O ilustrata venita in anii '70 din orasul britanic Newbury la Chisinau, pe numele fiicei unui prizonier politic, a fost punctul de inceput al unei carti lansate zilele trecute in Marea Britanie. Dar mai intai, viata acestei fetite a fost salvata de catre autorii acelei ilustrate.

In iunie 1971, Marina Aidov avea opt ani si locuia la Chisinau. Tatal ei, Veaceslav, tocmai fusese arestat si dus intr–un lagar pentru prizonierii politici. Ca sa il poata vizita, Marina si mama sa au mers doua zile cu trenul, inainte de asta maica–sa donand sange ca sa adune niste bani pentru calatorie.

In acest stavilar posomorat, creat de conditiile razboiului rece, in una din zile, familia Aidov a primit o scrisoare. De fapt, era o ilustrata cu imaginea unui oras necunoscut, adresata fetitei: "Cu dragoste din Newbury. Marea Britanie. Harold si Olive."

"Aceasta prima scrisoare din strainatate a fost ca un mesaj ajuns de pe alta planeta. Traiam intr–o societate atat de inchisa, incat se parea ca am primit o veste de la niste extraterestri," spune Marina, care are acum 43 de ani.

"Stiam ca Marea Britanie exista undeva, dar asta era intr–o lume care nu avea nimic in comun cu noi. Si ideea ca aceasta scrisoare a trecut de cortina de fier parea incredibila", afirma ea.

Cuvinte pierdute

Acea ilustrata venise de la Harold Edwards, un vanzator de carti de anticariat de 73 de ani. El, impreuna cu sotia sa, Olive, au aflat despre cazul Marinei dintr–un articol publicat de Amnesty International, in care erau inserate numele copiilor disidentilor arestati.

Marina a trimis o scrisoare de raspuns. Astfel a inceput o corespondenta intre Harold si Olive cu Marina si mama sa. Corespondenta a continuat 15 ani, pana la eliberarea lui Veaceslav.

Respinse de vecinii de bloc, care nu doreau sa fie vazuti comunicand cu familia unui detinut politic, Marina a considerat aceste ravase de sustinere drept salvatoare intr–o mare criza psihologica.

"Am avut o viata foarte singuratica, in acest oras in care nimeni nu vroia sa vorbeasca cu noi. Aceste scrisori insemnau ca cineva ne accepta si ne considera oameni", spune Marina.

"Pentru ca scrisorile care veneau erau citite de multi cenzori, trebuia sa ocolim temele "fierbinti" cu multa grija, scriindu–ne in fond despre carti, gradinarit, copii etc."

Cortina de fier

Familia din Chisinau a fost fascinata chiar si de cele mai simple detalii ale vietii din Marea Britanie pe care le afla din aceste epistole, deoarece asa ceva nu se publica in presa sovietica.

Cand Uniunea Sovietica s–a surpat, Marina a avut posibilitatea sa calatoreasca in Europa. Gustul primei vizite a fost dulce–amarui. "Am plecat pentru prima data ca sa iau o gura de libertate," spune femeia, adaugand ca a ramas destul de contrariata de cum fac uz de libertate locuitorii din Vest, intrebandu–se de ce lumea cumpara blugi rupti si de ce oamenii mananca cereale crude atunci cand nu duc lipsa de produse?

Cu atat mai mult, fostii disidenti sovietici, care au luptat pentru libertatea de expresie, ar fi vrut sa obtina mai mult decat libertatea de a face cumparaturi.

"Multi disidenti au emigrat, dar tatal meu a tot spus mereu ca daca ar fi putut sa aleaga intre Est si Vest, ar alege Estul, caci considera ca asta e soarta lui."

O arta pierduta

Ravasele venite din Newbury la Chisinau insemnau in fond o multime de cuvinte pierdute, din cauza cenzorilor de dupa cortina de fier. Insa destramarea URSS–ului mai semnifica si disparitia artei de a scrie scrisori.

"Te uitai la timbru, apoi deschideai scrisoarea si o miroseai. Intai o citeai foarte repede, apoi seara, mama lua un pahar de vin, aprindea o tigara si o recitea. E ceva palpabil, sunt scrise de mana unui om, si le poti pastra", considera Marina.

Harold si Olive nu s–au vazut niciodata cu cei pentru salvarea carora au depus atata suflet. Ei au murit inainte ca Marina sa fi putut calatori spre Marea Britanie. Ea a ajuns in orasul Newbury tocmai in 1989, peste aproape doua decenii de la initierea acestei comunicari. "Am mers prin gradina lor, am privit copacii de meri si am stat pe locul unde au fost scrise acele scrisori. In unul dintre raspunsurile pe care le–a trimis in acest oras britanic mama Marinei, ea a mentionat ca aceste epistole au fost ca "un dar al sortii". Parintii Marinei locuiesc si azi la Chisinau.

In aceasta luna in Marea Britanie a fost lansata cartea "Din Newbury cu dragoste", scrisa de Marina Aidov. Volumul contine poze, fragmente de scrisori si alte marturii ale acestei relatii umane extraordinare. Presa britanica a publicat mai multe articole pe aceasta tema. Iata doar cateva dintre opiniile cititorilor articolului aparut in BBC News Magazine.

"O istorie foarte buna. Bine realizata, Marina! Dar cati dintre oamenii care au citit aceasta istorie cu lacrimi in ochi isi dau seama ca oamenii din Moldova traiesc pana in prezent ca in spatele unei cortine — o cortina creata de problema vizelor. Restrictiile de vize sunt foarte severe pentru cetatenii R. Moldova si multi nu pot pleca nicaieri din aceasta cauza. Chiar daca stim mult mai multe despre Marea Britanie acum, aceasta ramane pentru oamenii de aici tot atat de departe, cum a fost in 1971." Natalia Catrinescu, Chisinau, Moldova

"Sa fiu onest, am ramas socat cand am citit asta. Ce istorie minunata." Kathryn Anderson, Bradford

"Ar fi bine pentru noi toti sa citim mai multe articole de acest fel. In primul rand ca sa stim ca o fapta atat de mica poate crea un beneficiu atat de mare, si ca sa fim mai responsabili de ce avem in acest sistem si ce putem face." Simon Densley, Londra

"Sunt acum cu lacrimi pe fata. Tocmai am citit aceasta istorie impresionanta, care ne arata ca fiecare poate aduce o schimbare in viata cuiva." Bobby Leaves, Liverpool

"Am simtit ca ceva mi–a strapuns inima, cand mi–am dat seama ca aceasta intamplare s–a petrecut in tara mea si ca atatia oameni au suferit, astfel incat copiii de atunci resimt gustul acelor zile pana acum." Natalia Ivanova, Rusia, Sankt–Petersburg

"O istorie foarte captivanta. Am crescut la Chisinau si chiar am locuit pe aceeasi strada Lenin, ca si familia Aidov." Eugene Girin, Queens, USA

"Ce istorie minunata. Am crescut in Newbury cam in aceeasi perioada. E fascinant sa afli ca o mana prieteneasca poate trece prin cortinele de fier. E clar ca o persoana poate schimba viata altei persoane in aceasta lume zbuciumata." Paul Thompson, Devizes

"Scrisorile au fost ca ceva venit de la extraterestri" — sunt de acord cu asta. Cand am ascultat pentru prima data "The Beatles" era anul 1980 si o faceam pe furis, caci credeam ca facem ceva ilegal." Nickolay Alexeev, Moscova, Rusia

"E o istorie care ne face sa intelegem doua lucruri: 1) Ce au obtinut tarile din fosta Uniune Sovietica dupa "eliberare" si 2) Ce am pierdut noi, aici in Vest, in aceasta libertate de care dispunem." Ricky Campbell, Carrickfergus

"De cum am vazut titlul, am stiut ca acest articol este despre Harold si Olive Edwards. Ei au fost prieteni apropiati ai familiei noastre si erau cei mai calzi, buni, umani si generosi oameni pe care i–am cunoscut vreodata. Ambii provin din familii de muncitori si au stiut bine ce inseamna arta sacrificiului. Mi–au vorbit adesea despre aceasta familie pe care au sustinut–o. Ei au incercat sa trimita mereu semne de atentie si cadouri pentru Marina in Uniunea Sovietica, dar se framantau cum sa o faca sa nu le cauzeze mai multe probleme din partea "ideologilor" si erau constienti ca nu toate coletele vor ajunge la destinatar. Harold si Olive: ce fericiti ati fi daca ati vedea cum s–a fructificat generozitatea voastra. Sunt mandra ca v–am cunoscut si nu va voi uita niciodata." Natasha de Chroustchoff, Fishguard

"Ce istorie deosebita. Ne arata cat de importanta este normalitatea in viata familiilor care traiesc mereu in stres. Acele scrisori au pastrat pentru aceasta familie echilibrul intr–o societate atat de dezechilibrata." Carys Williams, Penygroes

(Tradus si adaptat dupa BBC News Magazine)