 |
Editorial |
Succesorii
de Alina Radu
Nimic nu apare din nimic, totul apare din ceva si fiecare este succesorul cuiva. Asa a aparut si Articolul 15 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, in care este scris ca fiecare om are dreptul la nationalitate. Dar aceasta declaratie a drepturilor fundamentale a fost depasita de recordul basarabenilor. Miscarile geopolitice le–au schimbat de atatea ori nationalitatea, incat contemporanii nostri mai in varsta, intr–o singura viata, au reusit sa aiba cateva identitati nationale: roman pana in 1940, om sovietic pana in 1991, moldovean de la 1991, si, mai nou, roman, portughez, italian, american sau coreean — in dependenta de tara care a acceptat cererea de azil a bietului nostru confrate. Acum, copiii sau nepotii lor sunt si mai dezavantajati, pentru ca in actele eliberate de Departamentul Documentare, la rubrica nationalitate, este scris "Republica Moldova".
Politicienii europeni discuta tot mai mult problema succesoratului in cazul in care un stat se transforma, este asimilat sau alipit la alt stat. Se discuta succesoratul asupra structurilor economice si financiare, responsabilitatile juridice si posibilitatile nonconflictuale de transfer, mai putin despre ceea ce se intampla cu un om care a avut nenorocul sa se nasca la afluenta unor cotropiri. "Nu exista motive pentru care o persoana care a avut o nationalitate sa si–o piarda dupa ce statul in care s–a nascut a fost succedat de altul", se spune in Declaratia despre dreptul la nationalitate. Dar, in afara acestui drept scris in documente oficiale, oamenii nascuti intre Prut si Nistru au primit interdictia de a–si cunoaste istoria si identitatea, precum si toate cele necesare pentru asigurarea unei confuzii identitare. Ei au primit un drept mort.
La ce–i trebuie mortului avere, la aceea ii foloseste si basarabeanului acum dreptul la nationalitate. Ei sunt cei care se leapada cu cea mai mare usurinta de identitatea lor, de rand cu dreptul la limba, cultura si istorie, ei se leapada de tot ce au mostenit, de parinti, la fel cum succesorii lor se vor lepada de ei. Ei sunt cei care se vor nemti, rusi, norvegieni sau japonezi, doar daca ar putea procura pasaportul uneia dintre aceste tari. Ei sunt succesorii unei drame identitare si nasc in continuare succesori ai unui popor dezradacinat. R. Moldova ar trebui urgent succedata, dar planul reimpartirii Europei nu e definitivat inca.
Ajuta
Basarabia sa citeasca
 Astazi mii de scoli, de biblioteci publice,
de familii sarace, de victime ale deportarilor staliniste, de veterani
ai Armatei Romane nu au acces la ziare de limba romana.
Ajuta–I sa citeasca! Doneaza pentru abonarea unui om la Ziarul
de Garda.
Un abonament anual costa 100 lei moldovenesti, sau 250.000 lei romanesti,
sau 8 dolari SUA.
Preferintele le puteti anunta prin e–mail: ziaruldegarda@yahoo.com
Banii ii puteti transfera la:
Banca Comerciala Romana, filiala Chisinau, Rep.Moldova
MDL 222400000101228
-----------
BCR Chisinau SA
Pentru publicatia “Ziarul de Garda”
946 RON
Cont 222409100101228
-----------
USD 222400100101228
SWIFT CODE: RNCBMD2XXXX
CITIBANK N.Y.USA, CODE SWIFT: CITI US 33
Cod bancar: 280101868
|
|
|
Reportaj |
CEDO: Locul unde Moldova
este judecata la rece
 |
Numarul deciziilor CEDO impotriva Guvernului R. Moldova creste cu o treime in fiecare an. Doua treimi din aceste decizii condamna Moldova pentru ingradirea accesului cetatenilor la un proces corect si echitabil. In timp ce judecatorii R.Moldova nu si–au schimbat metodele de lucru, CEDO cauta mijloace suplimentare pentru a–si mari numarul de angajati.
Cea mai batatorita strada din Strasbourg se pare ca este Bulevardul Europei. Daca mergi pe acest bulevard, trecand de cladirea Consiliului Europei, pe partea stanga apare o cladire cu o arhitectura neobisnuita, din beton si aluminiu, care emana o stralucire rece. Este Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO), locul unde tarile sunt judecate in fiecare zi.
Continuare 
|
Sondaj |
|
Inger de garda |
Rabdarea,
cea mai de pret calitate a omului
 Teodosia
COSMIN,
victima a represiunilor comuniste:
M-am nascut in 1939, anul in care a fost incheiat pactul Ribbentrop-Molotov. Am trecut prin multe nevoi. In 1945, tatal meu a fost arestat. Aveam sapte ani pe atunci, oricum am reusit sa deprind multe fapte bune de la el. Mai mult nu l-am vazut. Dupa 1945 am trecut prin foamea artificiala. Ne-au fost maturate podurile pana la ultimul graunte. Am scris si o carte despre tot ce mi-a fost dat sa vad, "Poveste amara". Mai apoi, timp de trei ani, impreuna cu alte familii, am fost deportati in Stepa Amurului. Acolo eram considerati dusmani ai poporului. Imi amintesc ca era chiar si o profesoara care se uita la noi precum lupul la prada. Dar in a treia toamna a venit in acele locuri o alta profesoara, Elena Boico. Ea imediat a atras atentia ca noi nu frecventam scoala. "Dragii mei, de ce nu invatati? Stiti cat de dificil o sa va fie in viata fara carte?", ne spunea ea cu o bunatate aparte. Noi ii raspundeam ca nu eram agreati, pentru ca faceam parte de printre cei deportati. Elena Boico a spus ca va lua pe seama ei acest fapt, iar seara ne-a invitat in vizita la ea. Tin minte ca ne-a servit cu dulceata si bomboane. In acel timp, pentru noi, bomboanele erau un adevarat deliciu pentru ca parintii nostri nu-si permiteau sa ne rasfete cu dulciuri. Ei munceau din greu pe la fermele de vite, fiind remunerati in batjocura, cu cate 35 sau 45 de ruble. A doua zi, am mers la scoala. Elena Boico ne pregatise caiete si carti. Ne-a fost greu la inceput. Mai apoi, insa, ne-am obisnuit si eram mai buni chiar decat bastinasii. Ea ne lauda. Intr-adevar, profesoara Elena Boico mi-a ramas in memorie. Nu stiu daca mai este in viata...
Adevaratul meu inger de garda, insa, a fost mama mea, Daria Cosmin. A trait pana la 86 de ani. Era o femeie inteligenta. Imi aduc aminte ca avea o voce extraordinara. Cand era trista, interpreta cantece de jale si plangea. Ea a trecut prin toate nenorocirile vietii cu rabdare si ne spunea si noua sa fim rabdatori, pentru ca rabdarea este cea mai de pret calitate a omului.
 |
|
Click
aici
pentru a vedea prima pagina a Ziarului de Garda |
|
