Din an in an, satul Carpesti, raionul Cantemir, este "vaduvit" de femei si asta nu din cauza ca acestea ar fi sunt rapuse de vreo boala, ci pentru ca majoritatea muncesc la "negru" peste hotare. Sotii, ramasi acasa, nu pierd timpul in zadar. De curand, ei au fondat "Alianta barbatilor fara femei". Pentru a deveni membru al acestei organizatii este important sa respecti cu sfintenie doua reguli: sa nu consumi bauturi alcoolice in exces si sa nu–ti inseli sotia.

La Carpesti, toate zilele incep dupa acelasi scenariu. Dimineata, barbatii imbraca sortul si prepara micul dejun pentru copii, dupa care ii petrec la scoala. Apoi, fac curatenie prin gospodarie. Dupa ce isi finiseaza lucrul casnic, capul familiei se duce la gradina sa praseasca sau sa sape, dar nu uita sa lase ceva de–ale gurii in ceaun, pentru pici. Seara are mare grija ca odraslele lor sa se culce intr–un asternut curat si sa nu uite sa le citeasca povestea de seara. "Este foarte obositor, dar ce sa fac?", se intreaba Ilie Panis, tata a trei minori de 6 ani, 11 ani si de 12 ani.

Lipsa locurilor de munca

Circa 95 la suta din 2705 de locuitori ai satului Carpesti nu sunt incadrati in campul muncii. In sat activeaza doar doua gospodarii agricole, unde sunt angajati o "mana" de oameni. In orasul Cantemir carpestenii nu au nici o sansa de a–si gasi un loc de munca, deoarece si localnicii de acolo lupta inutil cu somajul. Singura lor sursa de existenta sunt veniturile adunate in urma comercializarii pe pietele din imprejurimi a produselor agricole stranse de pe cotele de teren.

"E o situatie paradoxala: crestem porumb, grau, floarea soarelui si vita–de–vie, dar nu avem unde vinde marfa. In raion, agentii economici nu sunt interesati de aceste culturi. Fabrici — nici vorba! Totodata, abia acum am reusit sa obtinem, din cateva proiecte, niste bani pentru dezvoltarea infrastructurii satului. De curand, am inceput constructia drumului central. Speram ca in timpul apropiat vom putea conecta satul la conducta de apa si gaze naturale", spune Ion Bazu, primarul de Carpesti.

Regula e in Italia

Pentru ca nu–si gasesc un loc de munca in Moldova, carpestenii, in special femeile, au luat drumul Italiei. In prezent, circa 75 la suta din gospodinele satului muncesc la "negru". In Tara Ciubotei femeile ingrijesc de batrani sau lucreaza menajere la vilele bogatasilor italieni. Majoritatea au deja cate sase ani vechime in munca.

"Oamenii imprumuta cate 4.000 de euro ca sa plece din Moldova. La Carpesti femeile sunt marinimoase si se ajuta reciproc. Daca a plecat una, atunci neaparat, peste vreo doua luni, o urmeaza si vecina. Asta e regula! In sat au mai ramas numai cateva femei, dar si acestea pentru putin timp. Toate sunt cu gandul la Italia. Chiar si minorele asteapta cu nerabdare sa implineasca 18 ani ca sa poata pleca la mamele lor, peste hotare. Daca fata nu reuseste sa se inscrie la vreo facultate, atunci ii ramane o singura solutie — Italia", mai spune primarul.

Nu–mi pot parasi patria

Desi fenomenul exodului de femei din sat este unul molipsitor, totusi, in localitate, este o tanara care doreste sa ramana alaturi de parinti si sa–si intemeieze o familie la Carpesti.

Nastea Cernat are 20 de ani si lucreaza la Primarie in calitate de grefiera. Dupa ce a absolvit liceul, fata a studiat meseria de secretara la Chisinau. "Desi puteam sa–mi gasesc de lucru in capitala, nu m–am incumetat sa parasesc satul. Am vrut sa fiu mai aproape de parinti. Multe din prietenele mele au plecat in Italia, la mamele lor, dar eu am decis sa nu plec. Multi, daca pleaca, nu se mai revin, insa eu nu–mi pot parasi bastina", spune, mandra de sine, Nastea Cernat.

Case moderne si antene parabolice

De obicei, banii pe care ii castiga femeile sunt investiti in reconstructia caselor. La Carpesti poti vedea un numar impunator de imobile proaspat renovate sau construite din temelie, dupa modele europene. Totodata, carpestenenii isi cumpara mobila, tehnica de uz casnic si isi arboreaza pe acoperis antene parabolice. De fapt, aceste "bijuterii" le indica oaspetilor satului ca gospodinele casei sunt plecate.

Nimeni nu a incercat sa investeasca intr–o afacere, deoarece se tem de numeroasele obstacole birocratice. De aceea, cum spun satenii, banii se investesc cu migala doar in imobile.

Primarul satului in rol de mama si de tata

Exodul nu a ocolit nici familia primarului. De patru ani, sotia lui ingrijeste de batranii italieni. In grija primarului, au ramas trei flacai de 7 ani, 9 ani si 12 ani.

"Fiind in functie de primar, am investit bani proprii in cateva proiecte comunitare. Banii primiti din raion nu erau suficienti. Intr–o zi, m–am pomenit ca imprumutasem de la prieteni circa 17.000 de euro. Sotia nu lucra, pentru ca nu avea unde se angaja. Ambii am considerat ca numai peste hotare putem castiga mai multi bani pentru a restitui datoria. Sotia a insistat sa plece anume ea. In 2002 si–a facut bagajele. Peste un timp a obtinut permis de sedere. Mai vine acasa, dar pleaca din nou pentru ca, intre timp, apar alte probleme. Suna de doua ori pe saptamana, dar vorbeste numai cu copiii. Eu comunic cu dansa prin intermediul SMS–urilor. Ce ne ramane sa facem? Cred ca, anul viitor, se va intoarce pentru totdeauna, fiindca nu mai pot sa vad cum copiii sufera din cauza ca mama lor este departe. Ei o iubesc foarte mult…", spune Ion Bazu.

"Alianta barbatilor fara femei" impotriva infidelitatii

Pentru a nu pierde timpul in zadar, barbatii au fondat, acum un an, "Alianta barbatilor fara femei". Aceasta organizatie ii sustine moral si cu sfaturi utile pe gospodarii, sotiile carora sunt plecate peste hotare. Membrii se ajuta reciproc la munci agricole sau de renovare a caselor, iar lunar se intrunesc intr–un "congres" la care discuta probleme curente. Impreuna gasesc solutii si elaboreaza "strategii". Daca sotia vreunui membru a plecat de curand peste hotare, atunci cei cu mai multa experienta ii indruma cum sa ingrijeasca mai bine de copii. Ca sa devii membru al acestui ONG, trebuie sa respecti cu sfintenie doua reguli: sa nu consumi bauturi alcoolice si sa nu–ti inseli sotia. Ideea crearii acestei organizatii i–a venit primarului.

"Intr–o zi stateam la un pahar de vorba cu camaradul meu si ii spuneam ca sunt foarte ingrijorat de situatia creata in localitate, odata cu plecarea femeilor. Barbatii se descurca greu, iar multi dintre ei consuma abuziv bauturi alcoolice si uita sa–si ingrijeasca bine de copii. Ca sa–i determinam sa fie mai constienti, am decis sa fondam aceasta organizatie. Deocamdata avem doar 9 membri, dar continuam sa promovam ideile noastre si sa atragem mai multi doritori. Pe langa conditiile de baza, interdictia de a consuma bauturi alcoolice si de a nu insela sotia, am gasit si o ocupatie importanta pentru membrii nostri. Fiecare barbat trebuie sa sadeasca si sa ingrijeasca de un hectar de vita–de–vie de soiuri alese. E un fel de competitie, cine va creste poama mai frumoasa si mai multa. Asa mai uitam de grijile cotidiene", povesteste Ion Bazu.

Turcia — o alta destinatie pentru munca

Femeile care nu au posibilitatea sa imprumute bani multi pentru a–si perfecta o viza pentru Italia, aleg sa munceasca in Turcia, unde accesul e mai simplu. Cu toate acestea, oficial, in sat nu s–au inregistrat cazuri de trafic de fiinte umane. Natalia, de 25 de ani, dupa ce a absolvit scoala, nu a reusit sa se angajeze in campul muncii. Singura sursa de existenta pentru dansa si pentru mama ei este lotul de pamant, de vreo 5 ari, pe care cultiva porumb, fasole si cartofi. Oricum, saracia in aceasta familie este ca la ea acasa. Locuinta este pe cale sa se risipeasca, iar mobila veche se darama treptat.

Prin ograda, alearga un baietel de trei anisori, care ii cere mamei sale o jucarie. Natalia este ajutata de maica–sa ca sa–si creasca copilul. Dar batrana este si ea saraca si nu poate sa–i ofere fiicei si nepotelului multe lucruri.

"De una singura nu pot sa fac fata greutatilor. Copilul creste mare si fara de tata. Acesta l–a parasit fara mila, acum doi ani, plecand cu alta femeie. Dar cand era acasa, tot eu eram cea care intretinea toata familia, fiindca sotul este alcoolic. Acum vine foarte rar pe la noi, dar nici el nu poate sa ne dea bani pentru mancare", spune Natalia.

Nu a avut incotro. Intr–o zi, intalnindu–se cu o prietena care muncea de ani buni in Turcia, Natalia a rugat–o sa o ajute sa plece cu dansa. "Am aflat ca pentru a pleca in Turcia nu este nevoie de bani multi, deoarece viza este mult mai ieftina. Stiam de la televizor despre traficul de fiinte umane, dar ma rugam zi si noapte la Dumnezeu ca sa ma pazeasca de rele. Asa a si fost. Inainte de a pleca, m–am gandit toata noaptea daca merita sa fac acest pas, dar cand priveam in jur si vedeam in ce mizerie traiesc, nu am gasit motive pentru care asi fi abandonat aceasta idee. Am imprumutat de la o vecina bani ca sa platesc pentru viza si biletul de avion, mi–am lasat copilul in grija mamei si am plecat. Deja este al doilea an cand muncesc acolo. Imediat ce imi expira viza, ma intorc acasa, apoi iarasi imi perfectez actele si plec inapoi. Nu regret, deoarece castig lunar cate 500 de euro. Vreau sa stiu ca baietelul meu creste sanatos si nu duce lipsa de nimic", povesteste Natalia.

Femeia spune ca s–a angajat chelnerita la un restaurant. Clientii acestui local sunt in mare parte turisti rusi, moldoveni sau francezi. Salariul pe care il ridica lunar este de 500 de euro. Ea spune ca in acea localitate a intalnit multe fete care faceau trotuarul, insa ea nu a acceptat niciodata propuneri de acest gen.

"Fetele erau impuse de niste barbati sa se prostitueze, altele practicau aceasta "meserie" din proprie dorinta. Prietena mea facea si ea trotuarul. Dar pe mine m–a ajutat sa–mi gasesc o slujba la restaurant. Eu nu o judec, pentru ca are si ea greutati. De trei ori pe an ma intorc acasa, ca sa–mi vad copilul si sa–i aduc ceva de mancare. Sunt fericita cand il vad zambind", spune femeia.

Neajunsurile si saracia le–a determinat pe alte zece femei din localitate sa se prostitueze in Turcia, insa locuitorii din sat nu le judeca, mai mult chiar, in caz de necesitate, le acorda o mana de ajutor la gospodarie.

Fenomen distrugator de casnicii

Desi, pe de o parte, acest fenomen imbunatateste viata populatiei din Carpesti, pe de alta parte, acesta conduce la destramarea multor familii. Acest fapt a pus in alerta autoritatile publice locale care sunt ingrijorate de faptul ca multe femei divorteaza, lasandu–si copiii doar in grija barbatului.

"Circa 30 la suta din femei care muncesc peste hotare s–au despartit de barbati. Motive sunt diverse: nu mai doresc sa se intoarca in Moldova sau si–au gasit un alt barbat. Este jale mare. Totodata, avem vreo 5 familii care s–au mutat cu traiul pentru totdeauna in Italia. Printre acestea sunt chiar si familii de profesori. Noi mai discutam cu populatia, dar nici un rezultat. Divorturi multe, iar casatorii doar vreo zece pe an", spune primarul de Carpesti.

"Mama, vino acasa..."

Ilie Panis este unul din carpenenii abandonati de sotie. Acum doi ani si jumatate, femeia a decis sa plece peste hotare, promitandu–le celor de acasa ca nu ii va uita. Barbatul a ramas sa ingrijeasca de doua fete de 12 ani si 11 ani si un baiat de 6 ani.

"Nu a trecut mult timp, si atitudinea sotiei fata de mine si fata de copii s–a schimbat. Am simtit ca s–a intamplat ceva. Peste jumatate de an, m–a anuntat ca nu mai are nevoie de mine si de copii, pentru ca si–a gasit un alt barbat. Mi–a spus sa o uit pentru totdeauna. Nu am divortat oficial, dar ea traieste in concubinaj cu noul ei iubit. Bietii copilasi, plangeau cu lacrimi amare, rugand–o la telefon sa nu–i uite si sa se intoarca acasa. Ea insa ii linistea cu promisiuni desarte. Le spunea ca, in curand, le va trimite acasa o papusa sau minge. Nu a fost sa fie. Au trecut doi ani… dar ea suna numai din Pasti in Paste. Cu ce am gresit in fata ei? Nu sunt betiv, nu am inselat–o niciodata. Si acum o iubesc ca in prima zi… Am reusit sa restituim numai o parte din datorii. Mai sunt dator cu 800 de euro. De unde sa iau asa bani? Lucrez ca zilier in sat si castig numai 50–60 de lei", povesteste printre lacrimi Ilie Panis.

Barbatul spune ca daca ar avea macar 4.000 de eruo, atunci nu ar ezita si ar pleca si el peste hotare. Numai asa, spune el, isi va putea creste si educa copiii. Desi vecinii le mai dau cate o paine, oricum, aceasta familie nu poate scapa de neajunsuri.

"Nu stiu ce am sa fac cu trei copii care cresc vazand cu ochii. Sunt orfan, nu am rude care sa ma ajute. Pamant nu am primit de la stat ca sa pot creste macar grau pentru paine. Cu toate acestea, am sa muncesc zi si noapte doar sa fac ca fiul si fiicele sa fie fericiti. Le multumesc mult ca ei ma sustin moral. Daca nu ar fi fost ei, atunci nu stiu ce ma faceam. Iata, Marinica, fiica mai mare, vrea sa devina profesoara de matematica. Pana cand va termina scoala, am sa fac rost de bani pentru studii si neaparat ii voi indeplini visul", spune Ilie Panis, un barbat uscativ si cu mainile batatorite de munci grele.

Carpesteanul s–a obisnuit cu rolul de tata si cel de mama. El spune ca nu are de gand sa se recasatoreasca. De ce? "Nici nu mi–a venit prin cap asa ceva. Am o fata mare, ce exemplu ii voi da? Nu, nu, imi este rusine de copilasi", spune Ilie Panis.

Picii barbatului Marina, Gabriela si Andries, au inteles–o pe mama lor si nu o condamna pentru fapta ei. Insa, zilnic, tustrei privesc peste gard. Poate, din autobuzul care s–a oprit la poarta, va cobori si mama lor. Inainte de culcare, copilasii se roaga la Dumnezeu sa le intoarca mama…

Irina CODREAN