Oameni Psihologul Gholamali Mohammadifard: „Lumea trăiește în rai, are familie, are casă, are un loc de muncă, dar ei nu știu că așa trebuie să arate fericirea”

„Haideți să vorbim despre fericire”, i-am propus într-o după-amiază psihologului Gholamali Mohammadifard, cetățean iranian stabilit de peste două decenii în R. Moldova. Studenții cărora le profesează, pacienții care vin la el pentru consiliere, cunosc că Gholamali Mohammadifard este o persoană nevăzătoare, care a reușit să depășească această condiție, fiind un om împlinit astăzi. 

Cum percepe fericirea, în condițiile în care nu mai vede zâmbetele, tristețea, îngrijorarea sau disperarea de pe chipurile oamenilor? Ce este în opinia sa fericirea, despre care există numeroase teorii contradictorii? Cum sunt elaborate clasamentele fericirii în lume sau care sunt în opinia pacienților săi cele mai frecvente motive de nefericire? Discuția ce a urmat aduce în prim plan punctul de vedere al unui profesionist în psihologie.

Gholamali crede că ziua de 20 martie a fost aleasă pentru celebrarea fericirii în lume, deoarece anume în această zi are loc echinocțiul de primăvară, eveniment ce semnifică începutul primăverii astronomice. O fi fiind primăvara anotimpul cel mai potrivit stării de fericire a oamenilor?

— Haideți să vorbim despre fericire… Ce cred oamenii din R. Moldova despre fericire, cum înțeleg ei această stare? Ce așteptări au de la fericire?

— În mare parte, cei care vin la noi nu știu ce este fericirea. Dar, fericirea, dacă vrem să dăm o definiție, putem spune că este cea mai subiectivă stare care poate exista în viața noastră. Subiectivă, deoarece poate fi interpretată total diferit, e o realitate care depinde de fiecare individ. Cum, cu ce capacitate, cu ce stări psiho-emoționale interpretează fiecare realitatea trăită? Dacă intri în câmpul subiectiv, realitatea te poate face fericit, dar și nefericit, contează softul instalat în capul fiecăruia dintre noi. Și fericirea, și nefericirea sunt noțiuni strict subiective. Acestea există oriunde. Orice poate reprezenta atât fericire, cât și nefericire. Așa cum niște fructe, bunăoară, pot crea unora stări de plăcere, fiind consumate, iar altora le pot cauza probleme de sănătate. Pentru cineva citricele pot fi o problemă, iar pentru altcineva – o sursă de plăcere și de viață.

Gholamali Mohammadifard, psiholog. Acum 23 de ani, a ajuns din Iran în R. Moldova, unde și-a întemeiat o familie. Este profesor la ULIM. Acordă consiliere în crize de vârstă, divorț, schimbarea statutului social. Consiliază persoane care suferă în urma conflictelor familiale, persoane care au dificultăți de comunicare, care suferă din cauza unor complexe etc.  Este specialist în consiliere organizațională, top management și stres organizațional.

— Sunteți un om fericit?

— Sunt extra fericit, și nu datorită a ceea ce am, ci datorită potențialului de a folosi totul într-un mod care îmi aduce fericire. Ochii mei văd doar în proporție de 4%… E o problemă care nu poate fi corectată. Deși nu văd, sunt extrem de fericit – pentru că pot vorbi, pot auzi, pot merge, pot iubi. Nu stau concentrat asupra ceea ce îmi lipsește. Dacă e să facem o redefinire a fericirii, trebuie să acceptăm că aceasta reprezintă capacitatea de a te concentra asupra a ceea ce ai în viață. Fericirea e legată de recunoștința pentru ceea ce avem. Fericirea nu e legată de recunoștința pentru ce nu avem, dar invers. Dacă ne concentrăm pe ceea ce nu avem, automat ne îndepărtăm de câmpul fericirii. Dacă vrei să cauți cireșe, nu te duci în Sahara, dar vii la Trușeni, dar dacă vrei cactuși – pleci să-i cauți în deșert. Dacă suntem în căutarea fericirii, trebuie să știm să o căutăm în locurile în care aceasta există. Dacă vreau să fiu fericit, eu nu mă duc mereu cu gândurile și cu emoțiile mele spre ceea ce nu am – spre problemele mele cu vederea, bunăoară, pentru că asta,  automat, m-ar face nefericit. Eu sunt fericit, pentru că mereu sunt recunoscător pentru faptul că vorbesc, aud, am mâini, picioare, am ce mânca, am doi copii și am o familie frumoasă.
— Și ce le spuneți copiilor despre fericire?

— Eu nu le prea spun, eu încerc să le demonstrez că sunt fericit. Ei văd zilnic că, în pofida multor lipsuri din viața mea, atunci când vin acasă, cântăm, dansăm, vorbim, facem glume împreună. Asta e o lecție, așa le transmit starea mea, or, prin vorbe, e mai greu să-i faci să înțeleagă. Mai ales în cazul copiilor, starea contează mai mult decât cuvintele. Cuvintele se pot depozita undeva, dar stările ei le percep mai ușor. Mai ales încerc să le transmit starea mea de om fericit, de om bucuros că îi am pe ei alături, în pofida faptului că nu mai am alți oameni apropiați în viață. Aș putea să zac în nefericirea mea – că nu mai e tata, nu mai e mama, nu am frați și surori, alte rude apropiate… Aș putea plânge de asta, dar eu sunt recunoscător pentru faptul că Dumnezeu, Universul, mi-au dat ceea ce am: am copii, am soție, am casă, am imagine socială, am respect, am oameni care mă înconjoară. Uite ce multe am și asta pe mine mă face să fiu fericit.

— Cu ce probleme apelează la dvs. cei care vin la consiliere psihologică?

— În mare parte, din păcate, cei care vin trăiesc stări de confuzie. Am constatat chiar că foarte mulți dintre cei care apelează nu au nevoie de un specialist, dar au nevoie de altceva. Mulți au nevoie de cineva cu care ar discuta pentru a ieși din starea de confuzie. Majoritatea nu prea știu de unde până unde pot merge, nu au scopuri în viață.

— Unde, când, de ce s-au rătăcit?

— Schimbările socioculturale care s-au produs i-au găsit nepregătiți. Ei nu au avut sustenabilitate, nu am avut modele. Pe de altă parte, societatea nici nu a crescut modele. S-a creat un haos. E ziuă, dar e ceață și întuneric, de parcă ar fi noapte. Noi facem parte dintr-o epocă civilizată, dar mentalul nostru nu este pregătit pentru asta.

— Cel mai des se simt nefericiți pentru că…?

— Toți care vin au de toate, în mare parte. Ei nu știu că pot fi fericiți sau chiar sunt fericiți. Pentru ei, starea de fericire pare un tabu. Multe stări de nefericire se trag din perioada sovietică… Mentalul nostru nu a depășit starea părinților noștri, noi aflându-ne încă în stările pe care le-au trăit ei. Viața noastră emoțională ori nu este acceptată, ori nu deținem suficiente informații și atunci nu știm ce posibilități de a fi fericiți avem. Imaginați-vă că vă duc într-o zonă exotică și vă pun pe masă 20 de fructe exotice. O să vă uitați așa cum vă uitați la mine… Lumea trăiește în rai – are familie, are casă, are un loc de muncă, dar ei nu știu că așa trebuie să arate fericirea.

— Criminalii comit infracțiuni pentru că nu sunt fericiți?

— Probabil, oamenii extrem de nefericiți comit infracțiuni, care culminează cu o explozie de emoții. Sunt și oameni care nu au capacitatea de a fi fericiți. Milionarii infractori de ce comit infracțiuni? Dacă ei, având atâtea resurse, ar ști să-și trăiască viața, ar putea fi fericiți. Cu siguranță, un om fericit nu comite infracțiuni.

— Indicele fericirii cum este dedus, cum este estimat?

— Mai mult este vorba de capacitatea de conștientizare și abilitate de a fi aici și acum. Popoarele care știu să-și trăiască viața și pentru asta au mai multe instrumente, cu siguranță, în aceste ratinguri sunt printre cele mai fericite. Ei nu au mari probleme legate de casă, masă, sănătate, venituri. Aceștia pot fi recunoscători pentru ceea ce au. Ei nu au decît să-și trăiască viața. Dar, avem și țări în care femeile luptă ca să nu-și pună batic pe cap, își pierd viața, luptă, au loc războaie, luptătorii sunt încarcerați, alții sunt în căutarea unei linguri de mâncare. Acești oameni cum să se gândească la fericire, mai ales că fericirea este o stare de bine,  dată fiind recunoștința pentru ceea de ce avem nevoie. Dacă un om nu are ochi, mâini, picioare, gradul de fericire e mai redus. Cu cât omul e mai sănătos, lui nu-i rămâne decât să folosească ceea ce are ca să trăiască starea de bine și să se simtă fericit.

În anul 2012, la inițiativa ONU, a fost instituită Ziua Internațională a Fericirii la nivel global. Această zi este marcată în 20 martie. Potrivit ONU, decizia a fost luată pentru a inspira, a mobiliza și a promova mișcarea fericirii globale. Prin această zi, ONU și-a propus să încurajeze guvernele să ia în considerare starea de bine a cetățenilor  și să nu își concentreze eforturile doar pe creșterea economică.

În 2024, potrivit clasamentului „World Happiness Report” al celor mai fericite țări din lume, întocmit anual sub egida ONU, R. Moldova deținea poziția 71, coborând 8 poziții în raport cu 2023. Finlanda își menține poziția de lideră în clasament. Urmează Danemarca, Islanda, Suedia și Israelul. România s-a clasat pe locul 32, iar Ucraina, care se află în război – pe locul 105 din 143.
Pentru conformitate, Aneta Grosu