Lecții de pian în Olanda ori cum să fii stăpân pe propria viață

La sfârșitul primului semestru la Conservator, pentru profesori a contat starea ei  interioară, nu notele. După o traumă la genunchi, preocuparea medicilor a fost când ar putea să urce din nou pe bicicletă. Iar primul job l-a obținut doar după un concurs riguros, transparent și echidistant, chiar dacă era vorba despre funcția de profesoară într-o mică școală de arte. Această stare de lucruri este una obișnuită în Groningen, provincie din nordul Regatului Țărilor de Jos, acolo unde Greta Guțuleac învață olandezii de orice vârstă să cânte la pian.

Greta Guțuleac locuiește de doisprezece ani în Groningen, Țările de Jos (denumire veche, Olanda, n.r.). Este pianistă și profesoară la o școală de muzică, teatru și arte vizuale. Avea 20 de ani când a plecat să studieze la Conservatorul „Prins Claus” din Groningen, deși luase o diplomă în turism la Colegiul Național de Comerț din Chișinău. Avea în spate șapte ani de pian la Școala de Arte din Ialoveni, multă nesiguranță, dar și dorința de a face studii în Uniunea Europeană. La această distanță de timp, își spune povestea și lecțiile învățate despre simplitate, egalitate, încredere și curajul de a fi stăpână pe propria viață.

Prima lecție: fiecare om este valoros

A decis să dea o șansă pianului, pe care l-a abandonat odată cu începerea studiilor în turism, și să transmită dosarul de admitere la un conservator din nordul Olandei. Știa că era puțin probabil să treacă concursul la un conservator, dar o carieră acasă i se părea lipsită de perspective.

Olanda, în particular sistemul de învățământ, a convins-o din prima că a făcut alegerea corectă. Proba teoretică a concursului a susținut-o cu brio, nu și pe cea practică. Profesorii însă au văzut în ea potențial și i-au oferit oportunitatea să rămână pentru un an pregătitor, iar dacă avea să demonstreze progrese, putea să treacă din nou examenele de admitere.

„A fost un an lung și greu”, își amintește Greta Guțuleac, dar munca i-a fost răsplătită și în următorul an a ajuns studentă acolo unde și-a dorit. 

„A fost o experiență de autocunoaștere, în primul rând, patru ani de lucru asupra mea. Din prima zi m-am simțit un om de valoare”, povestește pianista, care exemplifică: „Sistemul de învățământ se axează pe tine ca personalitate. Acasă nu eram obișnuită cu asemenea atenție și implicare din partea profesorilor. Mai degrabă, la școală, dacă adresai o întrebare stupidă, te simțeai prost. Doar atât de des auzim: «Dacă tăceai, filosof rămâneai».”

„Îmi amintesc, în primul an de facultate, o lecție la cursul de istorie a muzicii. Profesorul nostru, pe care îl asociam cu o enciclopedie, atât era de pregătit, avea un mod interactiv de predare. Îi plăcea să ne provoace să gândim, genera discuții, nu ne servea pe tavă informațiile. Ne întreba: «Tu ce crezi despre asta?» Și colegii mei, olandezi sau spanioli, din toate colțurile lumii, își spuneau părerea, chiar dacă nu cunoșteau deloc un anumit subiect. Îi vedeam atât de curajoși. Eu mă temeam să vorbesc. Cine sunt eu? Mai bine tac și ascult.

Totodată, aveam un curs la care nu doar pianiștii, dar și alți muzicieni, învățau să cânte la pian fără note, în mai multe tonalități, doar la auzul melodiei. Erau studenți de la alte specialități cărora le reușea mai bine decât mie. Și, în general, erau studenți care făceau totul mult mai bine decât mine. Unui violonist îi reușea, de exemplu, acest exercițiu mai bine decât mie, unei pianiste. Și uite că la sfârșitul semestrului, profesorul a venit la mine ca să mă întrebe cum mă simt, cum mi-a trecut semestrul. Eu eram tare complexată, stresată, îmi era greu. El m-a ascultat și mi-a spus: «Hei, tu ai venit aici să înveți, noi nu așteptăm ca tu deja să poți face asta. Eu tot sunt pianist și am fost educat, la fel ca tine, să cânt pe note, dar sunt și alte metode de abordare. Tu poți să înveți să cânți la pian și altfel. Poate acestui instrumentist doar așa îi reușește să cânte, poate el nu ar putea la fel de repede ca tine să cânte pe note. Lasă toate aceste complexe.» Am simțit momentul de parcă mi s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Am conștientizat că eu nu am venit să le arăt că pot de toate, dar am venit să învăț. De atunci, am prins curaj să răspund și eu la întrebări, să mă implic în discuții. Și nimeni nu mă făcea să mă simt prost dacă făceam ceva greșit. Atunci am început să am încredere în mine, să am curaj”, povestește Greta Guțuleac.

Greta Guțuleac: M-am simțit apreciată. Toată echipa de la conservator era acolo pentru mine, ca să mă ajute, și nu invers, eu să le mulțumesc că m-au primit la ei.

Lecții la pian despre egalitatea de șanse

Un alt avantaj al studiilor în UE identificat de Greta Guțuleac este abordarea complexă a domeniului și implicarea studenților, paralel cu studiile, în diverse activități, astfel încât un absolvent are nu doar competențe de interpretare, dar și toate abilitățile de a practica activități conexe muzicii.

„Nu doar am făcut muzică clasică, am învățat pedagogie, business și marketing, cum să facem bani din muzică, cum să administrăm o afacere sau să organizăm concerte. A trebuit să demonstrăm că ne vom descurca în toate domeniile”, explică pianista, spunând că asta a și făcut paralel cu studiile: a predat pianul, a cântat în coruri și biserici, a organizat concerte. Acest model este încurajat de stat, care oferă burse studenților, în cazul Gretei fiind vorba despre 400 de euro.

Iar prima experiență de muncă după absolvire a confirmat că transparența și egalitatea de șanse sunt valori adânc înrădăcinate în toate domeniile societății olandeze. „Chiar dacă am înlocuit temporar un profesor timp de jumătate de an la o școală de muzică, pentru a fi angajată permanent a fost organizat un concurs la care nu am avut niciun avantaj și a trebuit să demonstrez că merit acest job”, explică pianista.

Corupția se vede mai bine din exterior

Astăzi, Greta Guțuleac este profesoară de pian în două școli de arte, având lecții și acasă cu elevi de toate vârstele, organizează concerte și este implicată în diverse proiecte de muzică clasică. Și-ar dori să revină în Moldova cu un proiect propriu de muzică clasică, iar până atunci, învață olandezii cǎ muzica bună nu este doar despre nume și scene mari și poate fi accesibilă oricui.

„Am crescut aici, mi-am găsit locul. Sunt parte a acestei societăți libere și democrate, în care nu există ierarhii, discriminare și corupție. Și, trebuie să recunosc, mi-au trebuit câțiva ani de Olanda ca să înțeleg câtă corupție avem noi acasă. Cum putea să-mi pară o normalitate mita în spitale sau școli, pentru a perfecta acte sau a fi admis la studii?” susține Greta Guțuleac și spune că lipsa ierarhiei este unul dintre primele lucruri pe care le observi și le îndrăgești în Țările de Jos.

„Nu există o ierarhie. Profesorii sunt prietenii tăi pe parcursul studiilor. Odată în lună ai o întâlnire cu profesorul și el te întreabă cum îți merge, cum te simți, poate ești în dificultate financiară și ai nevoie de ajutor. Toți merg pe bicicletă, de la student până la rector sau prim-ministru. Chiar și atunci când am avut o traumă la genunchi, primele prognoze ale medicilor erau despre când voi putea urca din nou pe bicicletă, fără a ști dacă măcar am una”, explică Greta Guțuleac.

Aceasta spune că dacă ar fi să definească cel mai important lucru învățat pe parcursul anilor în Regatul Țărilor de Jos, ar fi curajul de a fi stăpână pe propria viață, pentru că olandezii au multă încredere în sine, se simt liberi și importanți, se respectă reciproc și vorbesc pe picior de egalitate cu cei din jur, indiferent de vârstă ori statut.

„Au spiritul civic foarte dezvoltat și se simt stăpâni la ei acasă. Dacă există o problemă în societate, o rezolvă, nu așteaptă cineva să o facă și nu se prefac că nu este, cum se întâmplă în Moldova, de exemplu”, spune Greta Guțuleac și susține că în spiritul acestor valori sunt educați și copiii.

„Copiii știu că au valoare, nu așteaptă să crească mari ca să demonstreze că sunt cineva. Tot ce simt ei contează”, este de părere pianista și profesoara Greta Guțuleac. Aceasta spune că educația copiilor în spiritul valorilor europene este șansa spre schimbare în R. Moldova.