Pretorul sectorului Centru, Eduard Iarusevschi, a solicitat evacuarea comerciantilor de martisoare de pe strazi. El a precizat ca au fost eliberate peste 200 de autorizatii comerciantilor de martisoare, zilnic numarul acestora crescand.
Viceprimarul capitalei, Petru Svet, a propus redirectionarea vanzatorilor in scuarul magazinului Universal Central, pe aleele Gradinii Publice sau in pietele Chisinaului.
Primarul interimar, Vasile Ursu, a insistat ca acestor cetateni sa li se permita comercializarea martisoarelor in centrul orasului, deoarece aceasta a devenit deja o traditie.
Vicecomisarul de Chisinau, Petru Corduneanu, afirma ca pentru a preveni vanzarea neautorizata a simbolurilor primaverii, care, conform legii, se amendeaza, comerciantii trebuie sa dispuna de autorizatii.
"Ni s–a spus sa nu stam in fata magazinului "Gemenii", pentru ca incurcam. Astupam marfa. Ni s–a propus sa mergem in fata magazinului "Unic" si prin parcuri. In parcuri cine va cumpara martisoare? Nimeni! Dar e sarbatoare. E o zi speciala si este doar o singura data in an. Ne–am obisnuit ca la inceput de primavara sa purtam martisoare in piept. Ar trebui sa ne permita sa vindem! Chiar azi au venit de la… "Paza", asa era scris pe spate. Eram multi comercianti de martisoare. Duminica ne lasase in pace, dar luni si marti, vai de capul nostru. De dimineata stau! E frig, ca la inceput de primavara. Abia apar primii ghiocei. Si noi facem "ghiocei", ca sa–i poarte lumea. E frumos! Eu singura, cu mana mea, am facut aceste martisoare. In viata am fost profesoara de romana, iar mai apoi am predat menajul. In fiecare an confectionez simbolurile primaverii. Uneori din nimic pot sa modelez niste motocei minunati. Chiar si dintr–o bucata de hartie pe care, poate, a aruncat–o cineva, daca o strang pot modela ceva deosebit. Ar fi pacat sa dispara aceasta traditie!"
"De ce ne–au alungat? Pentru ca nu e voie de vandut. Dar de ce nu e voie? Pentru ca suntem batrani si nimeni nu se gandeste ca vrem si noi o bucatica de paine! Vreti sa va arat ce am cumparat din putinul castig? Astazi inca nu am mancat nimic, dar de–acum e seara. Am cumparat pastile, citramon si aspirina. Cica nu avem dreptul sa vindem! Dar nu castigam cu miile sau nu furam aceste martisoare! Cand e vorba de alegeri, ne tot spun "votati, votati, votati!". Dar acum, cand vindem ca sa facem un ban, ne fugaresc "ca nu e voie aici, ca nu e voie dincolo". "Matusica, vrei sa–ti iau martisoarele?", ma intreaba politistii trimisi de sus. Duminica au pus amenda de 170 de lei, dar femeile nu au facut nici cate trei lei. Da' amenda au pus. Se permite oare asa ceva? Babuta nu e narcomana. Vindem ca sa castigam pentru sanatate si pentru de–ale gurii, ca bani de masini nu putem face! De dimineata nu am mancat nimic, in afara de un pahar de ceai. Sunt din Orhei, dar nu am cu ce face focul in casa si am venit la fiica in oras. Aici am invatat sa fac martisoare. Sa mai treaca timpul! Fiica m–a invatat. Noaptea stateam si le impleteam, pentru ca nu am de lucru. Imi spunea fata: "Mama, de ce nu te culci?", "Draga mamei, ii raspundeam eu, vreau si eu sa castig ceva". E somera. A vandut ieri doar trei martisoare, de noua lei. Si daca vreti, ma credeti! Imi fac cruce in fata lui Dumnezeu! Acum sta la pat. E trista ca nu le poate vinde. A facut vreo doua mii de martisoare, pentru ca nu are de lucru. M–am trezit de dimineata si am iesit cu martisoarele din casa, nici nu i–am spus. E tare dezamagita. Nu are de lucru, iar peste hotare nu poate pleca pentru ca are copil in clasa a saptea. Si eu, o bunica batrana, m–am gandit sa fac un ban. Dar ne alunga! Stii ce mi–au spus: "Du–te in parc ca sta baietelul cu fetita pe scaun, si du–te si mata acolo ca ei o sa cumpere". Sa ma uit eu daca sade baietelul, dar daca nu sade…Eu ce sa fac? Am urcat in troleibuz si am vazut ca aici sta mai multa lume cu martisoare. Am venit si eu. Din castigul pe care l–am facut, am luat doua banane de zece lei si jumatate de kg de portocale ca sa merg la fiica mea, ca e bolnava. Nu castigam mii de lei. Iata cati lei am, pot sa–i arat! In loc sa ne dea cate un scaun pentru ca suntem batrane, ei ne alunga. Macar cate un martisor de trei lei sa ne daruim, ca restul e scump."
Pentru conformitate, Anastasia NANI