Oameni Maria Iliuț, de Ziua Bucovinei: „Crasna este mândria mea, pe care nu aș putea să o trădez vreodată”
De Ziua Bucovinei, marcată în fiecare an la 28 noiembrie, am decis să vorbim cu o fiică a acestui ținut – Artista Poporului Maria Iliuț, pentru care, de 50 de ani deja, drumul Crasna- Chișinău este unul de acasă spre casă.
— Ce semnifică pentru o bucovineancă Ziua Bucovinei?
— E ziua în care este marcată Unirea din 1918, a Bucovinei cu Patria mamă, România. E ziua în care, imaginar, parcurgem drumul de la limbă la icoane, de la carte – la cântec… Când vorbesc despre această zi, îmi amintesc despre personalitățile care se odihnesc în cimitirul de la Cernăuți – academicieni, preoți, plugari, militari care au luptat pentru Unire. Acest ideal, Unirea, mai rămâne un vis al românilor și sper să ajungem și să-l vedem împlinit. E ziua în care spunem: Cinste celor care au făcut Unirea. Da, după 28 noiembrie, în același an, a urmat Unirea Basarabiei cu Țara. Sunt mândră de acest popor, poporul român, bătut de soartă, dar care nu a încetat să nască patrioți gata să lupte oricând pentru demnitate și libertate.
— Cât de des parcurgi drumul Chișinău – Crasna? Cum e acest drum pentru tine?
— Îl parcurg destul de des, pentru că la Crasna îmi sunt rădăcinile și cei mai dragi oameni din viața mea, chiar dacă mulți se odihnesc în cimitirul satului. Crasna este mândria mea, pe care nu aș putea să o trădez vreodată. Acolo găsesc liniștea și o stare pe care o poți trăi doar acasă. În orice anotimp aș parcurge acest drum, la Crasna voi găsi căldura casei – iarna, flori proaspete – din primăvară până toamna târziu, vorbă românească – oriunde m-aș afla, sărbători autentice, la care costumul popular este purtat cu mândrie de la mic la mare. Cineva observa pe bună dreptate că în toată Ucraina nu veți întâlni sate mai bine rânduite decât cele din Bucovina. Despre oamenii din Bucovina mea aș povesti îndelung, dar nu aș putea spune niciodată totul, atât de mândri și cu atât de multă demnitate sunt.
Ziua Bucovinei este o sărbătoare publică, celebrată la fiecare 28 noiembrie, zi în care este comemorată decizia Congresului General al Bucovinei de a uni Bucovina cu Regatul României, eveniment istoric ce s-a produs la 28 noiembrie 1918. Ziua este sărbătorită de autoritățile locale și de locuitorii diferitor orașe și sate, în cea mai mare parte din Bucovina românească: Rădăuți, Suceava, Putna, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, dar și în regiunea Cernăuți din Ucraina.
— La început de decembrie, Maria Iliuț și „Crenguța de iederă” prezintă spectacolul folcloric „De la lume adunate și-napoi la lume date”. E despre Bucovina? E pentru Bucovina?
— Acest generic – „De la lume adunate și-napoi la lume date”, vine să ne spună multe despre treptele pe care le parcurge un om în viața sa. E nașterea, e copilăria, e viața și e plecarea din această lume. Invitat special al spectacolului este Ansamblul folcloric „Florile Bucovinei” din Rădăuți, România. La final, prezentăm un buchet de colinde. Da, în spectacol sunt incluse melodii culese din Bucovina în mare parte. Noi, la îndemnul dascălului nostru, Andrei Tamazlâcaru, am efectuat mai multe expediții prin locurile din care ne tragem. Fiecare cu portul și cântecul său. Eu am cutreierat Bucovina, bineînțeles. Și regizoarea spectacolului, Lidia Panfil, s-a axat mai mult pe folclorul din Bucovina. De altfel, aș îndemna părinții, buneii să nu piardă momentul și să vină la spectacol împreună cu cei mici. Spun asta, pentru că odată cu trecerea timpului, pierdem din aceste valori. „Crenguța de iederă” e un colectiv autentic, care promovează valorile noastre românești, în condițiile în care prea puțini tineri vor să schimbe adidașii pe opinci. Toți vor să fie mai moderni, mai extravaganți. Tinerii din cadrul ansamblului „Crenguța de iederă” trebuie încurajați neapărat, ca să poată răspândi creațiile folclorice așa precum această plantă, iedera, se înmulțește ușor și rezistă rămânând verde chiar și în condiții de ger aspru.
— Dar cum ar putea părinții și buneii să-și determine copiii și nepoții să înțeleagă că folclorul, muzica populară sunt valorile ce ne țin în viață?
— Am două nepoțele, de 7 și de 12 ani. Și ele au acceptat cu dificultate opincuțele, catrințele, dar ne înțelegem bine. Încerc să le vorbesc mult despre tradiții. Și părinții le îndeamnă. Uneori, le promit tot ce vor: și păpuși, și dulciuri, și cărți, doar ca să accepte să meargă la filmări, la repetiții. Ce pot face părinții și buneii? Pot ajunge cât mai frecvent la spectacole, pot învăța împreună cântece duioase, pot face distincție între artă, cultură autentică și kitsch-uri.
— Dar ce putem face ca tradițiile să nu moară?
— Mă bucur că se mai organizează concursuri, festivaluri, la care sunt interpretate cântece încă neauzite. Cred că din grădiniță copiii ar trebui deprinși cu arta autentică. Ceea ce a reușit să facă în urmă cu ceva timp Andrei Tamazlâcaru, a fost o tentativă de a perpetua tradițiile folclorice în orice condiții. Maestrul ne-a îndemnat pe noi toți, din diferite generații ale „Tălăncuței”, să organizăm câte un colectiv folcloric în care copiii să se simtă stăpânii tradițiilor noastre. Toți cei din „Tălăncuța” au colectivele lor astăzi: Osoiencele, Plăieșii… Sunt multe prilejuri la care ne-am bucura să participe și Andrei Tamazlâcaru.
Maria Iliuț – de la Crasna la Chișinău
Maria Iliuț s-a născut la 23 februarie 1955 în satul Crasna, regiunea Cernăuți, Ucraina. În anii 1978-1984 este studentă la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău. Din anul 1983 este solistă în Ansamblul etnofolcloric „Tălăncuța”, colaborând și cu formațiile „Ștefan Vodă”, „Busuioc moldovenesc”. A condus studioul folcloric de la Palatul de Creație al Copiilor din Chișinău. În prezent este lectoră superioară la Facultatea de Arte Frumoase a Universității de Stat din Moldova, unde conduce Ansamblul etnofolcloric „Crenguța de iederă”, pe care l-a întemeiat. Pe parcursul anilor, a colaborat cu orchestrele de muzică populară „Lăutarii”, „Mugurel”, „Folclor”, „Joc”, ”Căruța”, Orchestra Fraților Advahov, cu Mihai Amihalachioaie, Gheorghe Banariuc, Petre Neamțu, Gheorghe Șevcișin, Nelu Laiu și cu alți muzicieni. Publicul spectator îi cunoaște melodiile „Bătuta ca la Crasna”, „Bătrâneasca”, „Busuioace, nu te-i coace”, „Cântă, cuce, că ți-i bine”, „Sus pe munte cade bruma”, „Doamne, doamne, greu e dorul”, „Mamă, câte fete ai”. La solicitarea diasporei, a întreprins turnee în Cipru, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, Spania, Turcia și în alte țări. Este membră a Uniunii Muzicienilor din Moldova și a Societății Culturale București-Chișinău. Din 2020 este Artistă a Poporului.
