CANDidatul şi CANDiluatul PD la Primăria Chişinău
Alegerile municipale sunt aproape de final. Partidul principal dintre partidele mici cu dorințe mari a susţinut la televizoarele sale o candidatã independentã, pe care nu a susţinut-o nicio majoritate.
Acum, în turul doi, Partidul Democrat s-a pomenit fãrã candidat, dar cu o promisiune repetatã: sã susţinã candidatura forţelor proeuropene. Sarcina a fost una grea, dar nu imposibilã. Chiar interesantă.
Deci, între cei doi candidaţi, unul al socialiştilor-proPutin şi altul al alianţei forţelor pro-europene, Partidul Democrat a decis sã îl cãleascã pe candidatul pro-european, ca sã devinã mai bun şi mai puternic.
Pentru ca un politician sã devinã puternic, el trebuie supus linşajului public de dimineaţă pânã seara, folosind armele proprii şi ale tuturor adversarilor politici: televiziuni, posturi de radio, portaluri, ziare, turme de trolli, fabrici de zvonuri, cirezi de postaci, scârte de minciuni, tone de interceptări, cisterne cu venin. Toate pe furiş, pe ascuns, dar dacã, totuşi, cineva prinde căţeluşii cu puful lui Andrei Nãstase în gurã, va trebui atacat şi cel care i-a prins.
Zis şi fãcut. Vlad Plahotniuc l-a desemnat şef al campaniei de promovare a candidatului forţelor pro-europene la Primãrie (turul doi) pe Vladimir Cebotari, vicepreşedinte al Partidului Democrat, ex-ministru al Justiţiei, posesor de rute avia. El ştie cel mai bine cum să arunci din avion o pălărie cu dohot, respectând legislaţia în vigoare.
Vladimir Cebotari a ieşit a treia zi după alegeri, ca sã anunţe cã PD şi-a revenit din tristeţea pierderii unui independent, şi că planul e să nu susţină fãţiş pe nimeni. Partea a doua a planului nu a fost explicatã, dar gesturile au spus totul.
Deja de câteva zile, maşinăria de împrăştiat zvonuri, falsuri, ghionturi şi poante se roteşte, din inerţia turului întâi. Cisternele cu zoi au fãcut plinul, iar latrinele şi chiuvetele se adună masiv în jurul unui singur candidat, poate dobândesc, pentru satisfacţia şefului, un strop sărăţel, fie de sudoare, fie de cerumen.
Dar sunt pregãtite, suplimentar, cisternele, cãruţele, bidoanele şi utilajele de mare tonaj, pentru împrãştierea ceţii pe mintea publicului larg. În paralel, câţiva membri ai sistemului democrat merg cu stetoscopul şi ascultã pe la uşile latrinelor publice, poate înregistreazã vreun om pântecãrind, sau oftând, sau vorbind, la obosealã, cu cei dragi, poate scapã vreun sughiţ, vreun reproş, vreo rugãminte, sau vreun strãnut.
Miza cea mare este ca acest candidat sã treacã prin cât mai multe greutãţi şi să oboseascã, poate renunţã. De ce? Pentru cã asta ar ajuta Partidul Democrat sã devinã şi mai pro-european. Cu cât mai puţini pro-europeni în Moldova, cu atât PD va părea că este ceea ce nu este. Altfel, dacã nu lupţi cu alţii, ei te înving!
Dar cum poate îndrăzni oricine să fie candidat pro-european la Primãrie, dacã însăşi sintagma „candidat” conţine numele celui mai bun fin al principalului aprobator de candidaţi din Moldova? Dacă candidatul pro-european nu va obosi şi va participa pânã la capãt în campanie, atunci termenul Cand(u)idatul va fi patentat de PD şi cei care vor avea dreptul sã se foloseascã de acest termen vor fi obligaţi să poarte trandafiri, restul vor fi Candiluaţi.
Marian Şura-Mura
