Curvaria in politica e o meserie veche si profitabila. La noi ea–i in voga, o profeseaza mai multi, dar nimeni intr–atat de riscant si apatic precum isi permite s–o faca C. Staris. De ani in sir, in aceeasi maniera, cu aceeasi docilitate. Pe timpul lui Lucinschi, Staris batea in Rosca si Voronin, azi — in cei ce nu–s cu Voronin, iar daca maine presedinte va fi sa ajunga Rosca sa vedeti ce cantari si ridicari in slavi ii va face, de nici n–ai sa banuiesti ca Staris a fost totdeauna un antifrontist indoctrinat. Asta–i meseria.

In "Rezonans" de sambata trecuta, sub umbrela Televiziunii Nationale "M 1", C. Staris incerca, disperat dar insistent, sa ne convinga ca APCE a intarziat cu cel putin 50 de ani in condamnarea crimelor savarsite de regimurile comuniste din Europa si ca primii care au avut curajul sa faca acest lucru au fost chiar comunistii sovietici. Staris incerca sa faca portdrapel anticomunist din Nikita Hrusciov, care chipurile inca in 1956 "a condamnat vehement stalinismul". Da, a fost. Dar Hrusciov nu a condamnat regimul, crimele si ideologia acestui regim, el a criticat doar metodele de conducere ale lui Stalin si "cultul personalitatii" ca manifestare a acestor manieri. Sa reduci vina unui regim criminal la o singura persoana si sa incerci, astfel, sa absolvi de vina acest regim, este cel putin diletant, pentru ca moartea lui Stalin nu a insemnat disparitia regimului, ci perpetuarea lui prin alti "stalini". Da, el a fost un mare criminal. Dar nu a fost primul criminal al acestui regim. Stalin doar a continuat ceea ce facuse Lenin si, impreuna cu Lenin, toti ceilalti "tovarasi de partid". Prin alte metode, dar in acelasi scop. Sigur, Stalin a actionat ca un paranoic, ca un monstru turbat, mereu setos de sange si de carne vie. Dar in cazul lui, ca si in cazul predecesorilor ori succesorilor sai de pana azi, avem dovada sindromului psihopatologic al setii de putere si crizei de responsabilitate. Insa, comunismul nu a fost criminal doar prin exponentii sai principali, el a fost si ramane criminal prin natura ideologiei sale anti–divine, care naste absolutism. Pentru noi, pe seama lui Stalin ramane pactul criminal Ribbentrop–Molotov, ruperea de tara si devorarea Moldovei de la est de Prut, deportarile interbelice din Transnistria si cele postbelice din Basarabia, inscenarea foametei din 1946, beciurile de executie, gropile de var, distrugerea bisericilor, prigonirea clerului, deznationalizarea, deculturalizarea.... Da, asta–i partea de crima a lui Stalin. Dar si a celor care l–au slujit si au dus la implinire aceste crime. De ce i–am trece cu vederea? De ce sa trecem cu vederea si peste cei care au urmat ideii comuniste dupa plecarea lui Stalin? Chiar daca au actionat in alta maniera, chiar daca au facut–o cu mai multa "abilitate", ei oricum au facut aceeasi politica antinationala si antihrista, ca si invatatorii lor si, deci, au produs in lant aceleasi crime. Doua organizatii sovietice solide — Comitetul Central al PCUS la nivel republican si KGB–ul sovietic aveau in sarcina lor aceeasi grija continua de "filtrare a spiritelor" (ei raman si azi, de fapt, pe linia intai a "democratiei" in R. Moldova). Dar asta a fost dupa Stalin. Si a continuat pana in 1991, iar in mediul partidului de guvernamant mai continua si azi. Si in politica lor, pe care, ce–i drept, lumea si timpul o mai da peste cap. Pentru Kremlin ei raman, precum si au fost, un fel de "polk osobogo naznacenia" in R. Moldova, iar pentru noi — "o zona de risc sporit". Si asta nu pentru ca asa am vrea noi, ci pentru ca ei nu vor ori nu pot sa se schimbe. Cine–s "astia" pentru noi? Si ceea ce au facut ei, in toti anii de dupa Stalin trebuie sau nu condamnat?

Daca ar fi sa–i dai dreptate lui Staris, atunci Europa nu prea ar avea ce blama. Doar rusii poate si cei liberi de comunism din spatiul ex–sovietic. Deci crimele regimului Ceausescu, Jivkov, Broz Tito si a celorlalte regimuri din Europa Centrala nu trebuie condamnate, invaziile armatelor sovietice din 1957 in Ungaria — nu si cele din 1968 in Cehoslovacia — tot nu. Pentru ca ele, conform logicii lui Staris, nu tin de epoca lui Stalin.

Esenta criminala a unui regim, iar in cazul nostru a celui comunist, nu poate fi raportata doar la numele lui Stalin, oricat de dur a fost acesta. Este clar, ca prin ceea ce face Staris, PCRM–ul lui Voronin si Voronin personal vor sa se spele de crimele partidului in care s–au nascut, pe contul lui Stalin. Ei spera ca, dedublandu–se in acest fel, sa poata ajunge sa fie primiti in Europa. Si in aceasta speranta bizara a lor, Staris umbla cu mortul comunistilor in spate pe la Televiziune, deputatii comunisti umbla cu el in spate pe la CE si doar Europa isi da seama ca toate umblarile cu mortul sunt o nebunie. Tentativa de aparare a comunismului de la condamnarea pentru crime este si ea, pana la urma, o crima, sau, cel putin, complicitate la ea, iar Europa nu vrea acest lucru.

Petru Amariei