Marele Esop spunea ca limba produce miere si venin. Moldova nu a avut noroc sa nasca un fabulist ca Esop, dar a produs politicieni fabulosi, care pre limbajul lor politic nasc nu numai himere si monstri, nu numai minciuni si cvasiadevaruri, ci si o limba care il face limbut pe orice umorist. Pornind de la karandasul sanghelian, ca unitate de masura pentru afectiunea de frate, ajungand la "globul Moldovei", elaborat prin vorbirea si, probabil, si gandirea lui Dumitru Motpan, sau la "Da ladna", expresie voronino–protevista care dezvaluie nemarginitul pofighism al conducerii de varf a R. Moldova fata de tinuta sa lingvistica, trecand peste "fintica" unui nou autor de carte de la Chisinau si peste "prea maturul" speech de premier, ajungem sa ne bucuram ca, asa cum suntem, un popor care duce lipsa de paine, nu duce lipsa si de circ.
"Daca taceai, politician nu mai deveneai", ar suna unul dintre proverbele romanesti, tradus in limba realitatilor de la Chisinau.
Recent, o proverbiala initiativa parlamentara ne–a facut sa intelegem de ce suntem saraci nu numai din punct de vedere bugetar, ci si cu insusi duhul — pentru ca banii publici se duc la cei bogati cu fotoliul. O initiativa parlamentara de a atribui de la 15 la 25 la suta din salariu fiecarui functionar public, inclusiv celor de demnitate publica, ne–a adus la intrebarea — cine si ce limba vorbeste in cabinetele puterii ca sa intelegem cat de mult va fi rasplatita stradania poliglotilor de pe Bac. Oamenii au ramas cu gura cascata, muti, cand au aflat ce vor sa faca deputatii cu banii publici pentru limba! Unii dintre ei au propus sa isi ia adaos la salariu, pentru ca vorbesc limba rusa, asta dupa ce tot ei vroiau sa rupa foaia din constitutia rusificarii R. Moldova pentru faptul ca rusa e una dintre cele doua limbi vorbite in Basarabia, pe langa romana. Pana la urma, un gram de ratiune, ramas printre cei care au discutat si au votat noua lege a salarizarii, a invins ca prin minune irationalitatea lor financiara si s–a decis, deocamdata, ca vor primi un spor la salariu doar cei care vorbesc limbi de circulatie internationala, cum ar fi engleza, franceza, germana. Aici, numerosii deputati care stateau la rand pentru spor salarial luat din buget cu ocazia de functionar poliglot, s–au imputinat de poti sa ii numeri si pe degetele unui om ciunt. Am facut un experiment, sunand in anticamerele catorva dintre ei, cu expresia "Parlez–vous francais?" sau "Do you speak English", ca sa avem prilej de veselie, caci balbaiala e la fel in toate limbile.
Cu toate ca s–a constatat, in cazuri concrete, ca limba oase n–are, unii parlamentari moldoveni, delegati la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, la Strasbourg, adica in Franta, prefera sa isi tina limba dupa dinti atunci cand sunt abordati de jurnalistii straini. Si pentru ca hartia le rabda pe toate, unii dintre trimisii Moldovei la Strasbourg au cate doua CV–uri: unul — publicat pe site–ul Parlamentului de la Chisinau (www.parlament.md ), in care nu scriu ca vorbesc vreo limba, pe cel publicat pe site–ul APCE scriind ca vorbesc... franceza. La fel e si pe site–ul Guvernului. Cei care stiu limbi — si le–au scris in CV, cei care nu le stiu — nu au scris ca nu le stiu. Se pare, insa, ca Internetul le–ar putea veni de hac celor care mint pre limba lor, caci nu poti sa scrii ca stii si sa taci in semn ca nu stii. Or, una dintre fabulele vii care circula si azi prin Strasbourg, este tocmai despre un inalt oficial de la Chisinau care a fost intrebat de un alt oficial european "Cum preferati sa vorbim, in engleza sau in franceza?". "La Moldavie", a raspuns demnitarul si cu asta a pus amprenta fabulei pe portretul politicii externe moldovenesti.
Poligloata