Un interviu cu Oleg Serebrian, parlamentar, presedintele Partidului Social Liberal

— Dle Serebrian, descrieti in trei cuvinte starea de spirit a unui parlamentar din opozitie...

— E una apasatoare.

— Dar a R. Moldova ?

— Societatea moldoveneasca e cuprinsa de o periculoasa depresie colectiva. Ideea ce–i domina obsesiv pe cetatenii R. Moldova e cea a falimentului. Desi inca nu am falimentat economic, suntem un rar exemplu de faliment psihologic al unui stat.

— Cat de mult pretuiti confortul?

— Il pretuiesc, dar nu sunt posedat de ideea confortului. In general, nu sunt un om pretentios la conditii. Pentru mine conteaza mai mult confortul spiritual decat cel material.

— Daca Puterea ar fi reprezentata de un tort, cate felii ar reveni Parlamentului si cate ar ajunge pe masa presedintelui?

— Depinde in cate felii impartiti tortul si cat de mare e fiecare felie. Daca il impartim in zece felii egale, Parlamentului i–ar reveni, fara nicio exagerare, doar una, Guvernului — doua, CC al PCRM — trei si presedintelui — patru. De fapt, in R. Moldova, principalul organ colectiv de decizie nu e Parlamentul, ci CC al PCRM. Acolo se decide totul, exact ca pe vremuri. Parlamentul are tot atata putere cat avea fostul Soviet Suprem. Deputatii comunisti vin in Parlament cu deciziile luate la CC. Ei nu au nicio opinie. Nici nu cred ca unii dintre ei sunt capabili sa o aiba si am certitudinea ca au fost selectati pentru mandat asa, in mod deliberat. Ei nu au nevoie de oameni care sa gandeasca, Cazul lui Valeriu Lazar fiind cat se poate de concludent in acest sens. Ei au nevoie de o majoritate obedienta, incolora, inodora si insipida.

— Cum poate R. Moldova deveni cu–adevarat una parlamentara?

— Dar trebuie sa devina cu adevarat parlamentara? Orice regim politic trebuie sa se plieze pe o anumita stare de spirit a societatii, un anumit gust al natiunii. Romanii basarabeni sunt cat se poate de "antiparlamentaristi". Ei urasc Parlamentul chiar daca multi il confunda cu Guvernul, legandu–si sperantele doar de seful statului. Societatea noastra e una paternalista prin excelenta. Cred ca noua ni s–ar potrivi, din mai multe considerente, de altfel, un model semiprezidential, asa cum a fost pana in 2000. Nu am fost niciodata adeptul unui model parlamentar in R. Moldova, dupa cum n–am agreat nici ideea unui model prezidential. Nu ma indoiesc de faptul ca majoritatea populatiei ar fi acceptat cu placere un regim prezidential, dar ma gandesc ca la naravurile presedintilor nostri, in R. Moldova, regimul prezidential s–ar fi transformat treptat in autocratie. Intr–o democratie fragila, precum e cea de la noi, e bine sa existe un mecanism de echilibrare a "centrelor de putere".

— Ce v–a nemultumit cel mai mult in sesiunea trecuta?

— Au existat multe momente jenante. Modul in care s–a decis recroirea Biroului Permanent, de exemplu. A fost o situatie trecuta cu vederea de presa, dar nu stiu in ce masura Parlamentul a capatat un plus de imagine dupa ce a decis inlocuirea mea si a lui Braghis cu un deputat comunist si cu Ion Gutu, care reprezinta acum AMN–ul. Daca introducerea deputatului Gutu se inscrie in niste parametri logici si legali, atunci inlocuirea unui deputat din opozitie cu un deputat comunist e total lipsita de logica. Au fost si alte situatii urate. Dupa mine, cea mai sinistra zi in istoria actualului legislativ a fost ziua in care s–a discutat proiectul inaintat de deputatii Pavlicenco si Cosarciuc privind iesirea din CSI. Am vazut atunci fata adevarata a politicii moldovenesti. Daca s–ar fi recurs la vot pentru iesirea din CSI, ar fi votat doar sapte deputati, inclusiv cei trei deputati social–liberali.

— De la 4 aprilie 2005, cum a evoluat atitudinea Dvs. fata de guvernare?

— Au existat trei perioade. Pana in iulie am avut anumite sperante si increderea ca s–a procedat corect, ca era singura solutie posibila in acele conditii si ca rezultatul votului va fi unul pozitiv si implicit inteles si apreciat de alegatori. Urmatoarele trei luni, pana in octombrie, am inceput sa fiu cuprins de unele indoieli, desi ma feream sa le exprim public. Orice indoiala mi–a disparut, insa, dupa un interviu oferit de presedintele Voronin la Pro TV, in noiembrie 2005. Mi–am dat seama ca am fost mintiti, dar, din pacate, era deja prea tarziu. Comunistii au mimat, timp de cateva luni, deschidere si pro–occidentalism, dupa care au revenit la un comportament firesc pentru ei.

Multi ma intreaba daca exista o alternativa votarii lui Voronin in aprilie 2005. Cred ca cel mai bine, pentru grupul nostru, ar fi fost sa respectam decizia luata la Biroul Permanent al PSL — sa participam la vot, dar sa scriem pe buletine numele lui Andrei Ivantoc, ceea ce ar fi insemnat de fapt anularea buletinelor. Imi pare foarte rau ca n–am facut anume asa, desi am fost in permanenta suspectati de comunisti ca cele trei voturi neacordate lui Voronin ar fi apartinut deputatilor PSL. Poate prin asta se si explica rezerva manifestata de comunisti vizavi de PSL chiar dupa 4 aprilie 2005. Pe de alta parte, chiar daca respectam intocmai decizia Biroului nostru, nu solutionam problema. Era o solutie pentru PSL, dar nu si pentru R. Moldova. Acum ma gandesc ca singura varianta plauzibila era negocierea unui guvern de larga coalitie. Comunistii trebuiau fortati sa imparta puterea. Inainte de a se ajunge la alegerea presedintelui, trebuia de ajuns la o intelegere privind configuratia guvernului, fiind creata in mod oficial o coalitie. PCRM nu trebuia lasat sa guverneze singur. Fireste, ei ar fi avut suficiente voturi ca sa provoace ulterior o cadere a cabinetului de coalitie si sa creeze un guvern monocolor, dar asta ar fi avut implicatii externe mult mai serioase decat in cazul nerespectarii unor angajamente care, potrivit lui Vladimir Voronin, nici nu ar fi existat in realitate.

— In ce fel de relatii sunteti cu partenerii de vot, Iurie Rosca si Dumitru Diacov?

— Relativ bune.

— Dar cu Urechean?

— La fel si cu Urechean. Nu pot sa spun ca relatiile dintre PSL, pe de o parte, si PPCD, PDM sau AMN ar fi chiar prietenesti, dar nici in stare de inamicitie nu suntem. Fireste, faptul ca am fost intr–un bloc cu cei din AMN, PDM si PDS isi lasa amprenta. Oricum, ne simtim mai apropiati in anumite situatii. Poate si din cauza ca ne cunoastem mult mai bine, ca in timpul campaniei electorale s–au stabilit anumite legaturi personale.

— Cat de sarac trebuie sa fie un deputat ca sa practice contrabanda, profitand de pasaport diplomatic?

— Problema nu e in saracie. In Parlament exista si multi deputati care, contrar celor vehiculate in public, au o conditie materiala modesta. In cazul la care va referiti (din pacate, insa, cazuri de acest fel cred ca se mai intampla), problema e una singura — bunul simt. O anumita responsabilitate o poarta si formatiunile care aduc astfel de legislatori in Parlament. In perioada campaniei electorale prezenta unor astfel de candidati pe listele BMD a fost una dintre cele mai grave probleme de imagine a Blocului.

— Electoratul este tot mai deceptionat de clasa politica de la noi. Destule deceptii a provocat votul din 4 aprilie. Se intampla sa considerati politica drept o activitate inutila?

— Nu, nu se intampla. Se intampla, uneori, sa ma intreb daca locul meu e in politica, dar asta e altceva. De altfel, electoratul moldovean s–a deceptionat de politica si mai ales de politicienii din segmentul democratic cu mult inainte de 4 aprilie 2005. Altminteri cum explicam faptul ca atat in alegerile din 2001, cat si in cele din 2005 comunistii au obtinut majoritatea? Exista foarte multe note critice la adresa votului din 4 aprilie 2005, dar uitam ca acest vot a fost un rezultat al alegerilor din 6 martie 2005. De ce alegatorii moldoveni au preferat din nou comunistii? Crede cineva serios ca daca presedintele ar fi fost ales de popor am fi avut astazi un alt presedinte decat Voronin sau ca daca am fi recurs la alegeri anticipate, in iunie 2005, ar fi existat in Parlament o alta majoritate? Sunt sigur ca nu. De fapt, intrebarea principala e ce se intampla cu alegatorul moldovean, pentru ca pana la urma totul depinde de el. Noi ne axam in analizele noastre pe clasa politica, uitand ca aceasta clasa politica exprima o stare de spirit, o anume inclinatie a majoritatii. Majoritatea populatiei de la noi se regaseste, din pacate, in Ostapciuc, Stepaniuc, Jdanov. Uneori ma gandesc ca raspunsul la aceasta intrebare trebuie cautat in psihologie si nu in politologie. Nu exclud ca acest vot al majoritatii pentru comunisti e un vot de protest nu impotriva clasei politice, ci impotriva R. Moldova ca stat in general, ca asistam la un ciudat sindrom de "suicid statal". Comunistii se asociaza cu o perioada a non–statalitatii, in timp ce formatiunile non–comuniste se asociaza cu acest stat de la independenta caruia s–ar trage toate problemele majoritatii populatiei.

— Ce spuneti despre o presupusa unificare a formatiunilor de orientare liberala? S–ar putea intampla pana la alegerile locale din 2007?

— Imi vine tot mai greu sa cred ca acest lucru se va intampla pana la alegerile locale, dar sunt absolut sigur ca e ceva inevitabil. Va dati bine seama ca un astfel de partid, in care s–ar regasi toti cei ce raman atasati valorilor nationale, pro–europene si liberal–democrate, ar fi singura alternativa credibila a actualei puteri in alegerile din 2009. Nu ma indoiesc de faptul ca acest lucru este constientizat de comunisti, dar si de diverse grupuri de presiune care au alte interese si alte preocupari — ma refer la grupari desprinse din structurile fostului KGB si aflate azi in opozitie fata de Voronin si la grupari politice care au o sarcina clara de la finantatorii din Tiraspol: acapararea puterii, solutionarea diferendului transnistrean dupa un model apropiat de "scenariul Kozak" si taierea oricarei perspective de apropiere a Chisinaului de Occident.

— Cum credeti, din ce cauza lupta impotriva falsificarii Istoriei este dusa doar la nivel de declaratii? Exista vreo sansa de a exclude, totusi, Istoria Integrata din invatamant?

— Eu nu m–as referi la ideea de istorie integrata ca si concept, ci mai curand la continutul cursului de istorie in scoala basarabeana. Felul cum au fost concepute aceste manuale e o rusine si sunt sigur ca mai devreme sau mai tarziu ele vor fi scoase din circuit. Pe de alta parte, cred ca toata zarva legata de cursul de istorie integrata e o provocare deliberata a puterii. Aceste manuale erau gata de multa vreme ca si ideea de a introduce cursul de istorie integrata in scoala. De ce s–a recurs la ele tocmai acum? Oare nu pentru a distrage atentia opiniei publice de la problemele economice cu care ne vom confrunta in aceasta toamna? Era nevoie de un "eveniment" care sa imparta societatea in doua tabere si sa–i poata prezenta pe comunisti ca aparatori ai unor anumite "valori". De asemenea, e mai usor sa explici propriilor alegatori de ce lucrurile merg prost in conditiile in care lumea iese in strada din cauza limbii si istoriei, decat atunci cand ar iesi din cauza preturilor la gaz, de exemplu. Sunt sigur ca autoritatile comuniste chiar vor instiga la proteste si isi au pregatiti in acest sens si "organizatorii". Anume de aceea cred ca protestele contra introducerii cursului de istorie integrata ar trebui organizate si desfasurate nu de forte politice (pentru a nu da culoare si dimensiune politica actiunii), ci de societatea civila, neimplicata in vicioasele jocuri politice de la Chisinau. Exista Asociatia Istoricilor, Uniunea Scriitorilor, organizatii studentesti, care pot foarte bine sa–si asume rolul de animator al acestor proteste. Datoria noastra e sa fim alaturi de ei si sa utilizam mijloacele politice de care dispunem pentru a reveni la normalitate. Principala noastra problema trebuie sa fie deconspirarea esecului total al guvernarii comuniste in plan economic, social si diplomatic. Ar trebui sa reusim asta pana la alegerile locale din primavara anului 2007. Alegatorii comunisti trebuie descurajati, trebuie facuti sa inteleaga ca nu mai au nicio optiune. Sa–i trecem in categoria indecisilor si a celor care nu participa la vot. Anume asa au procedat comunistii, instruiti de "polittehnoligii" rusi, in alegerile din 2001 cu electoratul democrat.

— Din ce cauza Europa accepta trisarile presedintelui Voronin privind integrarea europeana a R. Moldova?

— Europa nu le accepta — Europa nu se intereseaza de trisarile lui Voronin. Pentru moment, la Bruxelles exista alte preocupari — solutionarea problemelor economice generate de cursul excesiv de ridicat al monedei unice, impactul negativ asupra economiei europene al cresterii pretului la hidrocarburi, atingerea unui consens privind viitorul mod de organizare interna a Uniunii, "digerarea" noilor membri, inclusiv a Romaniei si Bulgariei. In momentul de fata UE pare sa manifeste o anumita preocupare doar fata de doua zone extracomunitare — tarile din Balcanii de Vest si Turcia.

— Din ce cauza in R. Moldova nu se intampla nimic, sau aproape nimic?

— Nu stiu. Poate din cauza ca R. Moldova nu exista, sau aproape ca nu exista ca si stat. E mai curand o notiune politico–geografica, menita sa acopere un gol pe harta lumii.

— Cat de implicat ramane fostul KGB in activitatea actualului SIS?

— Atat de implicat, incat e greu sa tragem o frontiera clara intre fostul KGB si actualul SIS. Si asta din cauza ca o buna parte a conducerii SIS au fost ofiteri ai KGB–ului. Multi nu–si dau seama ca primul si cel mai important pas in dekaghebizarea societatii moldovenesti trebuia sa fie dekaghebizarea serviciului de informatii.

— Din ce cauza nici actualul Parlament nu ar vota o Lege a Lustratiei?

— Cred ca exista prea multa lume care ar avea de suportat consecintele unei astfel de legi. Nu ma indoiesc de faptul ca o buna parte a clasei politice, dar si a elitelor economice si culturale din Basarabia, au colaborat cu KGB–ul in perioada ocupatiei sovietice. De aici ni se si trag, in mare parte, necazurile — avem niste elite santajabile. Cel mai rau e ca acest santaj nici macar nu vine de la serviciile autohtone, ci de la cele din Moscova si Tiraspol, care se afla in posesia bazelor de date ale fostului KGB.

— Destui basarabeni si–au asigurat deja loc de refugiu, in cazul in care nu ar mai putea suporta acest regim dictatorial si corupt. Ce ati intreprinde Dvs. daca nu ati mai putea trai in R. Moldova?

— Nu as avea probleme in acest sens. Vorbesc suficient de bine cateva limbi, am un nume in domeniul meu de specializare, am fost invitat sa tin prelegeri la cateva mari universitati europene si americane. Cred ca un post de conferentiar universitar sau cercetator as putea gasi fara mari probleme. As putea aplica si pentru un post intr–o structura internationala sau in vreo fundatie internationala, mai ales ca am o anumita experienta diplomatica, dar si de activitate in programe internationale. Dar mi se pare o optiune putin tentanta si compatibila cu felul meu de a fi. In pofida faptului ca as obtine un salariu destul de bun, nu m–as putea regasi intr–o astfel de activitate. Desi, trebuie sa va marturisesc, in decembrie 2000 eram aproape decis sa candidez pentru un post de coordonator regional al Agentiei Universitare a Francofoniei, fiind chiar incurajat sa fac acest lucru. Fiind, insa, uneori mai putin organizat am intarziat sa prezint dosarul la timp. Trei luni mai tarziu, lansam Grupul Initiativei Social–Liberale.

— In opinia Dvs., care e cel mai corupt domeniu de la noi?

— Mi–ar veni greu sa fac un top al coruptiei in diferite domenii. Din pacate coruptia a patruns si unde nu astepti — in randul colaboratorilor moldoveni ai diverselor structuri straine si internationale care isi au oficii la Chisinau sau chiar in presa. Cred, totusi, ca cel mai corupt sector este cel al organelor de ordine, dupa care ar urma vama, administratia publica locala, sectorul de stat de ocrotire a sanatatii si cel al invatamantului superior. Dar, repet, e o perceptie personala, subiectiva.

— Cum va afecteaza personal acest sistem corupt?

— Eu personal nu am avut probleme. Ar fi culmea sa fiu nevoit sa recurg la mituirea cuiva. Va dati bine seama — cei corupti sunt si precauti si recurg la un tratament preferential. Ei identifica usor victimile, care trebuie sa fie persoane fie neajutorate, fie ignorante. De altfel, coruptia nu dispare acolo unde functionarii au o moralitate inalta, ci unde cetateanul are verticalitate si principialitate.

— Finantarea partidelor politice este un domeniu care, se zice, nu a fost ocolit de coruptie. Sa fie cel mai bogat partid si cel mai corupt?

— Nu am nicio indoiala in acest sens. Coruptia e acolo unde e puterea.

— Care gen de activitate ar putea fi cel mai util si mai putin riscant in R. Moldova?

— Exista multe domenii foarte utile, dar si foarte riscante. Dupa mine, cea mai utila dintre meseriile mai putin riscante, in conditiile noastre, este cea de... preot.

— Se pare ca in spectaculosul raport despre veniturile si proprietatile demnitarilor lipsea declaratia Dvs. Nu ati prezentat declaratia? A fost o simpla scapare? Ce proprietati aveti?

— Nu stiu de ce nici unul dintre deputatii social–liberali nu sunt prezenti in acel raport. Nu exclud ca asta s–a intamplat si din cauza ca nu aveau ce prezenta. Ce sa prezinte? Ca deputatii social–liberali Igor Klipii si Valentina Holban locuiesc la camin? Referitor la proprietatile mele, nu am niciun secret. Am o casa de cca 120 metri patrati in raionul Ocnita, construita pentru mine de bunicul meu (care spera sa ma vada in culmea carierei mele un director de scoala la bastina) si un apartament cu 3 camere de 70 metri patrati in sectorul Centru din Chisinau, evaluat la cca 70 mii de euro. Cand l–am cumparat, in 2001, am dat pe el 13,5 mii de dolari. Inainte de asta am locuit intr–un apartament pe care l–am procurat in 1994, dupa ce am revenit de la studii din Franta, din economiile pe care le–am facut din bursa. Aveam o bursa lunara de cca 400 de dolari, din care am reusit sa strang niste bani. Tatal meu mi–a mai dat 1,5 mii de dolari. Am stat in acel apartament pana in 2001, cand l–am vandut surorii mele care tocmai se casatorise.

— Ce perspective are R. Moldova dupa 1 ianuarie 2007, cand Romania va intra in UE?

— Eu nu stiu daca R. Moldova are in general perspective. Uneori am senzatia ca traim intr–o lume unde functioneaza alte legi ale fizicii, o lume in care exista doar retrospective. Noi avem doar trecut — votam pentru trecut, ne certam pentru trecut...

— Daca ar fi sa desemnati 10 Mari Romani, cine ar intra in aceasta lista?

— Constantin Brancusi, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, George Enescu, Tristan Tzara, Dimitrie Cantemir, Nicolae Titulescu, George Palade, Nicolae Grigorescu si Henri Coanda.

— Ce veti face de Sarbatoarea Vinului?

— Nu voi fi la Chisinau. Am fost invitat la o masa rotunda la Riga.

— Cat de importanta ar putea fi o componenta noua a CCA, in conditiile dezinformarii si lipsei de transparenta de la noi ?

— Nu pot sa spun ca ar fi neimportanta, dar pana nu se va schimba puterea si modul de a percepe presa publica ca pe o ocina a guvernarii (oricare ar fi ea), lucrurile nu vor interveni modificari semnificative.

— Din ce cauza demersurile PSL de eliberare a detinutilor politici de la Tiraspol nu sunt sustinute in Parlament?

— Imi vine greu sa spun. Trebuie sa va marturisesc ca si eu am fost surprins de raceala cu care aceste demersuri au fost primite de majoritatea colegilor din Parlament.

— Pentru cine, in functie de presedinte, ati vota daca alegerile ar avea loc maine?

— Nu as mai vota pentru nimeni. Alegerile din 4 aprilie 2005 mi–au demonstrat inca odata ce prostie s–a facut in 2000, cand s–a modificat Constitutia. Multe rele ni se trag de acolo — si alegerile din 2001, si 4 aprilie 2005. Cred ca ar trebui sa revenim la modelul semiparlamentar. Presedintele ramane oricum o figura foarte importanta a vietii publice, un factor de decizie prea important pentru a lasa alegerea lui la discretia Parlamentului. Cred ca seful statului trebuie ales de catre intreg poporul, mai ales ca data alegerii presedintelui si a alegerilor parlamentare poate fi sincronizata. Mi–e teama insa ca in Parlament se pregateste altceva — transformarea R. Moldova "intr–o veritabila republica parlamentara". Se pare ca s–ar pregati niste amendamente la legea suprema care ar "amputa" serios prerogativele sefului statului dupa 2009. E clar de ce. Dupa 2009, alta trebuie sa fie "functia decisiva" in stat.

— Va multumim pentru interviu.

Pentru conformitate, Echipa de Garda