Incestul și violul. Care sunt autoritățile responsabile de prevenirea și de sancționarea unor astfel de infracțiuni | INFOTECA DREPTURILOR
Recent, în R. Moldova, au fost făcute publice două știri care au șocat societatea. Una – despre o minoră care a declarat că s-a căsătorit la 14 ani ca să scape de violența din familie și de viol, dezvăluind că a fost violată de o rudă. Cea de-a doua știre era despre cazul unui copil de 1 an și 7 luni, despre care se presupune că a fost violat de bunicul său.
În realitate, situația e mult mai gravă. Potrivit statisticilor, în R. Moldova, într-un an, sunt examinate circa 100 de cazuri de abuz asupra copiilor. Un studiu al UNICEF efectuat la nivel național arată că unul din 10 copii este victimă a abuzului sexual.
Ne întrebăm de ce au tăcut victimele? De ce au suferit în tăcere? De ce au fost protejați adulții infractori, de ce nu a fost implicată poliția, cum a putut comunitatea să nege ori să nu observe acest fenomen?
De obicei, familiile sunt cele care ascund astfel de infracțiuni, insistând ca victimele să nu caute protecție legală. Deseori, chiar violatorii îi determină pe membrii familiei să-și țină copiii în tăcere, astfel încât abuzatorii să fie liberi să abuzeze din nou. Alteori, din frică, copiii îi protejează pe adulți.
Adesea, părinții și alți membri ai familie devin complici, ei mimează că totul e bine, interesul lor fiind să își păstreze familia, finanțele familiei, să nu se facă de rușine, lăsând la o parte grijile pentru starea psihologică, fizică, emoțională a copilului abuzat.
Riscurile ascunse ale violurilor și ale incestului
Datele statistice arată că tinerii abuzați sexual prezintă un risc dublu de a avea probleme de sănătate mintală și înregistrează de două ori mai multe tentative de suicid. Violul, hărțuirea sexuală din partea rudelor, reprezintă o pistă către dependența de droguri și alcool, boli mintale și prostituție. Incestul (acțiunea cu caracter sexual comisă de rude) este trăit de obicei în rușine și în secret, o perioadă îndelungată.
Pentru a combate aceste fenomene, fiecare trebuie să exercite presiuni asupra guvernului, autorităților publice locale, asupra asistenților sociali, asupra Avocatului copilului, asupra școlilor și altor instituții, responsabile de soluționarea acestor cazuri, obligându-i să protejeze copiii, aplicând legislația națională și tratatele internaționale în domeniul protecției minorilor.
Întrebările adresate cel mai frecvent în astfel de cazuri sunt:
Ce înseamnă incest? Ce înseamnă viol? Care e diferența dintre aceste infracțiuni? Ce instituții trebuie să sesizăm în cazul unor astfel de infracțiuni? Care sunt instituțiile responsabile de prevenire, de protejare, de restabilire și de apărare a drepturilor minorilor?
Codul penal definește infracțiunea de incest drept un raport sexual între rude pe linie dreaptă până la gradul trei, precum și între rude pe linie colaterală (frați, surori). Totuși, nu sunt pasibile de răspundere penală persoanele care, la momentul comiterii faptei, nu au împlinit 18 ani, iar diferența de vârstă între ei nu este mai mare de doi ani. În celelalte cazuri, aceste infracțiuni se pedepsesc cu până la 5 ani de închisoare. Infracțiunile de viol sunt definite de lege drept raporturi sexuale comise prin constrângere fizică sau psihică sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra. În comparație cu incestul, violul este o infracțiune mai gravă, iar dacă acesta a fost comis asupra unui minor ori asupra unui membru al familiei, se pedepsește cu detenție de la 5 la 12 ani.
În cazurile relatate la începutul acestui text, cu siguranță, învinuiții trebuie să fie cercetați pentru viol, chiar dacă sunt rude, or, acestea au avut un raport sexual cu minori fără consimțământul lor, folosindu-se de imposibilitatea lor de a se apăra. Calificarea juridică în aceste cazuri nu este incest, ci viol comis de o rudă.
Care sunt rudele pe linie dreaptă ori colaterală? Părinții, copiii, cei care au înfiat un copil, copiii înfiați, frații și surorile, bunicii și nepoții. E important să cunoaștem aceste noțiuni pentru a da o calificare juridică corectă și a înțelege că nu toate relațiile sexuale dintre rude vor fi calificate ca incest. În raport cu violul, se presupune că incestul e o relație sexuală având la bază consimțământul a două persoane, rude între ele. În cazul violului e relația sexuală fără consimțământ, comisă de o rudă.
Ce rol are statul în prevenirea și protecția drepturilor fundamentale ale minorilor?
Convenția cu privire la Drepturile Copilului este cel mai important acord semnat privind apărarea drepturile copiilor. R. Moldova se află printre statele semnatare ale acestei Convenții. Astfel, R. Moldova s-a angajat să respecte și să garanteze drepturile tuturor copiilor din jurisdicția sa, indiferent de rasă, sex, limbă, religie, opinie politică, naționalitate, apartenență etnică sau origine socială, de situația materială, incapacitatea fizică etc.
Prin semnarea Convenției, R. Moldova s-a angajat să vegheze ca instituțiile responsabile de protecția copiilor să respecte standardele stabilite de autoritățile competente. Altfel spus, statul este obligat să supravegheze dezvoltarea copiilor de pe teritoriul său.
Care sunt instituțiile abilitate să intervină pentru prevenirea comiterii infracțiunii și pentru a veghea ca drepturile și libertățile copiilor să fie respectate? Autoritățile tutelare locale, conform legii, trebuie să primească sesizările privind încălcarea drepturilor copiilor ori să se autosesizeze, dacă identifică copii aflați în situații de risc. Acestea, în cooperare cu autoritatea tutelară teritorială, întreprind acțiuni necesare pentru prevenirea separării copilului de mediul familial sau pentru reintegrarea copilului în familie. Autoritățile tutelare locale mai au obligația să evalueze familiile cu copii aflați în situații de risc și a copiilor separați de părinți, trebuie să asigure separarea copilului de părinți sau de persoanele în grija cărora se află acesta în cazul unor pericole iminente pentru viața sau sănătatea lui, trebuie să asigure plasamentul de urgență al copiilor separați de părinți, monitorizează situația familiilor cu copii aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți. În obligația acestora mai intră planificarea și realizarea măsurilor de informare a populației privind drepturile copilului.
Cine face parte din autoritatea tutelară locală?
Primăriile locale sunt, conform legii, autorități tutelare locale. Autoritatea tutelară teritorială – secțiile/direcțiile asistență socială și protecție a familiei/Direcția municipală pentru protecția copilului. Acestea înregistrează și transmit, conform competenței, sesizările privind încălcarea drepturilor copilului, acordă sprijin autorităților locale în procesul de identificare evaluare și asistență a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți. În caz de necesitate, asigură plasamentul planificat al copiilor, asigură reprezentarea intereselor și a drepturilor acestora în instanța de judecată.
Autorități centrale pentru protecția copilului sunt Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, abilitate să elaboreze, să promoveze și să monitorizeze realizarea politicilor în domeniul protecției copilului.
Cum identificăm copiii aflați în situație de risc?
Copii supuși violenței, copii neglijați, care practică vagabondajul, cerșitul, prostituția, copiii lipsiți de îngrijirea și supravegherea părinților, cazurile în care părinții refuză să-și exercite obligațiile părintești privind creșterea și îngrijirea copilului, copiii abandonați de părinți sau cei care devin victime ale infracțiunilor, sunt, de obicei în situații de risc.
Altă instituție abilitată să protejeze drepturile copiilor este Instituția Avocatului Poporului pentru Protecția Drepturilor Copilului. Conform legii, aceasta trebuie să își exercite atribuțiile pentru asigurarea respectării drepturilor și a libertăților copilului și privind realizarea, la nivel național, de către autoritățile publice centrale și locale, a prevederilor Convenției ONU cu privire la drepturile copilului.
Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului trebuie să acorde protecție și asistență copilului la cererea acestuia. Acesta este în drept să acționeze din oficiu pentru a asista copilul aflat în dificultate sau în situații de risc, fără a solicita acordul părinților sau al reprezentanților legali, poate înainta acțiuni în instanțele de judecată în vederea apărării drepturilor copiilor.
Atunci când plângerea este depusă Organului de Urmărire Penală ori Procuraturii, acestea sunt obligate să inițieze o investigație efectivă. Scopul unui proces penal este protejarea persoanei, a societății și a statului de infracțiuni, și protejarea persoanei și societății de faptele ilegale ale persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracțiunilor presupuse sau comise, astfel ca orice persoană care a comis o infracțiune să fie pedepsită conform vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.
Este important ca victimele, martorii, ori persoanele care cunosc cazuri când copiii sunt în pericol, în situații de risc, sunt abuzați, sunt violați, fără ezitare, să sesizeze instituțiile abilitate cu protecția drepturilor copilului și să monitorizeze cum acestea își respectă obligațiile legale pentru restabilirea drepturilor și libertăților neglijate.
Violeta Gașițoi, avocată
