|
Comitetul pentru plangerile detinutilor |
Codul de Executare al R. Moldova, adoptat la 24.12.2004, si Hotararea Guvernului din 23.01.2006 reglementeaza instituirea si activitatea Comitetului pentru plangerile detinutilor. Comitetul urmeaza sa exercite controlul asupra respectarii drepturilor detinutilor. El este alcatuit din 5 membri, cu un mandat de 4 ani. Acestia sunt numiti in functie prin Hotarare de Guvern. Organizatia si–a inceput activitatea la 24 februarie 2006, urmand sa examineze reclamatiile impotriva actiunilor ilegale ale administratiei institutiei penitenciare, incalcarile regimului de detentie, precum si a altor actiuni care atenteaza la respectarea drepturilor persoanelor arestate. |
Cei 863 de detinuti de la Penitenciarul nr. 4 din Cricova sunt considerati a fi un contingent deosebit de dificil, influentat adesea de "romantica criminala". Aceasta, insa, nu este singura problema cu care se confrunta oficialii de aici, cele mai multe obstacole tinand de insuficienta resurselor financiare.
Penitenciarul de la Cricova a fost deschis in 1957. In prezent, conform sefului acestei institutii, Eugen Stogu, detinutii care isi ispasesc pedeapsa aici sunt considerati a fi un grup foarte dificil. Varsta medie a lor e de 23–24 de ani. "Acum s–a mai ameliorat putin situatia. Inainte, insa, se crea impresia ca textul Codului Penal era format numai din patru, cinci articole care prevedeau pedepse pentru crime deosebit de grave", explica Stogu. "Multi dintre detinuti sunt influentati de "romantica criminala", acestia dorindu–si sa avanseze ierarhic. Astfel, intre arestati, intre diverse grupari neformale, se duce o lupta pentru autoritate, pentru a detine o pozitie importanta in aceasta ierarhie", spune administratorul institutiei. Pe parcursul anului 2005, de la penitenciarul din Cricova, aproximativ 400 de detinuti au fost eliberati. Altii 400 au venit aici pentru a–si ispasi pedeapsa.
Oficialii
spun ca numeroasele probleme de aici tin de finantarea insuficienta.
"Totul este putred si ne cade in cap. De la un capat al penitenciarului
si pana la celalalt — numai probleme. Totul depinde de lipsurile
financiare. Trebuie sa–mi bat capul chiar si pentru procurarea
unui ciocan", afirma seful penitenciarului.
"Retelele de incalzire sunt vechi. Era o cazangerie care incalzea toate incaperile, dar s–a uzat. Bani nu sunt nici pentru a procura, nici pentru a repara. Astfel, in detasamente au fost zidite sobe."
O alta problema importanta este lipsa de personal. In loc de zece supraveghetori si doi ofiteri, dupa cum este prevazut, isi fac serviciul doar doi–trei supraveghetori, iar grupele operative sunt formate din ofiteri. Noaptea, serviciul este efectuat de vreo sase persoane. Va imaginati? Doar sase, in raport cu 863 de detinuti.
Detinutii de aici pot munci la fabricarea articolelor de constructie sau la asamblarea talpilor pentru incaltamintea produsa la fabrica "Zorile". Conform legislatiei, ei nu sunt obligati sa lucreze. Totusi, o buna parte manifesta interes fata de aceste activitati pentru ca, indeplinind un anumit volum de lucru, ei pot benificia de diverse privilegii: au sansa de a fi eliberati conditionat, profita de zile libere si de un salariu de pana la o mie de lei. Fiecare detinut poate avea o suma de bani, pastrata la contabilitatea penitenciarului. Sumele pot fi acumulate atat in urma remunerarii, cat si din transferurile facute de rude sau prieteni.
Ion Zepca, sef adjunct pe logistica, ne informeaza ca alimentatia zilnica a fiecarui detinut consta din 450 gr de paine, 450 gr de cartofi, 100 gr muraturi si alte legume. Masa se ia de trei ori pe zi. In mod obligatoriu, bucatele sunt supuse unui control sanitar. Arestatii mai primesc alimente si de acasa. De asemenea, din suma pe care o are fiecare la casa contabilitatii, ei pot sa–si procure atat mancare, cat si obiecte de care au nevoie.
In cazul in care un detinut declara greva foamei, acesta este izolat de ceilalti. In prezent, insa, astfel de cazuri nu se prea inregistreaza. "Detinutul nu poate fi impus sa manance cu forta. Deci, daca vrea, mananca, daca nu vrea — nu mananca", spun cei de la penitenciar. Eugen Stogu isi aduce aminte un caz cand un arestat a declarat greva foamei, mai mult chiar, el si–a provocat leziuni corporale, pentru ca a fost incarcerat. Cauza pedepsei sale a servit faptul ca fusese surprins pe acoperis, deteriorand ardezia. "Se mai intampla ca, uneori, peste gard sa fie aruncate droguri sau bauturi alcoolice. Astfel, unii dintre detinuti alearga de la un capat al acoperisului la celalalt degradandu–l. O placa de ardezie costa 57 de lei. Anual este inlocuit aproximativ 50 % din acoperis. Pentru o astfel de incalcare, faptasii sunt pedepsiti aspru ", spun oficialii.
Sunt cazuri cand detinutii opun rezistenta, astfel, seful de detasament este obligat sa ia explicatii de la indivizii indignati. Uneori, acestia refuza sa–si elucideze actiunile, fapt pe care se intocmeste un act. "Nu sunt atat de multe masuri disciplinare: mustrarea, interzicerea de a primi colete, de a procura produse si izolarea in carcera. Daca detinutul nu este de acord cu sanctiunea, are posibilitatea de a se adresa departamentului sau procurorului abilitat de a executa controlul penitenciarului." Responsabilii spun ca ultimul caz de evadare a avut loc acum opt ani. Pe timp de ceata unul dintre detinuti a intins o funie cu ajutorul careia a sarit peste gard.
Detinutii stau in camere a cate 20–30 de persoane, dar sunt si dintre cei care isi ispasesc pedeapsa in celule de doua paturi. "Nu este vorba de un privilegiu. Unii si–au permis sa faca reparatie din cont propriu. Alt moment e cel legat de refuzul unora de a respecta igiena personala. Astfel, unui detinut curat nu i–ar placea sa stea impreuna cu unul care nu se spala si este plin de paduchi", explica Eugen Stogu.
Anatol Vizitiu, seful unitatii medicale, spune ca ajutorul medical este acordat odata cu venirea detinutului in penitenciar. Seful unitatii medicale, medicul stomatolog, medicul internist si cinci felceri sunt implicati in acest proces. Contingentul adus este supus unei prelucrari sanitare, de asemenea sunt tunsi si barbieriti. Li se face baie, dupa care, timp de doua saptamani, se afla in carantina. Detinutilor li se explica in ce mod trebuie respectata igiena personala. In caz de necesitate, ajutorul medical poate fi de ambulator sau stationar. Bolnavii de urgenta sunt examinati timp de 24 de ore. In cazul in care detinutul bolnav are nevoie de o interventie chirurgicala, el este transportat la spitalul din localitatea Pruncu, destinat tuturor detinutilor.
In 2005, in penitenciarul din Cricova au fost depistate 63 de cazuri de tuberculoza. "In prezent, cazurile de tuberculoza lipsesc. Recent, am examinat sapte detinuti, banuind ca unul ar fi un potential infectat de acest bacil. A fost transportat la spitalul de la Pruncu", spune Anatol Vizitiu.
In afara de tuberculoza, arestatii mai sunt afectati de bronsita sau hepatita. "Totusi, problema cea mai importanta sunt maladiile psihice. Agravarea acestora se produce si din cauza lipsei la penitenciar a unui medic psihiatru. Mai mult sau mai putin pronuntate, dereglari psihice s–au atestat la 85% din totalul detinutilor", explica seful unitatii medicale. In prezent, 350 dintre detinutii de la penitenciarul din Cricova stau la evidenta cu dereglari psihice profunde, acestia avand parte de tratament ambulatoriu.
Anatol Vizitiu spune ca institutia penitenciara din Cricova este aprovizionata doar cu 10% din totalul necesar de medicamente. "Astfel, din cauza insuficientei de medicamente, se permite ca detinutilor sa le fie transmise de catre apropiati leacuri mai costisitoare", explica Vizitiu.
Totodata, pe parcursul anului 2005, au fost inregistrate 1200 de cazuri de apelare la ajutorul psihologic. Sunt organizate programe de socializare pentru cei care ies la libertate si de adaptare pentru cei ajunsi sa–si ispaseasca pedeapsa. In cabinetul de asistenta psihologica sunt expuse desenele detinutilor. "Sunt foarte importante normele estetice. Periodic suntem vizitati de un pictor. Vorbim despre destinele multor oameni de arta. Detinutii, adesea, ajung la concluzia ca de ei, totusi, au nevoie cei dragi", spune Marina Tabuleac, responsabila de asistenta sociala.
De asemenea, exista si o sala cu cateva calculatoare. "Este important ca aceste persoane sa aiba ocupatie in fiecare zi. Daca unul va munci, iar altul va sta in sala cu calculatoare, vor fi mai putine probleme. Sunt unii care isi ispasesc pedeapsa cate zece ani, asa ca este important sa vada macar un calculator, pentru ca afara societatea evolueaza", afirma oficialii de la penitenciar. Sunt organizate si diverse programe cultural–educative, social–juridice in cadrul carora detinutilor le sunt explicate drepturile si obligatiile lor. La penitenciar activeaza si o biblioteca. Totodata, sunt patru confesiuni religioase si doua biserici: una ortodoxa si alta a adventistilor din ziua 7–a. "Reprezentantilor acestor religii le–am pus o singura conditie: conflictele care, adesea, se isca la libertate intre reprezentantii acestor confesiuni, sa nu fie manifestate in penitenciar", spun responsabilii.
Pe Sergiu Popa, un detinut de 32 de ani, din detasamentul nr. 9, l–am intalnit la stationar. El ne–a explicat ca este condamnat in temeiul art. 186, al. 2, Cod Penal (furt in proportii deosebit de mari). Este privat de libertate pentru un termen de sase ani si sase luni. "Piciorul meu nu se indoaie deloc. Sunt invalid de gradul 2. Ma iertati, dar nu pot merge nici la veceu. Sunt in stare sa ma ingroape si in beton. Administratia e la curent cu ce bolesc eu, dar e bataie de joc. Ma adresez de ceva timp, dar fara rost. Is in stare sa fac orice! Am tensiune intracraniana. Am venit aici de la spitalul de la Pruncu. Nu sunt de acord cu tot ce se face in aceasta institutie. Va spun ca nu pot merge nici la veceu. Un picior e mai scurt cu sapte cm decat celalalt. Am o rana deschisa! Medicii nu–mi refuza, dar imi joaca la nervi. Ne "vimigaiesc"! Da, sunt in stationar, dar de a–ti sti cat timp m–am certat pentru un loc aici", spune indignat Sergiu Popa.
"Eu sunt maestru in sport si uitati–va la mine in ce hal am ramas intre paretii acestia! Cine o sa–mi intoarca sanatatea? M–o arestat pentru huliganca si mi–au dat patru ani. Ma tin inchis! Am fost antrenor de lupta libera pana a fi adus aici. In curand, voi avea zece luni de cand sunt condamnat. Medicamentele mi le aduc apropiatii de acasa. S–a intamplat sa primesc numai jumatate din medicamentele transmise de rude", sare cu vorba la fel de indignat Ion Sapulsan.
"Stiu sigur, pentru tot ce spunem noi acum, poate nu saptamana asta, dar precis saptamana viitoare, nu vom mai fi aici, dar undeva, in carcera. M–am zbatut pentru sanatatea mea la Pruncu si m–au dus la Chisinau. Dupa asta, iar in carcera m–au inchis. La Pruncu, in spital, avand rana deschisa stateam la 19 grade sub zero. Mergeau sobolanii pe mine. Eu stiu sistema asta! Spui ce nu se permite de spus si te dau afara de aici", adauga Sergiu Popa.
"Putem analiza fisa medicala a acestui detinut. Popa primeste tratament si i se face pansament zilnic. El isi dorea sa primeasca un certificat ca sa poata lipsi de la apelul de dimineata si seara. Dar apelurile sunt obligatorii. In acest mod el a decis sa protesteze", spune Anatol Vizitiu.
In celula nr. 3 l–am intalnit pe Serghei. "Vreau la libertate! Oare cine nu vrea? In general, ispasim pedeapsa pentru furt. Vreau sa fiu liber. Uite la pestisorii mei! I–am luat din lacul de langa penitenciar. Pestisorii ma calmeaza. Fotografiaza–i. Da' pe tine cum te cheama?", ma intreaba prietenos tanarul.
"Sa va dea Domnul sanatate si sa va pazeasca la drum", imi ureaza Vasile. El spune ca a fost condamnat pentru pacat, dar in anii de ispasire a pedepsei a devenit evlavios. Pana la eliberare i–au mai ramas sase luni si spera ca Dumnezeu il va ajuta sa ajunga in curand acasa.
"Ma iertati! Cine este cu drepturile omului?", se apropie Mahomed, originar din Cecenia. "Eu sunt musulman si vreau sa aflu daca am dreptul aici sa–mi respect traditia religioasa. Mi se interzice sa port barba! Dar eu sunt obligat sa respect obiceiul. Eu nu incalc nimic, purtand barba", spune Mahomed. "Intelegeti, am fost judecat pentru nimic. Am dovezi. Am incercat sa apelez de cateva ori in instanta, dar mi–au fost anulate toate cererile", adauga musulmanul.
In prezent, la penitenciar sunt 23 de detinuti incarcerati. De obicei, pedeapsa de carcera dureaza de la o zi pana la 15 zile. Un detinut este pedepsit prin incarcerare daca incalca regimul de detentie. "Se poarta cu noi de parca am fi niste animale! Eu sunt bolnav", se auzea o voce in una dintre carcere.
O data la trei luni detinutilor li se permite sa primeasca vizite de lunga durata, pana la trei zile, din partea apropiatilor (sotia, copii, parintii) si cate o vizita de scurta durata, pana la patru ore, in fiecare luna.
"Ii transmit fratelui produse alimentare. Este cam bolnavior si imi este in grija sa manance ce li se da acolo. Ii transmit obiecte de prima necesitate. Conditiile de trai nu sunt prea bune. S–a imbolnavit si mai mult la penitenciar. De mic a avut probleme cu rinichii. Ii aduc ceai, zahar, tigari. Ii plac mult dulciurile. Parintii nu vin ca mine, cu pachetul, ci cu sacii. De obicei, o data la doua saptamani ii aducem colete", spune o sora care astepta la poarta penitenciarului sa transmita un pachet.
Anastasia Nani
Paul Strutescu, presedintele Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului din R. Moldova:
"Am activat in cadrul consortiului pentru prevenirea torturii. Timp de patru ani am vizitat toate institutiile penitenciare, inclusiv cele pentru femei si minori. Un mare neajuns la momentul actual este considerata finantarea insuficienta si conditiile de detentie care pot fi atacate la CEDO de catre orice persoana condamnata, dar informata juridic. Ca reprezentant al Comitetului pentru petitii, cred ca ar trebui, initial, sa ne preocupam de cazuri concrete, satisfacand plangerile care sunt justificate. Totodata sa contribuim in plan mai larg la implimentarea recomandarilor oferite Guvernului R. Moldova de catre Comitetul European pentru Prevenirea Torturii. Sunt multe lucruri de facut si aceasta institutie nou creata a comitetului pentru petitii este un pas suplimentar conform practicilor europene de a proteja persoana condamnata care a depus o plangere, insasi prin faptul ca aceasta reclamatie este analizata si nu ramane la discretia unor birocrati care pot sa prelungeasca la nesfarsit termenul examinarii. Sunt multe drepturi ale persoanelor condamnate care sunt incalcate si inlaturarea lacunelor nu necesita resurse financiare suplimentare. Ma refer la gratiile gen jaluzele de la ferestre care au existat multe zeci de ani in penitenciarele din Moldova si care acum un an au fost scoase pentru a lasa lumina soarelui sa patrunda in celule. Ceea ce tine de igiena, de amenajarea camerelor, este necesar sa fie stimulate insasi persoanele condamnate.
Comitetul nu are un buget. Activitatea noastra este benevola. Vom incerca sa contactam comunitatea donatoare care ar asigura elementarul de timbre, plicuri, cerneala pentru a raspunde la reclamatiile persoanelor condamnate. Suntem la punctul zero, dar organizatiile care au promovat ideea constituirii acestui comitet de plangeri va contribui la functionarea lui. Nu renuntam la activitate, facand o evaluare a tuturor riscurilor, dar cred ca este un inceput si trebuie sa depunem un efort pentru a reusi sa–l institutionalizam."
Andrei Vicol, director general adjunct al DIP:
"Din cauza lipsei de finantare, cheltuielile pentru intretinerea detinutilor sunt acoperite doar in proportie de 47 la suta din necesitati. Pentru alimentatia zilnica a unei persoane sunt alocati doar 3,6 lei, ceea ce este cu mult mai putin decat normele valabile. O problema importanta este asigurarea securitatii in penitenciare si agresivitatea detinutilor. O buna parte dintre ei nu se supun si nu accepta sa se conformeze regulilor impuse de administratiile penitenciarelor. La un numar de 800 detinuti revin 6–7 supraveghetori. Salariile supraveghetorilor nu depasesc lunar 700 de lei, din care cauza, in scopuri materiale, angajatii accepta relatii ilegale cu condamnatii. In cele 13 institutii penitenciare aflate in subordinea DIP se afla 9.250 de detinuti; 35 la suta sunt condamnati pentru comiterea omorurilor; 79 persoane sunt condamnate la detentie pe viata. Marea lor majoritate au varste cuprinse intre 20–35 de ani."