Cum au ieșit deputații din Parlament
Tot mai mulți cititori ne-au apelat să afle cum au ieșit parlamentarii și membrii noului Guvern din clădirea Parlamentului, după votarea Guvernului. Cum au reușit ei să abandoneze batimentul, fără să comunice cu alegătorii?
Echipa Circ în Tramvai a dialogat cu mai mulți oameni aflați la acel moment în Legislativ și iată ce a stabilit: deputații s-au deghizat în oameni de rând. Cei care nu au reușit să arate ca oamenii de rând – au fost atacați.
Când au văzut că Parlamentul este înconjurat de alegători nemulțumiți, deputații au decis să facă un consiliu pentru a discuta măsurile de siguranță. Consultanții le-au sugerat că cea mai plauzibilă variantă ar fi să se deghizeze în cetățeni de rând.
Inițial s-a lăsat cu ușoare proteste verbale și gesticulări: cum să se transforme în oameni de râd, dacă ei sunt aleși, dacă poporul le-a oferit statut special? Privind prin geam, însă, au cam acceptat. S-a făcut un plan de acțiune: analiza din geam a ținutelor oamenilor de rând, exerciții de imitare a mersului și mimicii omului de rând, deghizare vestimentară.
În sala de ședințe a fost organizat un podium. Deputații și membrii noului Guvern coborau pe rând din prezidiu, imitând mersul și mimica unui om de rând. Procedeul a provocat hohote și revolte: obrajii majorității nu arătau ca la oamenii de rând, adunați după geam. Politicienii stăteau în fotolii și examinau pe fiecare, dând sfaturi: „Costea, leapădă barsetka, au să te recunoască!”, „Sârbu, nu deschide gura, că se văd gingiile roze și dinții strălucitori. Să deschidă gura numai deputații care au carii sau cei care n-au dinți!”.
Mda, dantura scumpă îi dădea de gol pe toți. Cineva a propus ca Țuțu să le dezbată unora câțiva dinți. „Eu azi, după abed, n-am dovdit la trinirovkă, pentru că o trebuit să vin la votare. Și când am rupt placatele lui Dodon, abia mi-am încălzit mușchii, așa că taman amu îs gata, cu un pumn dezbat dinții la trei deputați de-odată”. Totuși, s-a ajuns la concluzia că dezbaterea dinților ar fi o pierdere mult mai serioasă decât ușa Parlamentului, așa că au renunțat. Unii și-au colorat dinții cu carioca neagră.
Pentru cei care nu puteau în niciun caz să meargă cu capul aplecat, Țuțu a acordat un mic ajutor sub formă de pumni după ceafă. Capetele li s-au aplecat imediat.
S-a ajuns la ținute. Hainele deputaților nu arătau deloc bine, adică arătau prea bine ca să fie considerate posibile pentru oamenii de rând: moi, pufoase, strălucitoare, fine, delicate. S-a dispus aducerea unui lot de haine din cabinele dereticătoarelor. Au adus tot ce au găsit: halate de lucru, broboade de serviciu, chiar si câteva cârpe de podele mai uscățele.
Printre primii candidați la ieșire era Marian Ilici. Nu i-a venit niciun halat de dereticătoare, toate aveau mânecile până la cot și poalele până la buric, nicio dereticătoare nu are ceva de doi metri.
S-a decis ca Marian Lupu să iasă din Parlament în genunchi. „Ca formă și ca caracter, îngenuncherea înseamnă pocăință, umilință, ceea ce nu are nimic în comun cu mine!” Toți au tăcut, dar în boxele din prezidiu s-a auzit vocea lui Vlad Plahotniuc. Toți au tresărit. Nu, prim-vicepreședintele nu era acolo. Era acasă, în cada cu spumă. Urmărea spectacolul transfigurării pe un ecran din camera sa de baie. El urmărește spectacolul de oriunde vrea, din saună, din avion, din Dubai, iar când consideră oportun, regizează, pune accente, dă ordine. „Marian Ilici, hai, fii cuminte, tu doar te-ai antrenat atâția ani să mergi în genunchi în fața mea, iar în ultimii ani îți iese impecabil, și mâna o pupi frumos. Asta te-a salvat de multe ori, salvează-te și acum”.
Auzind vocea stăpânitoare, Marian Ilici a îndoit grațios genunchii, a făcut un ghebușor simbolic la spate, a tras din vraful de haine o broboadă, de fapt, o cârpă de podele (spălată, curată, uscată), a pus-o pe cap și a ieșit molcom. Mulțimea s-a dat în lături cuminte, jelind: „sărmana dereticătoare, șterge podelele chiar și când pleacă acasă, că multă murdărie o fi adunat în viața ei”. Unii protestatari, mai miloși, i-au strecurat și câte un leu-doi, să aibă de troleibuz.
Cei din Parlament au urmărit cu sufletul la gură cum iese fostul președinte de Parlament și de stat în genunchi, cu cârpa pe frunte. Văzând cât de mult se aseamănă cu mulțimea și cât de simplu e să te prefaci popor, s-a dat o mică altercație la cârpele uscate de spălat podele, căci erau numai 13.
Câțiva, mai subțirei, au încăput în halatele de dereticătoare și au ieșit aproape țanțoși din Parlament, cu câte o mătură sau o găleată în mâini.
Monica Babuc și-a mai privit o dată pantofiorii strălucitori, după care a privit prin geam. Da, cândva era și ea printre protestatari, dar paltonul și pâslele de PePeCeDistă nu-i mai încap, acum îi vin doar ținute de PeDistă. Chiar n-ar fi sinceră acum să îmbrace „retuji”, pantalonii ceia termo, în care arăți ca o femeie incultă, dar ea e de la cultură!
A început a se lamenta în gals: „La urma urmei, am făcut și noi câte ceva pentru acest partid, să facă și el ceva pentru noi. Eu chiar m-am jertfit când am povestit prin sate că Internetul de la Starnet e de la PD, că drumurile reparate de americani sunt de la PD, că grădinițele reparate de români sunt de la PD. Partidul ce îmi dă mie acum, când îmi risc viața, fiind privită de jos în sus de niște alegători?”.
Plahotniuc a privit monologul și a căzut pe gânduri. Vorbele Monicăi l-au înduioșat. La o adică, are și ea dreptate, a mințit tare frumos în electorală și acum nu cere prea mult, cere să iasă, ca să poată minți mâine și mai frumos.
A ieșit din baie, și-a tras un costum de polițist, s-a dus la Parlament, a luat-o pe Monica strâns de mână, i-a spus că îl cheamă Eugen, apoi a luat-o în brațe și a ieșit cu ea. Mai departe știți cum a fost.
Văzând frumusețea de idilă salvatoare, a ieșit și Corina Fusu cu un polițist, dar – nu s-a „primit”. Și Ghimpu a ieșit cu un polițist, dar s-a „primit” că a ajuns în brațele lui Aurel rusofilul. Eugen a devenit cel mai râvnit om din popor în Parlament.
Marian Şura-Mura
