«Razboiul lasa urme grele, chiar daca revii acasa ranit sau sanatos. Mi se parea, intorcandu–ma din Afganistan, ca sunt un om normal... Dupa razboi, normali nu mai suntem»,
explica Dumitru Garnet, aprinzandu–si o tigara.

Dumitru Garnet a luptat atat in razboiul din Afganistan, cat si in cel de pe Nistru, declansat acum 14 ani. Impactul lor asupra felului de a mai percepe viata a facut ca el sa devina pentru totdeauna victima unui moment nefericit.

"S–a intamplat acum doi ani si jumatate", isi aminteste combatantul cu vocea tremuranda. "Eram intr–un local. Pentru ca mi–am consumat tot contul de pe mobil, am mers sa sun de la telefonul fix, de langa tejgheaua barului. Din neatentie, lasasem mobilul pe masa. La intoarcere nu mai era acolo. Atunci am banuit ca l–au luat niste tipi care erau vizavi de mine. Nu aveam nimic cu ei. De la disparitia telefonului meu a si inceput conflictul… Acum, pentru 96 de dolari, valoarea de atunci a aparatului, va trebui sa achit o suma de jumatate de milion de lei — valoarea daunelor morale, calculata de judecata, si o alta suma — in calitate de daune materiale. De unde pot sa iau acesti bani? Vor veni, poate, sa–mi ia televizorul?", se intreaba Dumitru Garnet. "Am fost jignit…"

Avocatul, Alexei Frunze, ne–a spus ca, aflandu–se intr–un local de agrement, Dumitru Garnet a fost deposedat de telefonul mobil. El banuia ca l–ar fi luat unul dintre angajatii barului. Bineinteles, Garnet s–a revoltat. Cravet si Ivanov, cei care se aflau in preajma lui, l–au scos afara din local si l–au maltratat intr–un mod animalic. "Dumitru s–a intors acasa si a luat o grenada pe care, recunoastem, o pastra ilegal. A folosit–o, insa, in scop de aparare. S–a gandit ca in cazul in care va fi agresat din nou, va putea, cu acea grenada, sa–i sperie pe tipii respectivi", explica avocatul Frunze. Intamplarea, insa, a fost sa fie alta. La intoarcerea lui Dumitru, Cravet se afla in automobil. Ivanov, insa, a iesit din masina ca sa–l brutalizeze in continuare. Atunci el l–a amenintat cu grenada. Ivanov, fiind speriat, a inceput sa traga de grenada, aceasta explodand in cateva secunde. Dupa explozie, Ivanov a decedat, Cravet s–a ales cu leziuni corporale usoare, iar Dumitru Garnet a ramas fara maini.

Prin sentinta instantei de fond, Dumitru Garnet a fost condamnat la 21 de ani de privatiune de libertate. Procurorul i–a incriminat combatantului trei articole din Codul Penal: omorul, tentativa de omor si pastrarea ilegala a munitiilor. In opinia avocatului Frunze, procurorul nu a incercat sa stabileasca adevaratele circumstante ale tragediei. Sentinta ar putea intra in vigoare dupa examinarea cazului in toate instantele judiciare din R. Moldova.

"Niciodata nu am intampinat probleme in relatiile cu oamenii. Cea mai mare pedeapsa pentru mine este procesul de judecata. Rezist cu greu sa stau in fata judecatorului. Desigur, as fi putut fi mai convingator la sedinte, dar nu am vrut", spune Garnet.

"Eu nu am fugit. Am ramas acolo", spune indignat Dumitru. "Cu putin timp inainte de aceasta intamplare citeam un ziar. Imi aduc aminte si pagina. Era pe la mijloc. Si stiti ce citeam? O informatie despre politele de asigurare. Nu stiam ca peste doua ore voi avea nevoie de o astfel de polita", isi aduce aminte cu ironie combatantul. "La Spitalul de Urgenta, pana nu am achitat in casa o taxa, nu mi–au permis sa plec, chiar daca eram asteptat de cei care urmau sa ma escorteze, pentru a face dreptate."

Dupa acel incident, Dumitru Garnet a trecut o perioada de reabilitare. El spune ca protezele pe care le are nu–i prea sunt de folos. "Le port ca sa nu atrag atentia oamenilor in strada. Mi–ar placea si mie sa tin cana, ca toti ceilalti", explica Dumitru, sorbindu–si ceaiul. El isi aduce aminte ca atunci cand era internat in spital, era vizitat de camarazii de lupta. O parte dintre ei, fiind vecinii din blocul de pe str. Corobceanu. "Cand esti in spital si vin la tine mai multi oameni care te sustin, te simti altfel. Ne cunoastem bine."

"Dumitru este un om extraordinar. Are zeci de decoratii. La razboiul din Transnistria a mers din proprie initiativa. A avut o misiune dificila. A suferit cateva contuzii. Statul, din pacate, nu–si onoreaza datoria. Ar trebui organizat un program de reabilitare pentru combatantii care au trecut prin razboaie, precum se procedeaza in alte tari. Luptatorii traiesc intr–o lume diferita de a noastra pe care noi nu o putem intelege", explica avocatul Alexei Frunze, dar care mai este si presedintele Centrului de Protectie a Drepturilor Refugiatilor, Combatantilor si Locuitorilor din Transnistria.

"Am fost soldat de la inceput pana la sfarsit", spune Dumitru Garnet, aratandu–mi camasa afganeza pe care sunt prinse decoratiile sale, printre ele si Meritul Militar cu nr. 00022. Acum, pentru Ordinul "Steaua Rosie" are o compensatie de 50 de lei. Pentru serviciile comunale: vara — 30 de lei, iarna — 130 de lei. Atat. "Rezist pentru ca prietenii ma incurajeaza. Cand am fost chemat la razboiul din Afganistan, eram tanar. Doream sa apar interesele statului. Am fost si sunt patriot! Daca statul imi dadea ce merit… Mi–am pierdut mainile dintr–o prostie, pentru ca nu suport nedreptatea, injosirea si pentru ca asa si nu mi–am mai recapatat linistea dupa cele doua razboaie", nu–si termina gandul.

"Imi doresc sa am ce merit de la stat. Inca din 1989 stau la rand la un apartament, din sectorul Ciocana. Sunt al 44–lea pe lista. Dar cand oare le va veni randul tuturor acestor 44 de oameni? Poate cand nu vom mai fi…"

Lui Dumitru i–a fost "repartizat" un apartament in blocul de pe str. Corobceanu, alaturi de alti combatanti. El spune ca a venit in casa chiar din prima zi si nu va pleca de acolo. "Chiar daca nu am maini, au ramas alti aproximativ 50 de oameni care vor sti sa apere ce am dobandit. In casa s–au nascut, au murit si noi tot aici ramanem. Desigur, aceasta locuinta nu costa ceea ce am pierdut eu...", spune cu regret Dumitru. "Statul sa nu faca glume proaste pe seama noastra, pentru ca cei care am venit din razboi suntem afectati. Conducerea are toate legile pe mana ei. Le manipuleaza cum vrea ea! Dar de aici voi iesi doar daca ma vor duce la inchisoare. Multi politicieni spun ca ne sustin cand vorbesc cu noi. "Pentru ce va mai trebuie legiferarea casei?", ne intreaba ei. De la tribuna, insa, sunt impotriva noastra.

Noi, spre deosebire de politicieni sau de businessmeni, demonstram ce avem de facut prin fapte si nu prin vorbe. Noi prin fapte suntem recunoscuti!", isi exprima indignat gandurile combatantul. "Politicienii spun ca avem unde locui, in camin. Desigur, daca ei mai au cate doua, trei apartamente. Am trait timp de 14 ani in camin. Le dau gratuit camera mea, sa vada si ei conditiile de acolo!"

La usa bate cineva. Este nenea Fiodor care a venit dupa o tigara. Dumitru imi spune ca nenea Fiodor este invalid de gradul doi inca din razboiul din Afganistan si ca nu are o locuinta a sa. "Dar cati dintre noi nu avem o casa a noastra! Cati politisti au luptat la Nistru si nu au un domiciliu acum... ", spune Garnet, aprinzand o alta tigara. Il intreb daca fumeaza mult. "Ma mai calmez asa, pentru ca mereu ma simt stresat. De fapt, doar pestii si tigarile ma calmeaza. Privesc la pestisorii din acvariu, fumez o tigara si imi mai revin."

Anastasia NANI