Cinci cazuri: Suicid sau determinare la suicid? Ce întreprindem când un copil șoptește „vreau să mor”

Cine i-a privit cu atenție în ochi ascultându-i? Cine le-a vorbit că-i înțelege, oricât de neînțelese păreau stările lor? Cine le-a luat palmele în mâini atunci când poate ei nu aveau cuvinte pentru a-și spune suferințele? Ce le spunem atunci când aflăm că îi chinuie gândurile despre moarte, că se simt inutili, că au gânduri negre, că nu se simt buni ca să mai trăiască sau chiar spun direct „vreau să mor”?

Recent, doi elevi din clasa a 8-a și a 10-a de la un prestigios liceu din Chișinău au renunțat la viață, chiar dacă cei care i-au cunoscut, dar și administrația instituției de învățământ, spun că nu ar fi avut vreun motiv pentru o astfel de decizie. În ajun de revelion, alte două tragedii, cu doi copii de la un liceu din Căușeni, i-au lăsat fără grai pe cei care îi cunoscuseră. Peste puțin timp, la început de 2024, alt caz tragic, al unei eleve de doar 13 ani de la liceul din Cricova, a zdruncinat liniștea fragilă din jur. Suspiciunile de suicid planează asupra tuturor celor cinci cazuri care s-au întâmplat în R. Moldova în ultimele luni.

Pentru că în toate aceste cazuri anchetele polițienești mai continuă, urmând ca, într-un final, instanțele să se pronunțe dacă a fost vorba despre suicid sau despre determinare la suicid, am decis să nu dezvăluim datele personale ale victimelor.

Cazul lui T.

Pe 21 decembrie 2023, înainte de vacanța de iarnă a elevilor, T., în vârstă de 14 ani, din Căușeni, a lăsat un bilet de adio și s-a retras din această lume. Era iubit și apreciat de colegii de clasă, care după decesul lui T., spun despre el că era un băiat blând, independent, nu cerea ajutorul nimănui, nu se dădea în vânt după note mari. Totuși, aceștia recunosc faptul că T. era închis în sine, deși se bucura întotdeauna de succesele lui și ale colegilor săi. Plecarea lui T. i-a șocat pe elevi și i-a lăsat fără cuvinte pe profesori. Potrivit unor persoane apropiate familiei lui T., printre motivele investigate de anchetatori ar fi și bullyingul din partea unor cadre didactice la care ar fi fost supus băiatul ori pasiunea sa pentru jocuri online dintre cele periculoase, de care era obsedat în ultimul timp.

Cazul lui M.

La doar două zile de la decesul lui T., pe când această pierdere rămânea o rană deschisă pentru toți cei care l-au cunoscut, alt caz, al altui elev din același liceu, a șocat lumea. M. avea doar 17 ani, vârstă la care, de obicei, e loc de multe visuri și planuri de viitor. „S-a simțit respins în dragoste, neînțeles, izolat”, spun apropiații acestuia.

Cazul elevei A.

Începutul anului 2024, mai exact ziua de 16 ianuarie, a adus în spațiul public vestea altei tragedii – decesul unei fetițe de doar 13 ani, A., elevă la liceul din Cricova. Familia acesteia este convinsă că decizia de a-și lua viața este o consecință a bullyingului la care aceasta ar fi fost supusă din partea unor cadre didactice. „Mai mult decât atât, au fost cazuri când cineva dintre profesori arunca în adresa A. replici care provocau râsul întregii clase. În astfel de zile, venea acasă și nu mai vroia să revină la lecții. I-am propus să o transferăm la altă școală, dar ea a spus că nu-i deloc sigură că și acolo nu va deveni obiect de batjocură”, spune bunicul victimei.

R. Moldova se află în topul statelor cu o rată mare de suicid

Potrivit Gabrielei Tudoreanu, managera Serviciului Telefonul Copilului – 116111, în anul 2023,  la acest serviciu au ajuns să telefoneze 45 de copii care au vorbit despre faptul că au tendințe suicidare. Numărul celor care au suferit, dar nu au contactat acest serviciu, rămâne necunoscut. S-ar putea că cei 45 sau măcar o parte dintre aceștia să fi fost salvați anume în urma discuțiilor, deseori repetate, cu psihologii din cadrul Serviciului 116111. Ce le-au spus acești copii psihologilor? „De obicei, ei își determină stările spunând că îi chinuie gândurile despre moarte, că se simt inutili, că au gânduri negre, că nu se simt buni ca să mai trăiască sau chiar spun direct «vreau să mor»”, explică Gabriela Tudoreanu.

La nivel mondial, suicidul reprezintă cea de-a doua cauză a deceselor în rândul tinerilor de 15-29 de ani. R. Moldova se află în topul statelor cu o rată mare de suicid, iar OMS estimează 10 mii de cazuri de tentative de suicid anual la o populaţie de sub 3 milioane de locuitori.

Potrivit psihologilor, întrebarea la care ar trebui să găsească răspunsuri ferme familiile, școala, autoritățile ar fi următoarea: de ce atât de mulți copii din R. Moldova nu mai vor să trăiască?

Timp de o săptămână, am contactat zeci de surse care au avut legături, dar și responsabilități directe în cele cinci cazuri de suicid al unor copii înregistrate în ultimul timp în R. Moldova. Vom reda în continuare răspunsurile școlilor, ale familiilor, ale autorităților, așa cum ne-au fost oferite.

Ce spun instituțiile de învățământ?

Directorul prestigiosului liceu din Chișinău: „Suntem tentați să credem că cei doi elevi au luat aceste decizii din alte motive decât cele legate de studii, deși circulă diverse zvonuri că și atmosfera din instituție ar fi fost una determinantă. Ceea ce este cert, deocamdată, e că aceste cazuri nu au vreo legătură între ele. Așteptăm concluziile anchetei. Până atunci, desfășurăm activități de prevenție atât cu elevii, cât și cu părinții.”

Directoarea liceului din Căușeni:

— Nu, nu dau nicio informație. De pe 21 decembrie sunt torturată de ziariști și nu numai.

— Nu vreau să vă torturez. Nu vreau să sufere nimeni. Vreau doar să ne spuneți ce ar trebui să întreprindă părinții ca astfel de cazuri să nu se întâmple.

— Nu răspund.

— Aveți un psiholog în liceu? Putem vorbi cu el?

— Da, găsiți părinții copiilor și cereți explicații de la ei… Am închis subiectul.

Directoarea liceului din Cricova:

— Nu cunosc nimic până nu va fi un răspuns dat de către poliție. Suntem în așteptare.

— Cum putem contacta psihologul?

— Psihologul lucrează de la 8:00 până la 17:00. Doar că în timpul orelor are planificate ore de profilaxie și poate fi la ore. Noi, de fapt, ce cunoaștem asta spunem. Psihologul este tinerică și credeți-mă, după un asemenea caz, are o ardere profesională. E tragic cazul pentru toți. Toți cer informații din noi. Dar copilul foarte puțin a frecventat școala. De asta, nu putem să cunoaștem.

— Și de ce nu frecventa?

— Am fost mereu informați de mama că este bolnavă.

— Se trata acasă sau era internată?

— Nu cunosc detalii.

— Doamna psihologă s-a întâlnit cu mama?

— Nu.

După acest dialog cu directoarea, psihologa liceului nu ne-a răspuns nici măcar o singură dată la telefoane de-a lungul unei săptămâni în care am căutat-o în timpul și în afara orelor de muncă.

Vocea familiei A.

Nu am insistat să vorbim cu părinții copiilor din Căușeni. La Cricova, bunicul A. și-a deschis sufletul îndurerat de pierderea nepoatei – cea mai mare comoară din viața lui. De la 16 ianuarie încoace, când a găsit-o fără suflare în apartament, nu a fost o clipă din zi sau din noapte în care să nu se gândească la ea și la motivele care ar fi făcut-o să plece atât de subit.

„A avut probleme de sănătate, după COVID era mai firavă și când s-a dus să lichideze restanțele, profesoara a ironizat: «Iaca, a apărut și A.»” Atunci, băieții din clasă au râs, iar ea, plângând, a fugit și a revenit acasă. Nu mai vroia nicăieri să iasă. Ne-am gândit să schimbăm școala, dar nepoțica nu a vrut, a spus că rămâne aici. Și am lăsat-o pe capul nostru. Era tare talentată. Desena, modela din plastilină. A învățat foarte bine până în clasa a 6-a, apoi a suferit de COVID și a pierdut mai multe lecții. Și în acest an a răcit și a lipsit. După cum mi-au spus fetele din clasă, cineva dintre învățători nu i-au mers în întâmpinare, au refuzat să o susțină ca să poată merge înainte. Una chiar i-a zis că va face în fel și chip să rămână repetentă în clasa a 7-a și să o râdă toți. Odată ne-a povestit că o învățătoare o apucase strâns de eșarfa pe care A. o purta la gât… Cu colegii de clasă se împăca bine, dar, după ce s-a îmbolnăvit, un coleg a refuzat să stea cu ea într-o bancă și A. suferea. Pe 15 ianuarie a fost la noi, am băut ceai, iar când a ajuns acasă, a plâns. Întotdeauna plângea atunci când vorbeam despre școală. Fiica a fost cu ea la psiholog, la Chișinău, am observat că nepoțica își revenea. Făcea totul acasă, ieșeam cu ea la plimbare, era liniștită. Pe 16 ianuarie, eu am găsit-o în casă. Nu pot să-mi vin în fire. Nu a lăsat niciun bilețel. Poliția a luat telefonul ei, dar toți tac, nimeni nu vorbește cu noi. Cred că totul se ascunde, ca să nu fie școala vinovată. Chiar azi dimineață m-am întâlnit cu mama unui elev, care m-a îmbrățișat și, plângând, mi-a zis că feciorul ei e în aceeași situație, fiind numit de învățători în tot felul. Din cauza aceasta, băiatul nu vrea să se ducă la școală. Nu pot depăși suferința, am pierdut tot ce am avut. Dacă poliția nu se ocupă de caz, eu o să fac dreptate”, spune bunicul A.

Cum gândesc și ce spun autoritățile?

Ministerul Educației și Cercetării, Angela Mitruc, șefa Serviciului informare și comunicare cu mass-media: MEC s-a autosesizat în toate aceste cazuri. După 16 februarie, Direcția Educație Căușeni urmează să prezinte rezultatele anchetei. La Cricova, cazul este cercetat de Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică al MEC. Ministerul îndeamnă profesorii să fie prudenți și la necesitate, să acorde copiilor suport emoțional.

Inspectoratul General al Poliției, Diana Fetco, șefa Secției Comunicare și Protocol: Sunt inițiate două cauze penale, urmează a fi stabilite circumstanțele. Un rezultat final ar putea fi cunoscut mai târziu, după ce vor fi efectuate toate expertizele și vor ajunge rezultatele.

Sectorul de Poliție Cricova, Iulia Antonov: Nu vorbesc. Nu spun nimic. Nu mă întrebați.

Primăria Cricova, asistenta socială : Copilul nu era la evidență la noi.

Direcția Educație Căușeni, Eugenia Macarenco: Sunt cazuri tragice, care ne-au zguduit pe toți. Se manipulează, se acuză, se vorbește că școala ar fi de vină, dar noi nu am văzut în ochi scrisoarea de adio a lui T. Am încercat să aflăm detalii, dar ni s-a spus doar că sunt deschise două dosare penale și că atunci când cercetările vor fi finalizate, ni se va răspunde la întrebări, dar noi nu stăm în așteptare, ci acționăm. Pe 26 decembrie, imediat după tristele tragedii, au fost mai multe întruniri cu specialiștii, am organizat un seminar cu cei responsabili de bullying. Am propus participanților să răspundă la niște anchete. Nu am avut mesaje legate de bullying din această instituție. Am fost la liceu, am abordat toate problemele de bullying, violență. Avem informații detaliate. Am oferit un chestionar și în rândul elevilor, să vedem ce simt ei. Nu au fost răspunsuri alarmante. În urma chestionarului, am oferit soluții administrației.

Nu am discutat cu părinții acestor copii, ca să nu le producem și mai multe traume sufletești. Cei doi copii erau liniștiți, fără probleme. Se presupune că în aceste cazuri „paharul s-a umplut”, iar vina o poartă întreaga societate și este greu de determinat cine ar fi cel mai vinovat. Este important ca școala să observe imediat stările copiilor, iar părinții să nu pună pe umerii lor poveri mai mari decât aceștia pot duce.

Vasile Coroi, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului: Prevenirea suicidului la copii este parte a protecției acestora față de orice formă de violență, potrivit art. 19 al Convenției ONU cu privire la drepturile copilului. Sunt câteva aspecte importante care contribuie la prevenirea suicidului în rândul elevilor, în special al adolescenților, care, în virtutea specificului vârstei, sunt mai predispuși la comportamente riscante și autodistructive:

– crearea în instituția de învățământ a unui mediu sigur, prietenos, în care copiii și-ar dezvolta competențe sociale și emoționale care sporesc reziliența, capacitatea de a face față adversităților vieții. Vorbim despre gestionarea emoțiilor, a conflictelor, menținerea relațiilor, adaptabilitatea, flexibilitatea, identificarea persoanelor de încredere, capacitatea de a cere ajutor;

– informarea copiilor despre serviciile care oferă suport psiho-emoțional;

– identificarea și referirea de către personalul instituției de învățământ a copiilor cu risc de suicid cauzat de dificultățile din familie sau de relațiile cu semenii.

Aceste aspecte, inclusiv semnele comportamentului presuicidar, sunt descrise în circulara nr. 10/13-253 din 17.03.2017, emisă de ME către Organele Locale de Specialitate și directorii instituțiilor de învățământ, privind cadrul de organizare a activităților de prevenire a suicidului și de intervenție în cazul tentativelor de suicid la copii. Circulara explică modul de aplicare a Procedurii de organizare instituțională și de intervenție a angajaților în cazurile de abuz, neglijare, exploatare și trafic, dar și în prevenirea suicidului la copii, identificarea cazurilor grave și a acțiunilor necesare de întreprins în cazul tentativelor de suicid și a suicidului. Instituțiile de învățământ sunt obligate să identifice și să raporteze cazurile suspecte autorităților cu atribuții de protecție a copilului. Circulara recomandă și surse de informare on-line, subliniind rolul instituției de învățământ în creșterea nivelului de conștientizare al părinților la subiectul suicidului, prin implementarea de strategii și metode de educație a copilului bazate pe comunicare, respectarea drepturilor și satisfacerea tuturor nevoilor, în mod special, a celor psiho-emoționale.

Semnele presuicidare

Experții Centrului de consiliere și cercetare în prevenirea suicidului MIRT au sintetizat care sunt cel mai frecvent observate semne presuicidare. Printre acestea, expresii de tipul:

• Mai bine nu mă nășteam
• Mai bine muream
• Nu mai pot 
• Nu voi mai avea nevoie de asta mai mult
• Părinții mei nu vor trebui să-și facă griji pentru mine
• Toată lumea se va simți mai bine dacă aș muri 
• Viața e aiurea. Nimănui nu-i pasă dacă trăiesc sau mor;
• Schimbări spontane de personalitate;
• Dăruirea lucrurilor personale scumpe, chiar și a celor scumpe sub aspect emoțional, cu explicația „Mai mult nu voi avea nevoie de ele”;
• Tentativă de suicid în trecut;
• Consum de droguri și/sau de alcool;
• Dependență de internet;
• Izolare, în special de prietenii apropiați, de familie și/sau de activitățile preferate;
• Schimbarea obiceiurilor alimentare și a regimului de somn;
• Durere cronică, neliniște, incapacitate de concentrare;
• Postări despre moarte, luări de rămas bun directe sau indirecte pe rețelele sociale;
• Imagini cu moartea în caietele școlare, interes față de muzica depresivă;
• Căutarea și accesarea informației despre metodele de suicid.
• Glume despre moarte, despre sinucidere.
  
  10 căi de prevenire a suicidului
  
  Sinuciderea nu poate fi prevenită întotdeauna, dar deseori acest lucru e posibil. Cercetătorii au monitorizat persoane care au fost oprite de la suicid. Peste 90% dintre acestea au decedat din alte motive decât cele suicidare.

1.  Atunci când te întrebi dacă cineva are gânduri suicidare, nu tăcea, întreabă. Poți spune: Mulți oameni care trec prin momente dificile au gânduri suicidare. Tu te gândești la sinucidere? Dacă persoana neagă, întreab-o  dacă în viitor ar spune atunci când, eventual, ar avea astfel de gânduri. Dacă zice că nu ți-ar spune vreodată, insistă să afli de ce și încearcă să-i  îndepărtezi temerile.
   
2.  Evită să apelezi 112 dacă nu este cu adevărat necesar, deoarece implicarea poliției poate fi traumatică pentru cei aflați în dificultate, împiedicând persoana să mai aibă încredere în tine. Sună pentru ajutor de urgență dacă cineva are o armă în mână, dacă a încercat deja să se sinucidă sau se află în pericol imediat.
   
3. Ascultă manifestând curaj. Rezistă în fața tentației de a schimba subiectul, de a da sfaturi, de a ține morală, de a promite lucruri pe care nu le poți controla sau de a convinge persoana să simtă diferit. Fii atent/ă la nevoile persoanei. Evită clișeele „totul va fi bine”, „ai atâtea motive pentru care merită de trăit”.
   

4.  Oferă-i persoanei informații despre ajutorul disponibil prin linii telefonice de urgență, servicii specializate de prevenire a suicidului.
   
5. Încurajează suportul profesional. Nu există tratament care ar vindeca gândurile suicidare, dar sunt diverse forme de psihoterapie care contribuie la reducerea gândurilor și comportamentelor suicidare.
   
6. Menține un mediu sigur. Asigură-te că persoana care manifestă gânduri suicidare nu are la îndemână obiecte periculoase.
   
7. Elaborează un plan de siguranță care ar ajuta persoana să identifice factorii declanșatori ai gândurilor suicidare, dar și persoanele, instituțiile la care poate apela pentru a evita aceste gânduri.
   
8. Inspiră speranță. Pentru a nu invalida sau minimaliza emoțiile persoanei, încearcă să adresezi întrebări care pot stimula speranța acesteia în viitor, cum ar fi „Anterior, ce te-a ajutat să treci peste momentele dificile?”
   
9. Mențineți legătura. Izolarea este conectată la suicid. Menținerea contactului poate ajuta la reducerea riscului de suicid. Legătura cu prietenii, cu familia sunt cei mai importanți factori protectori.
   
10. Ai grijă de tine. Dacă nu acorzi atenție nevoilor tale, s-ar putea să ai dificultăți în procesul de ascultare și de ajutorare a persoanei cu privire la care ești îngrijorat.