Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Oameni/ Ion Jitari: în ce…

Oameni Ion Jitari: în ce condiții puteau să apară astfel de specimene precum Șoșoacă, AUR, iar mai nou Georgescu?

Actorul Ion Jitari (Vanea Băț) s-a lansat acum câteva zile într-un rol cu totul deosebit. El a decis să-și „doneze” ziua de naștere unei profesoare de la un gimnaziu din Ștefan-Vodă care are nevoie urgent de tratament costisitor, fiind diagnosticată cu o maladie oncologică. „Eu nu o cunosc pe Irina Guțu, profesoară de engleză la Ștefan Vodă, dar știu că discipolii săi au nevoie în continuare de profesoară, iar cei doi copilași – de mamă”, spune Ion Jitari, pe care l-am rugat să ne vorbească care sunt circumstanțele în care un actor, mai nou și prezentator TV, ajunge să transmită un puternic mesaj caritabil pentru un om absolut necunoscut.

„Vă spun exact cum a fost. Eram într-un magazin, când m-a contactat cineva care m-a întrebat dacă aș putea mediatiza cazul acestei profesoare, întrebându-mă și cât ar costa. M-a șocat propunerea, dar mai ales întrebarea despre costuri. Era seară, mi-am luat o pauză de gândire până a doua zi. Am chibzuit asupra acestei propuneri. Recunosc, am avut emoții, deoarece nu mi-aș fi dorit ca publicul să interpreteze mesajul meu prin care anunț că îmi dedic ziua de naștere acestei profesoare ca pe un act de eroism. Mă temeam că unii nu vor înțelege mesajul și îl vor interpreta ca pe o acțiune de imagine. Până la urmă, sper că am fost înțeles corect și că astfel am contribuit la colectarea de fonduri pentru intervenția chirurgicală care ar putea-o salva pe profesoara Irina Guțu”, povestește Ion Jitari. 

Actorul dezvăluie că la această decizie ar fi contribuit și faptul că de jumătate de an, tatăl său se tratează la oncologie. „Cunosc foarte bine etajul, secția în care se tratează și doamna. Cunosc stările în care se află familia ei, or, de jumătate de an, acest drum îl parcurg foarte des, tatăl meu având nevoie de tratament acolo”, explică Ion Jitari, continuând că temerile sale erau legate și de un fenomen extrem de deranjant –  mediatizarea nesănătoasă a unor cazuri problematice sau chiar tragice. „Am urmărit cum s-a relatat despre cazul decesului Andreei Cuciuc. Nu îi înțeleg pe cei care sunt gata să facă show-uri din tragedii umane pentru a-și crește numărul de vizualizări pe rețele. 

Îmi amintesc și cazul accidentului de pe viaduct, când o tânără a rămas fără picioare. Mă șochează această «curiozitate» a mass-mediei, acest exces de zel de a mediatiza unele cazuri separate, pe când foarte multe situații similare rămân în afara atenției și grijii societății și a statului”, vorbește Ion Jitari despre un fenomen răspândit, dar tăcut în societatea noastră.

Ion Jitari, 36 de ani, originar din satul Copceac, Ștefan Vodă. 

Este absolvent al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Facultatea teatrală, specialitatea Actor teatru, cinema. Studiile de masterat în cadrul aceleiași Academii le-a dedicat subiectului „Arta actorului contemporan”. A interpretat mai multe roluri în cadrul spectacolelor montate la Teatrul „Luceafărul”:  Boney – „Un caz neordinar într-un spital familial”/ Ray Cooney, Pricoche Sâmbure – „Testamentul” de Gh. Urschi, Stefan – „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian și altele.

Și-a încercat talentul și în câteva filme: Poștașul din scurtmetrajul „Miliard”; Seba în filmul „Din inima Moldovei”; Leonid Pearjă în serialul televizat „Oamenii Zâmbărele”.

Necunoscutul „învingător”

Așa cum alt subiect extrem de dezbătut în societate este victoria lui Călin Georgescu în turul întâi al alegerilor prezidențiale din România, am insistat să aflăm opinia actorului Ion Jitari, mai nou preocupat și de combaterea falsurilor, despre acest necunoscut „învingător”.  

— Aveți vreo explicație a acestui fenomen?

— Personal, am stat doar o oră din viața mea pe TikTok și nu am mai accesat această rețea. Felul în care este construită – netransparent, nociv, având o capacitate periculoasă de a „încleșta” mințile, făcându-le ostaticele sale, mă înspăimântă. Cred că acest candidat a recurs la tehnici de atragere a electoratului captiv de pe TikTok, iar dintre aceștia sunt mulți. G4media.ro a publicat o investigație prin care a demonstrat că lucrurile în România cu acest Georgescu au funcționat exact așa cum a funcționat la noi rețeaua Șor. Prezidențiabilul povestește că a făcut campanie cu 0 lei. Minte? Manipulează? Mă uit la el și îmi dau seama că e un tip la fel de nociv ca și TikTok-ul – populist, conspiraționist… Au funcționat mai multe rețele pe Telegram, la fel ca și în cazul rețelei Șor, care creau conturi cu numele, dar și cu sloganele lui și îl promovau, fiind plătiți în funcție de penetrare… Acest lucru îl recunosc chiar persoane care au funcționat în cadrul acestor rețele. 

— Cum crezi, de ce totuși alegătorii s-au prins, l-au crezut?

— Bănuiesc că clasa politică, dar și guvernările, atât din România cât și de la noi, au o parte de vină, pentru că au devenit un fel de surse de furie pentru oameni. Atunci când oamenii sunt furioși, nu mai vor să-i accepte pe cei care au guvernat deja, fiind foarte supărați pe ei, și caută soluții în afară…

— Mesajele prezidențiabilului nu vi se par furnizate de chat-ul GPT?

— Nu cred, mesajele sunt bine pregătite, probabil chiar la Ambasada Rusiei de la București…

— Dar cum ar arăta un spectacol despre acest „învingător” necunoscut? 

— Greu de spus, mai ales așa, în mod spontan. E de gândit ce aș face, cum l-aș intitula, mai ales că acest fenomen nu e doar în România, el ne afectează și pe noi. Fenomenul amintește pe alocuri de celebrul roman, care a fost și ecranizat, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Identific multe afinități. Dincolo de asta, cred că educația și cultura, neglijate de ani de zile, au creat acest impact și au generat astfel de rezultate. Doar în condițiile unei educații și a unei culturi neglijate puteau să apară astfel de specimene precum Șoșoacă, AUR, iar mai nou, Georgescu, un fel de tată al acestui fenomen. Sper că România se va mobiliza. În aceste zile, lumea face calcule matematice, spune că Lasconi nu mai are de unde acumula voturi, dar cred că românii se vor concentra, mai ales că apar tot mai multe informații curioase care vor diminua substanțial ponderea prezidențiabilului Georgescu, deși contează foarte mult capacitatea intelectuală și spiritul analitic al alegătorilor.

Să nu uităm că, de obicei, oamenii se tem de adevăr

— Cum e, fiind actor, să te implici în deconspirarea falsurilor, care au ajuns extrem de răspândite în societate?

— Fac și eu ce pot… Nimic spontan. Tot ce prezint în public e consecința mai multor lecturi și analize. În aceste zile, bunăoară, sunt obsedat de situația pe care a creat-o guvernarea în legătură cu stabilirea prețurilor la gazele naturale. Au spus mai întâi că gazele nu se vor scumpi. Dar iată că majorările de prețuri au loc. Mă tot gândesc de ce politicienii nu se ghidează de un principiu simplu: dacă nu sunt capabili să își onoreze promisiunile, să nu promită. Cred că în special politicienii ar trebui să urmeze aceste reguli. Dacă le-ar respecta, ar lăsa mai puțin loc de manipulare, făcută deseori prin scoaterea unor fraze din context. Dacă ieși în fața oamenilor, trebuie să ai ce spune. Să nu uităm că, de obicei, oamenii se tem de adevăr. Chiar și așa, ar fi cinstit ca guvernările întotdeauna să spună cum, de unde vin banii pentru salarii și pensii, în ce măsură acești bani sunt suficienți.

— Ce te enervează mai tare în realitățile de la noi?

— Mă enervează faptul că noi ne prefacem că nu vedem niște lucruri. Dincolo de guvernări cu promisiuni pompoase, noi ne temem să recunoaștem că suntem atât de interesați de propria noastră persoană încât omitem faza asta importantă despre cum se construiește un stat. Am senzația că mulți habar nu au cum se formează bugetul de stat și cum este consumat acesta. Atâta timp cât noi nu vom fi capabili să analizăm lucrurile în profunzime, nu vom putea avea guvernarea pe care credem că o merităm.

— Cei care urmăresc mesajele/postările tale remarcă un pronunțat spirit critic. Dar ce te supără mai tare în viață?

— Când oamenii nu se țin de promisiuni și mă refer la politicieni în mod special. Mă supără că oamenii nu înțeleg cât de mult contează contribuția fiecăruia dintre noi. Mă supără evazioniștii fiscali, dar și leneșii care nu deschid cărțile și pe care nu-i interesează altceva decât ce să mănânce, unde să mănânce, cât să mănânce.