Problema fratilor de peste Prut s–a complicat. Complicatia a intervenit atat in activitatea lor comerciala de mic trafic la frontiera, cat si privind accesul pe teritoriul Romaniei. In judetul Botosani, intrarea lor in Romania se face, deocamdata, doar prin punctul vamal Stanca — Costesti. Chiar daca va fi deschisa si trecerea prin viitorul punct vamal Radauti Prut — Lipcani, lucrurile vor ramane complicate, accesul pe teritoriul Romaniei fiind unul dificil. Locul polonezilor, care inainte de 1989, invadau judetul nostru prin punctul vamal Siret, via Mihaileni, apoi Botosani, cu cazare peste noapte la Cabana "Stejarul", dupa 1990, a fost ocupat luat de catre fratii din Basarabia.

Nevoia de a trai

Evenimentele din decembrie 1989 au insemnat o deschidere a romanilor catre fratii lor de peste Prut. Daca pana in 1989 ne uitam noi la TVM, minunandu–ne de curajul lui Mircea Snegur, a poetilor Leonida Lari si Grigore Vieru, de a sustine limba romana ca limba de stat a R. Moldova si scrierea cu caractere latine, dupa 1990, moldovenii au inceput sa se minuneze de curajul romanilor de a da piept cu economia de piata. Ambele conceptii economice diametral opuse, comunismul moldovenesc si tranzitia romaneasca spre economia de piata, si–au dat intalnire pe malul Prutului, sub forma "podurilor de flori". Moldovenii de pe ambele maluri s–au aruncat in apa Prutului, s–au intalnit la mijloc, s–au sarutat frateste si din toata inima, au inchinat un pahar, apoi s–au invitat reciproc in ospetie. Parea ca pe Prut incepuse sa curga lapte si miere, in loc de apa tulbure si involburata de pe urma ploilor. Anii au trecut, politica lui Snegur a fost inlocuita de o alta, promoscovita. La noi, Iliescu, un alt supus al firului rosu, a lasat sa–i scape printre degete unirea Moldovei cu Tara. A trecut si vremea podurilor de flori, inlocuite cu piscaturile veninoase ale politicii externe, piscaturi bine dirijate de Moscova. Romania s–a inscris tot mai mult pe drumul economiei de piata, iar Moldova s–a anchilozat in economia comunista, ce a saracit tot mai mult populatia, imbogatind un anumit segment social bine ancorat in structurile puterii. In astfel de circumstante, moldovenilor nu le–a mai ramas decat sa redescopere drumul lesilor spre pietele romanesti, comercializand produse agricole, pentru a face rost de leul ce Moldova nu li–l mai poate oferi. Era si mai este, pentru unele familii, singura cale de supravietuire.

Capusele romanesti

Prezenta de candva a polonezilor pe raza judetului nostru devenise mana cereasca pentru militieni. De la intrarea in tara, prin vama Siret, pana la Botosani, acestia ieseau la drumul mare si ii vamuiau nemilos de o parte din produsele ce urmau a fi comercializate pe teritoriul nostru. Ofiterul Hutanu, zis Colombo, devenise un specialist in confiscari de la polonezi. Pandea in restaurantul "Pescaru", iar cum aparea polonezul pe centrul vechi, cum ii iesea in cale si ii confisca marfa. Plangeau polonezii de sarea camasa de pe ei, dar Colombo nu avea mila, nu avea mama, nu avea tata. Intre timp, locul polonezilor a fost ocupat de moldoveni, iar a militienilor de reprezentantii politiei de frontiera. De cum trece moldoveanul vama de la Stanca, capusele din randul Politiei de Frontiera, ies la drumul mare precum haiducii altadata. Doar ca haiducii furau de la bogati, dandu–le saracilor. Politistii de frontiera nu dau nimanui nimic, decat partea cuvenita protectorilor. La iesirea din Stanca, in santul soselei de la intrarea in Stefanesti, in padure la Guranda (locul pe unde a haladuit celebrul bandit Coroi) sau la intrarea in Trusesti, moldovenii sunt asteptati de catre politistii de frontiera si vamuiti a doua oara, nemilos de crunt. Masinile sunt oprite din trafic prin mijloace empirice, fie autoturism sau autobuz, calatorii controlati brutal si determinati sa–si dea obolul trecerii prin acea zona. Scapati de furia inavutirii acestor capuse imbracate in uniforma statului, moldovenii reusesc sa ajunga in piata din Botosani, dar nu pot rasufla usurati. Calvarul lor nu a luat sfarsit.

Ultimele forme de umilinta

Scapati din furcile caudine ale politistilor de frontiera, ajunsi in piata mare a Botosanilor, moldovenii trebuie sa suporte si ultimele forme fratesti de umilinta. De ani de zile, in piata s–a tot cautat o formula de rezolvare a unui spatiu destinat comertului practicat de moldoveni. De obicei, botosenenii nu spun ca fac cumparaturi de la moldoveni, ci de la rusi. Poate si pentru faptul ca, pe la inceputurile acestui comert, multi comercianti vorbeau ruseste. Intre timp, intelegand ca limba rusa nu le aduce un plus de simpatie, s–au fortat sa invete romaneste. Primarul Egner a fost cel care a pus problema crearii unui spatiu destinat comertului practicat de moldoveni. L–a deschis, dar nu a fost o simplificare pentru acestia. Supraveghetorii din piata, politistii pietei, sefii mai mari ai acestora au descoperit repede ca adunarea comerciantilor moldoveni intr–un perimetru anume le–a usurat munca de colectare a "taxelor de protectie". Aici, moldovenii isi practica afacerile sub niste tarabe acoperite in stil saracacios, precum maghernitele din mahala. Vand de toate. De la pungi cu lapte si smantana, la produse de patiserie, peste si conserve din peste, salamuri uscate, branzeturi, gablonzerie, alcool si tigari. Toate mai ieftine ca ale localnicilor. Plata "taxei de protectie" incepe odata cu ocuparea tarabei si continua cu prezenta politistilor si a inspectorilor de la Protectia Consumatorilor. Daca nu misca "corespunzator", cum mi s–a destainuit un angajat al pietei, "pun controlorii pe ei si nu le mai ramane nimic". Scapand si de aceste ultime forme de vamuire, cu marfa transformata in lei, moldovenii se intorc acasa, revenind in scurt timp, chiar daca nu le prea convine modul in care sunt jumuliti.

Alcoolul si tigarile, apanajul gaborilor

Vom incerca sa descriem si modul in care se practica comertul cu marfuri de contrabanda. Exista, desi greu de dovedit, o filiera care asigura comertul de contrabanda cu alcool si tigari prin vama Stanca. Am urmarit multa vreme traseul Stanca — Stefanesti — Trusesti. A fost o perioada cand tigarile erau aduse din Moldova cu camioanele. Marfa se descarca la Trusesti, iar de acolo, cu masini ale Politiei, conduse de politisti, era transportata in judetul Suceava. Am fost aproape sa surprindem una dintre masinile politiei. Dupa o jumatate de noapte de supraveghere la Trusesti, ne–a aparut o masina in cale. Ghinionul nostru a fost aparatul foto, care, in lipsa blitzului, a proiectat imagini neclare. O alta filiera a bauturilor si tigarilor asigura alimentarea cu aceste produse a pietelor din Botosani. Zilnic, in piata mare te impiedici de vanzatori de tigari si sticle de votca. Daca prin zona isi face aparitia vreun politist "strain", tigarile si sticlele cu votca dispar imediat.

Este notorie prezenta in zona pietei a unei dubite albe, cu politisti la volan. Se zice ca ar fi acei agenti de politie care asigura protectia comerciantilor cu tigari si alcool. Nu avem nici un motiv sa nu credem ca e adevarat, de vreme ce acesti comercianti activeaza la vedere, fara a li se intampla vreo problema. Apropo, botosenenii au numit spatiul in care se vand tigari si alcool "Aleea tigarilor".

Vin vremuri grele

Pentru fratii de peste Prut greul abia acum vine. Intrarea Romaniei in UE inseamna transferul pe Prut a granitei Europei. Basarabenii nu vor mai putea haladui prin Romania, cand vor si cum vor. Din toamna se vor introduce vize obligatorii. Altfel spus, in loc de o apropiere frateasca, premergatoare unirii cu Tara, moldovenii sunt pusi in situatia de a fi tratati ca potentiali infractori pentru spatiul european.

De la Botosani, Ioan Rotundu