Croitorul de fluturi
Şi-a dezvoltat pasiunea pentru papioane şi bijuterii într-o mică afacere. Astăzi nu mai merge la serviciu, ci se îndeletniceşte cu arta hand made, de pe urma căreia se şi întreţine. Mihai Croitoru, student la Universitatea Tehnică din Chişinău, are 21 de ani şi a reuşit pe parcursul a doi ani să câştige simpatia multor fani împătimiţi de accesorii hand made, printre care şi vedete din showbizul autohton.
Primul pas în arta hand made l-a făcut pe când era copil, inspirat de bunica sa. Ea croşeta şi, ca să scape de cicălelile nepotului, i-a pus în braţe o fâşie de pânză şi un ac cu aţă. Lucrarea o mai păstrează şi astăzi. “Chiar zilele trecute făceam o inventariere printre lucruri şi am găsit bucata de pânză galbenă cu câteva coloane brodate pe ea. Copil fiind, nu puteam renunţa la joacă, aşa că mai părăseam locul de muncă. Când reveneam, nu-mi mai spălam mâinile. Bucata de pânză aşa a şi rămas – cu urmele mâinilor mele”.
Ulterior, şcoala de pictură l-a determinat să se ocupe de lucrul manual. Tehnicile învăţate pe Internet le aplica în tablouri şi în diverse lucruri croşetate. Primele bijuterii le-a confecţionat la rugămintea surorii sale. “Apoi, o prietenă a văzut şi i-am confecţionat şi ei vreo 6 perechi de cercei, iar ea până-n seară i-a vândut altor amice. Tot ea a fost şi cea care mi-a adus primele onorarii, din care mi-am permis o mică vacanţă la mare. Printre primii cumpărători era şi mama. Eu nu-i ceream preţul real pentru lucrări, dar cel puţin îmi recompensam cheltuielile”.
„Dacă la început un tablou îmi lua aproape o jumătate de an şi ajungea pe perete, astăzi din acest hobby îmi pot răscumpăra materialele şi, în plus, pot să-mi asigur şi traiul. Cu jumătate de an în urmă, nu credeam că îmi voi părăsi locul de muncă, dar numărul de clienţi a crescut şi chiar aveam o bază bună de cumpărători stabili, de aceea mi-am propus să încerc pe parcursul unui an de zile: dacă reuşesc să mă întreţin din această afacere, nu mă mai întorc la serviciu. Pe viitor, chiar dacă îmi place enorm de mult acest domeniu, nu cred că sunt cel care aş muri de foame pentru o pereche de cercei. Oricum, va rămâne ca un hobby, voi confecţiona mai puţine articole, dar nu ca o modalitate de întreţinere”.
Pentru confecţionarea unui papion îi trebuie vreo 10 minute, iar pentru o pereche de cercei – vreo jumătate de oră. La unele articole, poate lucra mai mult timp. E o mare diferenţă între ceea ce confecţionează la comandă şi ceea ce face din proprie plăcere. E vorba de suflet. “Dacă am inspiraţie, pot să stau ziua întreagă flămând, noaptea până târziu, fără să simt oboseala sau foamea. Un obiect la comandă, însă, se realizează diferit. E mai mult o muncă tehnică, pot să-l las pentru o zi şi nu depun prea mult suflet. De exemplu, pentru o firmă producătoare de apă minerală a trebuit să croşetez o mie de mărţişoare. De cât suflet poate fi vorba? Mi-au dat modelul, iar eu am executat. Nu a fost uşor, deoarece aveam doar vreo câteva zile la dispoziţie. A trebuit să dedic şi nopţile. Asta a fost cea mai mare comandă”.
„Am confecţionat şi eu mărţişoare, dar mi-am folosit propria imaginaţie. Sunt destul de originale, doar că am avut un incident neplăcut legat de acest simbol al primăverii. Recent, am participat la un târg, unde mi-am expus creaţiile. La una dintre mese, am observat copia mărţişoarelor mele, doar că erau de o calitate mai rea, fiind şi mai ieftine. M-am simţit prost. M-am apropiat de colegă şi mi-am exprimat nemulţumirea. Nu aş fi reacţionat dacă şi le-ar fi confecţionat pentru ea, chiar m-aş fi bucurat că cineva îmi copiază lucrările. Acum colaborez cu câţiva producători de obiecte hand made şi chiar ne dăm cu părerea sau ne ajutăm. Sunt încântat că, şi în Moldova, a început să se dezvolte această artă şi apar tot mai mulţi autori de accesorii. E frumos când vezi în vestimentaţia unei femei un papion, chiar dacă acest accesoriu e folosit mai mult de către bărbaţi. În ultimul timp, am observat că oamenii au început să se îmbrace mai stilat, deja mai rar observ fete pe tocuri de 15 cm care fac cumpărături la Piaţa Centrală”.
