Numarul deciziilor CEDO impotriva Guvernului R. Moldova creste cu o treime in fiecare an. Doua treimi din aceste decizii condamna Moldova pentru ingradirea accesului cetatenilor la un proces corect si echitabil. In timp ce judecatorii R.Moldova nu si–au schimbat metodele de lucru, CEDO cauta mijloace suplimentare pentru a–si mari numarul de angajati.

Cea mai batatorita strada din Strasbourg se pare ca este Bulevardul Europei. Daca mergi pe acest bulevard, trecand de cladirea Consiliului Europei, pe partea stanga apare o cladire cu o arhitectura neobisnuita, din beton si aluminiu, care emana o stralucire rece. Este Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO), locul unde tarile sunt judecate in fiecare zi.

Intrarea la CEDO nu este cea mai prietenoasa. Sistemul de usi duble din sticla, functioneaza intr–o sincronizare fobica, astfel incat urmatoarea usa nu se va deschide, pana cand nu se va inchide prima. De la prima usa si pana la ultima fila de dosar — totul este verificat, clarificat, cine, de ce, de unde, pentru ce. Acest sistem al verificarilor, insa, nu repugna, ci, dimpotriva, atrage prea multi oameni, prea multe cereri, astfel incat problema extinderii CEDO este prezentata in macrodimensiuni, or, personalul nu mai poate face fata numarului mare de solicitari. Conducerea CEDO e de parere ca ar fi nevoie poate de inzecirea numarului de angajati ai CEDO, dar atunci aceasta cladire din metal si beton, simbolul identificarii adevarului, va trebui parasita, caci va fi neincapatoare.

Ultimii ani au adus o faima enorma pentru CEDO. Nu pentru ca judecatorii de aici si–ar fi imbunatatit metodele de lucru, standardele de la CEDO sunt aceleasi din 1950, cand a fost adoptata Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In ultimii ani, insa, tot mai multi oameni din spatiul ex–sovietic au inceput sa creada ca adevarul poate fi de–asupra unui sistem politic sau a unei instante judiciare care apara puterea de propriii cetateni. Oamenii post–sovietici au descoperit aceasta instanta a adevarului, care le–a schimbat destinul. Cei care nu mai aveau sperante in dreptatea definitiva si–au redobandit aceasta speranta la CEDO. Orice caz castigat inseamna o avalansa de aplicatii similare si numarul de dosare la CEDO creste in fiecare zi.

In 2005, numarul de cazuri examinate aici a crescut cu o treime in comparatie cu 2004. La fel si in anii trecuti. Moldova isi are recordurile sale la CEDO. Chiar daca numarul de cazuri moldovenesti nu este comparabil cu cel al Turciei, Greciei, Frantei, Rusiei, fiind raportat la numarul de locuitori si la traditia tacerii filosofice a oamenilor nostri care invata din fasa legea nr.1 a existentei — "Dreptatea e la fundul marii", Moldova poate fi considerata o tara activa la CEDO. In 2005 aici au fost examinate 13 cazuri ale compatriotilor nostri. In toate aceste cazuri, Moldova a fost condamnata. Cauzele pentru care a fost condamnata cer cel putin o revedere a politicii moldovenesti in cadrul sistemului judiciar: in doua treimi din cazuri Moldova a fost condamnata pentru incalcarea drepturilor cetatenilor la un proces echitabil. Si cifrele din anul trecut arata la fel ca in doua treimi din cazuri judecatorii au limitat drepturile cetatenilor. In asemenea conditii, judecatorii din Moldova risca sa devina un simbol al pierdantilor la Strasbourg, o identitate care prejudiciaza imaginea Moldovei ca stat de drept. O treime din cauze tin de dreptul la libertate si securitate personala. Daca e sa faci un portret al cetateanului Moldovei ajuns la CEDO, stabilim ca este un om nenorocit, caci pe langa faptul ca nu poate beneficia de un sistem judiciar adecvat si nu se bucura de securitate personala, oamenii din Moldova mai sunt torturati si supusi tratamentelor inumane si degradante, nu se bucura de dreptul la expresie si de multe altele.

In asteptare la CEDO mai stau peste 900 de cereri din partea R. Moldova si cateva zeci de mii de solicitari din alte cateva zeci de tari.

"Sa nu ma intrebati de cauze concrete, vedeti cate mii de cazuri sunt, oricum nu voi putea sa va dau detalii", a declarat Luzius WILDHABER, presedintele CEDO la conferinta de presa

din 23 ianuarie. L–am intrebat la general despre hotararile CEDO care nu se indeplinesc. "Da, hotararea CEDO Ilascu, Ivantoc, Petrov, Lesco inca nu a fost executata", a rostit Luzius WILDHABER, facand personal referinta la unul dintre cele mai cunoscute cazuri din istoria CEDO. "De acest caz se ocupa in prezent Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, si noi nu incetam sa credem ca aceasta decizie va fi aplicata, caci toate deciziile CEDO au fost indeplinite pana in prezent, fie si mai devreme sau mai tarziu", a mai spus presedintele CEDO, fapt confirmat si din declaratiile lui Roderick Lidell, spicherul CEDO, care a spus in fata a zeci de jurnalisti din diferite tari ale lumii prezenti la conferinta: "Cazul Ilascu este o exceptie, caci daca privim la deciziile CEDO, vedem o atitudine corecta a guvernelor statelor europene, absoluta majoritate a acestora fiind aplicate."

Mai tarziu, presedintele CEDO, Luzius Wildhaber, a acordat un interviu pentru Ziarul de Garda.

— Mai exista cazuri cand deciziile CEDO nu se executa?

— In fond, prin hotararile CEDO sunt acuzate guvernele tarilor de incalcarea drepturilor cetatenilor sai si de aceea deseori, reprezentantii acestor state incearca intai sa opuna rezistenta deciziilor CEDO. Lista tarilor care nu s–au conformat imediat deciziilor judiciare de la Strasbourg poate fi destul de mare. Chiar si Franta, tara care gazduieste CEDO, a intarziat foarte mult cu indeplinirea unei hotarari. Dar pana la urma, toate se conformeaza.

— Ati mai examinat cazuri cu cetateni detinuti ilegal in propria tara cu concursul unei alte tari, cum ar fi in cazul membrilor Grupului Ilascu?

— Transnistria este o entitate care nu este recunoscuta. Nici nu prea avem asemenea locuri pe glob. De aceea pana acum nu am avut cazuri de acest fel. S–ar putea sa avem cazuri in viitor care vor fi aplicate in baza acestui precedent. Cel putin acum nu pot sa zic despre existenta unor cazuri similare de detentie ilegala pe teritoriul controlat de forte nerecunoscute.

— S–a intamplat sa se faca presiuni politice asupra judecatorilor din partea autoritatilor de state?

— S–a intamplat uneori, pentru ca luand o decizie in favoarea unui cetatean al unei tari, reiese ca e o decizie de condamnare a conducerii acesteia si atunci unii conducatori incearca sa demonstreze contrariul. Dar sunt foarte rare astfel de situatii si pe mine nu ma mai intereseaza presiunile, de aceea aceste cazuri sunt descurajate.

In fiecare caz acceptat de CEDO este solicitata opinia guvernului tarii vizate. La aceasta etapa guvernele care nu au reusit sa demonstreze prin exemplul institutiilor judiciare proprii ca garanteaza respectarea drepturilor omului pentru toti cetatenii sai, cauta scaparea prin note informative si declaratii ale agentilor guvernamentali. Agentul Moldovei nu a fost niciodata foarte convingator, caci toate cauzele examinate au fost pierdute.

"Am incercat sa imi exprim indulgenta in privinta Moldovei, dar totusi, nici Rusia, nici Moldova nu mai intreprind nimic pentru eliberarea camarazilor mei. Comitetul de Ministri al APCE a pus de zeci de ori in discutie nerespectarea acestei hotarari, dar ei raman acolo si situatia lor se complica in fiecare zi. Acum, Rusia se pregateste sa preia presedintia APCE din luna mai. Nu este o situatie foarte onorabila nici pentru Consiliul Europei, nici pentru insasi Rusia, caci tara care detine presedintia unui organism international atat de important nu poate avea restante atat de serioase la capitolul drepturile omului. Personal, nu mai am sperante ca Andrei Ivantoc si Tudor Popa vor fi eliberati in perioada in care Rusia va detine presedintia. Asta ar trebui sa se intample pana atunci, sau nu se va mai intampla", ne–a declarat Ilie Ilascu, membru al delegatiei Romaniei la APCE.

In aceste zile, in librariile din Franta devine tot mai populara cartea "Transnistrie. La poudriere de l'Europe" (Transnistria. Pulberaria Europei ). Scrisa de un jurnalist francez, care a petrecut mai multe saptamani in sir la Tiraspol si la Chisinau, cartea contine documente inedite, care confirma condamnarile anterioare fata de afacerile Federatiei Ruse la Tiraspol. In anexele acestei carti poate fi vazut Planul–harta a depozitelor de munitii de la Cobasna, cu 27 000 de tone de munitii si de artilerie, precum si date cu privire la cantitatile si tipul de armament. Iar la capitolul "Puterea dubla de explozie a Hiroshimei", scrie: "rmn poseda cel mai mare arsenal militar pe cap de locuitor din lume", specificandu–se ca zeci de tone de munitii sunt stocate acolo fara sa fie accesibile pentru observatori internationali. In carte se mai dau detalii cu privire la armele chimice care sunt depozitate in zona, precum si la miscarea armamentului din Transnistria catre diferite zone fierbinti ale lumii. Pentru "Pulberaria Europei" au dat interviuri cei mai cunoscuti experti in probleme militare, geopolitice si in strategii de solutionare a conflictelor. Cu toate acestea, armata ramane acolo, si odata cu aceasta, cei doi prizonieri de razboi, Andrei Ivantoc si Tudor Popa, pentru care CEDO inca nu si–a demonstrat puterea.

Pe langa cei doi prizonieri de razboi, alte zeci de prizonieri ai sistemului judiciar moldovenesc si–au trait clipa de triumf, majoritatea fiind indreptatiti dupa ani de prigoana politica. Astfel, enoriasii Mitropoliei Basarabiei au fost "legalizati" in bisericile construite de ei sau de stramosii lor, Vladimir Sarban, fost consilier municipal, a fost eliberat din detentie preventiva, Ion Paladi isi urmeaza tratamentul medical, Constantin Becciev a putut sa isi continue activitatea de munca, Serghei Popov si–a redobandit casa nationalizata abuziv de puterea sovietica. Cazul lui Serghei Popov nu este unic. Tot mai multi cetateni ai Moldovei au luat calea Europei pentru a–si redobandi proprietatile nationalizate de puterea sovietica, dar mai mult — pentru a–si redobandi statutul de om cu drepturi egale fata de cei care reprezinta ramasitele unui sistem politic apus. In aceste zile la Strasbourg a fost condamnat comunismul si toate crimele acestei forme de guvernare politica. Cititi in numarul viitor o radiografie a sistemului care naste monstri politici si care ii creste sub masca unui regim care aclameaza "Puterea poporului", luandu–i–o.

Alina Radu