Gheorghe are deja 20, si vreo 5 profesii, dar nici un parinte nu se bucura de el, pentru ca cei care l–au nascut l–au abandonat din fasa. "Stiu ca–s nascut la Telenesti. Asa mi–au spus la internatul din Falesti, unde am fost dus de mic. Acolo am invatat 9 clase, apoi m–au dus la Zgurita si am invatat 3 ani de tractorist. Dar nu aveam unde sa lucrez si am mai invatat un an de croitor. Oricum nu m–am putut angaja. Am mai mers si la Drochia si am invatat de sudor. Dar nici asta n–a fost o solutie. Am venit din nou la Zgurita, ca nu aveam unde sa ma duc. Cu amar si cu speranta traiesc de cand sunt. Tare as vrea s–o vad pe mama, caci tot nu sunt suparat pe ea," spune Gheorghe, adaugand ca maine va face un nou efort in cautarea stabilitatii.

Tinerii ca Gheorghe sunt, in aparenta, la fel ca toti tinerii de varsta lor. Dar problema lor este mare. Ei sunt copiii orfelinatelor si adolescentii scolilor profesionale. Ei devin o nada tot mai atractiva pentru traficanti. Sunt cunoscute si exemple cand chiar directiile institutiilor educative se implica in retelele de trafic, transformand in marfa pe multi dintre acesti napastuiti. Sau, pur si simplu, ii inrobesc prin propriile gospodarii, punandu–i sa indeplineasca munci grele.

Acesti tineri nu au casa si parinti care sa ii indrumeze. Si nu exista altcineva care sa ii ajute, chiar daca Legea "Cu privire la tineret" a fost adoptata de Parlamentul R. Moldova deja de 7 ani.

"Sora intr–un orfelinat si eu — in altul"

Grigore are 20 de ani, si tot ce a vazut in viata s–a petrecut prin case de copii: "Sunt copilul nedorit de cei care mi–au dat viata. Nu–mi cunosc parintii. Aveam 3 anisori cand m–a dus la internatul din Falesti. Mi–a spus sa fiu cuminte, ca intr–o zi o sa vina sa ma ia inapoi acasa. La fel le–a spus mai tarziu si fratiorului, si surioarei mele. Nopti nenumarate lacrimile durerii noastre sufletesti scaldau perna. Plangeam si o strigam pe mama, dar ea nu s–a mai aratat. Astazi nici nu mai doresc s–o revad. Dupa ce am terminat doua clase, m–au despartit de fratele si sora si m–au dus la Drochia. Iar dupa ce am terminat 9 clase, m–au dat la Zgurita. Mare mi–a fost bucuria in anul II, cand mi–au adus–o si pe sora. (Nu ne vazusem 9 ani!). Pe urma ea a plecat in alta parte. Cand i–am intrebat pe profesori unde a plecat, au zis ca nu stiu. Nu stiu nimic nici de fratele meu." Asa suna amintirile lui Grigore despre casa si parinti.

Centre de reintegrare sociala pentru tineri

In cateva orasele din Moldova mai multe ONG–uri, sprijinite de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) si administratia locala, creeaza centre de reintegrare sociala pentru tineri. In cadrul proiectului "Oportunitati mai bune pentru tineri si femei" au fost deschise deja trei asemenea centre: la Ungheni, Carpineni (Hancesti) si Soroca. In proces de finisare se afla centrele maternale de la Drochia si Cahul, iar alte trei centre — la Edinet, Calarasi si Causeni — vor fi date in exploatare pana la finele lunii octombrie.

Managerul Centrului de Resurse pentru Tineret "Dacia", Ion Babici, ne–a spus ca la Soroca, gratie suportului oferit de PNUD, Primaria orasului si Consiliul raional, s–a realizat cu succes tot ce a fost planificat pentru tinerii din regiune si, in mod special, pentru tinerii care nu au suportul familiei si sunt mereu expusi riscului. Pe 5 iulie a fost deschis oficial un nou serviciu in cadrul centrului, serviciul de reintegrare sociala a tinerilor defavorizati.

Proiectul va dura 2 ani si prevede plasarea temporara a tinerilor in cadrul centrelor pana in momentul cand acestia isi vor gasi un loc de munca, vor deveni independenti financiar si vor avea abilitati pentru deprinderi de viata. Beneficiarii se bucura de asistenta sociala, medicala, psihologica si psihopedagogica, asistenta profesionala si asistenta juridica.

Si–au gasit si casa, si paine, si carte

Daca la Ungheni Centrul de Reintegrare Sociala pentru Tineri "Credo" a selectat pentru inceput 12 tineri orfani sau fara sprijin familial, la Soroca primii beneficiari sunt 8 absolventi ai Scolii profesionale din Zgurita si o tanara orfana din satul Racovat. Ei spun, dupa o luna de sedere (la fel ca cei de la Ungheni), ca si–au gasit aici si casa, si paine, si carte. Din ghemul incalcit al povestilor lor desprindem multa tristete si durere.

13 fete de la tati diferiti si o sora gravida

Lilia, 18 ani: "Nu stiu cati ani aveam cand mama m–a parasit. Am crescut, mai intai, la bunica, apoi la internatul din Straseni, pe urma — la internatul din Drochia. Eu am cunoscut–o pe mama. Venea de multe ori la bunica. Adica nastea copilul, venea si–l aducea. A nascut 13 fete de la tati diferiti. Una a murit, ramanand in viata 12. Bunica ne–a crescut atata timp cat a putut. Pe urma ne–a dat prin internate, ne–a despartit, poate, pentru totdeauna. Dar, poate, nu — cine stie? L–am cunoscut si pe tata. Dar cu cateva luni au murit, intai mama, apoi tata. Dupa 9 clase am mers la Alexandreni la cursuri de bucatar, dar nu mi–a placut metoda de predare si am renuntat la ele. Impreuna cu o prietena am venit la Zgurita. Am invatat de tractorist, dar nu ma descurc. Cel mai bine reusesc sa pregatesc bucate. Aici, la Soroca, ii invat si pe colegi."

Irina, 21 de ani: "Sunt din Chisinau. Mama m–a abandonat la spital, cand eram mica de tot. Eram bolnava si am stat multa vreme la sanatoriu. Apoi m–au dus la Ribnita, unde am terminat 9 clase, dupa care am venit la Zgurita. Aici, timp de 3 ani, am invatat croitoria. Mai am o sora si 2 frati. Fratele mai mare a fost ademenit de niste oameni de la Soroca. Venise sa castige un ban, dar acestia l–au vandut la Moscova. Era rob. Mi–a spus ca muncea din greu si era tare umilit. I–a ajutat Dumnezeu sa fuga de acolo. Celalalt frate e chelner in Chisinau. Iar sora a invatat la Drochia, iar acum e gravida. S–a dus acasa, la mama, la apartament. Ii place sa consume alcool, sa se distreze. Eu as vrea sa–mi intemeiez o familie, sa nasc copii si sa le daruiesc din plin o adevarata dragoste de mama. Dar, mai intai, mi–as dori sa devin profesoara de educatie fizica sau programator. Sunt foarte multumita ca aici, la Centru, putem studia informatica. Aici ma simt ca intr–o familie. Viata noastra a devenit mult mai frumoasa. Sunt fericita in noul adapost."

Vitalie, 20 de ani: "Am ajuns la orfelinatul din Cupcini, r–l Edinet, la varsta de 2 ani. Majoritatea colegilor erau vizitati parinti, ai mei insa n–au venit niciodata. M–am intrebat de multe ori: de ce m–a adus pe lume mama? Multe ganduri ma framanta noaptea! Adesea ma trezesc in zori, framantandu–ma ce vina port de n–am putut sa ma bucur si eu de mangaierea mamei, de caldura casei parintesti? Misterul dulce al intalnirii cu mama ma urmareste mereu. Nu cred ca mama a gresit din nestiinta. Desi am condamnat–o de atatea ori, daca ar veni acum la mine, i–as ierta tot. As imbratisa–o cu dorul ce–l port in piept de 20 de ani. Nu stiti cat e de greu sa fii partasul unei dureri fara de margini si fara de alin..."

Oficial se declara ca tinerii au fost integrati, dar ei dispar...

Acestea sunt cateva dintre povestile triste ale tinerilor plasati acum la Centrul "Dacia". Psihologul Liliana Ghidirim a decis sa le vina in ajutor tinerilor din aceasta scoala profesionala. "Am avut mai multe semnale ingrijoratoare. Noi lucram din ianuarie la Proiectul dat si am studiat si satele raionului. Avem si aici situatii extrem de dificile. Unicul avantaj al orfanilor de la sate e ca acestia au deprinderi de viata. Isi pot pregati o mancare, pot spala niste rufe, au rude in preajma, au trait in familie. Dar acestia de la Scoala profesionala din Zgurita sunt abandonati de mici, nu–si cunosc parintii, au tot fost dusi dintr–un orfelinat in altul. Incercam sa le oferim un complex de servicii sociale ca sa se poata integra in societate."

Ion Babici, managerul Centrului "Dacia": "Am ales acesti tineri, deoarece, dupa absolvirea scolii profesionale, ei sunt foarte lejer racolati de traficanti. Noi am incercat recent sa identificam absolventii unei scoli–internat, sa vedem ce fac si cu ce se ocupa. Mare ne–a fost mirarea ca am gasit doar cateva persoane, destinul celorlalti ramanand un mister. Oficial, insa, se fac declaratii ca tinerii care absolvesc o scoala–internat se integreaza in societate. In realitate, majoritatea sunt racolati fie pentru a munci la negru, fie pentru traficul de fiinte umane. De exemplu: o tanara dupa absolvirea scolii–internat a fost maritata de directie cu un batran de 80 de ani. Dupa ce batranul a murit, fata a fost impusa sa se marite cu alt batran, ea fiind, de fapt, mai mult roaba, decat sotie... Altcineva din administratia scolii, chipurile, a infiat un elev de la scoala–internat. Dar in realitate baiatul e silit sa lucreze la cele mai grele munci din gospodarie. E hartuit si exploatat fara mila. Avem foarte multe istorii similare. Ne–am propus in cadrul centrului sa le descoperim si sa cerem sa fie trasi la raspundere vinovatii care se joaca cu viata unor asemenea tineri."

Orfan, fara polita de asigurare...

Centrele de reintegrare sociala pentru tineri, deschise deja, dar si cele care urmeaza sa fie deschise pana la sfarsitul anului, si–au propus sa pregateasca tinerii defavorizati pentru o viata independenta. Scopul final al perioadei de plasament este de a–i incadra in campul muncii. Timp de o luna, trei dintre beneficiarii Centrului de la Soroca au fost deja angajati la intreprinderile sorocene. Restul frecventeaza cursuri de calificare profesionala pe langa Agentia raionala de Ocupare a Fortei de Munca, beneficiind, in acelasi timp, de asistenta sub toate aspectele din partea colaboratorilor Centrului. Nu e usor. Suma oferita de Proiect pentru intretinere e de 15 lei zilnic pentru alimentatie si 100 de lei lunar pentru imbracaminte, incaltaminte si asistenta medicala. Tinerii au fost invatati cum sa gestioneze acesti bani, astfel incat reusesc sa faca si mici economii.

Acesti adolescenti se confrunta si cu situatii neplacute. Recent, o tanara s–a imbolnavit grav. A fost chemata ambulanta. La spital, insa, n–o internau, deoarece polita de asigurare a fetei expirase la 1 iulie. Colaboratorii Centrului au trebuit sa bata la mai multe usi ca s–o poata ajuta pe Irina. Pentru medicamenetele prescrise au platit 400 de lei.

Si adjunctul Directiei generale Asistenta Sociala Chisinau ne–a declarat ca dupa ce implinesc varsta de 18 ani, tinerii sunt nevoiti sa se intoarca acasa daca mai au parinti, daca nu, se descurca pe raspundere proprie.

Potrivit datelor oficiale, in Moldova, o tara cu o populatie de 3 625 000 de persoane exista 63 de scoli–internat, in care locuiesc 11 482 de copii.

Diana RAILEANU, Nina NECULCE

Articol realizat in cadrul proiectului "Stabilirea unor parteneriate eficiente pentru imbunatatirea serviciilor sociale locale", implementat de API cu suportul financiar al sectiei DFID a Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord in R. Moldova