încărcătură și intensitate emoțională. Curând voi trece oceanul și asta mă face fericit – să știu că arta mea ajunge la lume, ajunge în casele lor”, spune acesta. Dacă nu ar fi fost pictor, și-ar fi dorit să exploreze lumea modei, pe care, spune el, o vede ca pe „o altă formă de expresie artistică, cu țesături, culori și forme care devin pânze în mișcare”.
Sergiu Ciochină ne îndeamnă să învățăm a trăi prezentul cu toată intensitatea și culoarea lui, să fim pictori ai propriei noastre vieți și ai viitorului. „Să lăsăm viitorul ca pe o pânză albă, curată, întinsă pe un șasiu de lemn mirositor, să-și capete sensul în prezent, iar noi să învățăm a trăi prezentul, întrucât ceea ce facem azi conturează calea către mâine”, susține pictorul.
