Marti, 17 ianuarie, la Judecatoria sectorului Rascani din Chisinau urma sa aiba loc cea de–a 30–a sedinta in judecata pe marginea dosarului intentat cetateanului Mihai Ursu, suspectat de omorul lui Igor Ostapciuc, fiul presedintei fractiunii parlamentare comuniste, Eugenia Ostapciuc. La fel ca si in cazul altor dosare "complicate" sau a celor intentate la comanda, sedintele judiciare sunt contramandate, cu sau fara motiv. Acelasi lucru s–a intamplat si pe 17 ianuarie, cand urmau sa fie audiati martorii apararii, in dosarul intentat lui Mihai Ursu. Patimita, adica mama lui Igor Ostapciuc, la fel ca si la celelalte sedinte, nu a fost prezenta. Ea a solicitat din timp ca dosarul sa fie examinat in lipsa sa, mentionand ca are deplina incredere in justitia din R. Moldova.

Cele 30 de sedinte au avut loc timp de doi ani, adica de la retinerea lui Ursu, la 31 martie 2004.

Intr–o scrisoare adresata conducerii R. Moldova, reprezentantilor misiunilor diplomatice si a organismelor internationale, acreditate la Chisinau, banuitul Ursu argumenteaza ca, din lipsa de probe, examinarea dosarului se tergiverseaza in mod abuziv.

"Sunt cetatean al R. Moldova si consider ca am aceleasi drepturi la informatie, la opinie, la exprimare, dreptul de a cunoaste si de a sti, asa cum il au si deputatii, presedintele, prim–ministrul, procurorul general, ministrul Justitiei, judecatorii si, inclusiv, dna Eugenia Ostapciuc.

Ma adresez cu o singura intrebare: pentru ce sunt intemnitat, oameni buni?"

Mihai Ursu roaga Ziarul de Garda sa abordeze acest subiect. "Daca nu din stima pentru mine, apoi din jale pentru cei doi copii minori ai mei si a sotiei mele: chinuita, plansa, amenintata si presata de nedreptati, imbatranita de alergaturi prin coridoarele actualului regim din R.

Moldova", scrie detinutul Ursu, intr–o scrisoare trimisa din celula 103 a Inchisorii nr. 3 din or. Chisinau.

El sustine ca a fost atras in acest caz la insistenta fostei presedinte a Parlamentului, Eugenia Ostapciuc. "Printr–o comanda speciala, mi–a fost eliberat un mandat de arest, fara a se clarifica daca port sau nu vreo vina in omorul lui Igor Ostapciuc."

La 15 iunie 1993, persoane necunoscute l–au omorat pe Igor Ostapciuc, singurul fiu al familiei Ostapciuc. Potrivit unor date, tanarul se deplasa cu propriul automobil la o intalnire cu parintii sai, pentru a lua o suma de bani, necesara pentru achitarea unor datorii pe care le avea fata de partenerii sai de afaceri, furnizori de petrol din stanga Nistrului. Era o perioada sumbra, de dupa razboi, cand afacerile in Moldova se faceau cu multiple incalcari, iar raketul era in floare. Cei care au studiat cazul, presupun ca Igor Ostapciuc ar fi putut fi victima unor angajati ai politiei, asta pentru ca, dupa cum afirma persoane apropiate familiei Ostapciuc, la momentul procurarii automobilului, Igor i–ar fi jurat mamei sale ca nu va opri in fata nici unui pasager, postat la vreo margine de drum. Acest fapt a si sugerat, intr–un timp, anchetei, ca, fiind la volan, Igor Ostapciuc ar fi putut opri doar la cererea unor politisti. Alta suspiciune, legata de acest omor, cazand asupra fostilor sai parteneri de business, singurii care ar fi putut presupune ca tanarul avea asupra sa o suma de bani.

De la 1993 incoace, ancheta s–a desfasurat anevoios, fiind perturbata de mai multe lacune. Avocatul lui Mihai Ursu, cel care a studiat cu atentie cazul, afirma ca, in acest rastimp, niciodata,

actualul sau client nu a fost suspectat de implicare in acest omor. Periodic, este adevarat, apareau suspiciuni la adresa fratelui sau, Gheorghe Ursu. Nici acest aspect nu a fost elucidat pana la capat, pentru ca, in 1997, in localitatea Limanskoie, regiunea Odesa, Gheorghe Ursu a fost omorat. Astazi, Mihai Ursu banuieste ca omorul fratelui sau s–ar fi produs la comanda celor nemultumiti de faptul ca, timp de 4 ani, ramanea nedezvaluit omorul lui Igor Ostapciuc. "A fost o rafuiala in stilul "ochi pentru ochi"", sustine Mihai Ursu. Aceste banuieli ale sale sunt confirmate si de alt frate, Leon, care, fiind intrebat daca au fost retinuti si pedepsiti autorii omorului lui Gheorghe Ursu, ne–a declarat ca, in scurt timp dupa comiterea acelui omor, asasinii au fost retinuti. In una din zile au si fost adusi la Chisinau de unde, intr–o dimineata, au fost escortati pana in Transnistria, fiind eliberati. Este important sa amintim despre acest caz in contextul retinerii, la 31 martie 2004, a altui frate, Mihai Ursu.

"Fiind arestat, am fost supus celor mai groaznice chinuri, torturi, batai, cosmaruri care sunt admise in politia comunista de la noi. Am fost ars la picioare, conectat la firul electric... Toate abuzurile au fost comise nu pentru a ma face sa recunosc ca eu l–am omorat pe fiul Eugeniei Ostapciuc, crima in comiterea careia sunt banuit astazi, dar pentru a face declaratii potrivit carora fiul ei ar fi fost asasinat de fratele meu, Gheorghe Ursu, care nu mai este in viata de mai multi ani, fiind omorat, potrivit banuielilor mele, la comanda.

As fi putut satisface pofta calailor mei care ma torturau si sa fac acele declaratii false, care–mi erau impuse. Dar cum as fi putut face eu declaratii false de incriminare a fratelui meu de sange, care nu mai este in viata, mai ales ca nu cunosc nimic despre acest caz? A existat si alta versiune. Sa presupunem ca eu as fi semnat acele procese–verbale false, intocmite din timp, precum ca fratele meu l–a omorat pe Igor Ostapciuc... De ce, oare, nici unul dintre cei care insistau nu a admis ca as fi putut fi tras la raspundere penala pentru faptul ca am facut declaratii false cu buna stiinta sau ca nu am autodenuntat la timp. Cum as fi putut privi in ochii rudelor, a fratilor, copiilor, acceptand minciunile ce mi se impuneau de dragul eliberarii mele, gandindu–ma ca fratele meu, fiind in lumea celor drepti, nu mai poate fi supus suferintei."

In repetate randuri presa a scris ca cercetarile au avansat concomitent cu alegerea mamei victimei in functie de presedinte al Parlamentului. Trece timpul, dar nici aceasta inalta functie a Eugeniei Ostapciuc, nici alte circumstante nu au putut contribui, deocamdata, la descoperirea adevaratilor asasini ai lui Igor Ostapciuc. Din detentia pe care o considera ilegala, Mihai Ursu, prin intermediul reprezentantului sau, Victor Constantinov, din cadrul Organizatiei "Juristii pentru Drepturile Omului", s–a adresat Curtii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) de la Strasbourg. Cererea sa, insotita de 34 de documente care reprezinta decizii ale diferitor instante, scrisori oficiale, demersuri si incheieri, a fost inregistrata la CEDO. Ea contine argumente ale faptului ca, de la 31 martie 2004, cand a fost retinut in calitate de banuit de comiterea, pe 15 iunie 1993, a omorului lui Igor Ostapciuc, pana la 21 decembrie 2004, cand a fost formulata cererea adresata la CEDO, adica pe parcursul a 7 luni, banuitul si avocatul sau au incercat, fara rost, sa convinga instanta sa schimbe masura de arest preventiv pe orice alta masura preventiva alternativa privarii de libertate.

Cei aproape doi ani de detentie preventiva l–au determinat pe Ursu sa sesizeze CEDO despre violarea, in raport cu el, a articolelor 5 (dreptul la libertate si siguranta) si 6 (dreptul la un proces echitabil) din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

"Sunt banuit ca am savarsit o infractiune inca in anul 1993 si aceasta versiune a organului de ancheta este bazata pe declaratiile unei persoane pe care nici nu o cunosc. Instanta judecatoreasca a indicat, in calitate de motiv al arestului meu, existenta pericolului pentru societate. Afirmatii goale, deoarece eu, din 1988, nu am fost supus nici unei pedepse penale, nu am comis nici o infractiune si nu exista nici o proba ca as pregati comiterea unor infractiuni.

Cat priveste excluderea posibilitatii de a influenta partea vatamata sau martorii, e si acesta un motiv lipsit de temei, deoarece parte vatamata este (era pe atunci, n.r.) presedinte al Parlamentului R. Moldova si are, 24 din 24 de ore, garda de corp, iar singurul martor pe dosar este o persoana condamnata, motiv din care se afla in penitenciar. Cum pot dar eu sa acced fie la partea vatamata, fie la martor, pentru a–i influenta?"

Avocatul Victor Constantinov afirma ca clientului sau i–a fost incalcat dreptul de a fi considerat nevinovat, pana la o decizie definitiva a instantei de judecata, or, spune Constantinov, acest drept a fost incalcat prin sustinerea in demersurile procurorului a aplicarii masurii preventive si a oportunitatii prelungirii termenului de arest pe motiv ca el ar fi vinovat in comiterea infractiunii. Instanta judecatoreasca nu a motivat nici o incheiere pronuntata in favoarea aplicarii arestului preventiv si nu a sustinut aceasta cu probe concrete. Mai mult decat atat, in cadrul sedintelor de judecata, privind arestarea lui Ursu, noi nu am avut acces la materialele dosarului care pledau pentru necesitatea arestarii, fiind incalcat astfel principiul "egalitatii armelor".

Scriam anterior, in Ziarul de Garda, ca Parlamentul crease o comisie speciala, care a cercetat conditiile de detentie si cazurile de arest preventiv abuziv. Vicepresedintele Comisiei juridice pentru numiri si imunitati, Ion Plesca, ne–a comunicat ca toate concluziile respectivei comisii sunt de–a dreptul ingrozitoare. "Persoane nevinovate, inchise abuziv, dosare politice, conditii inumane de detentie", explica Plesca, precizand ca dosarul lui Mihai Ursu face parte dintre cele cu multe probleme la capitolul respectarea legislatiei. "In lipsa probelor, orice persoana ar trebui eliberata. In cazul unor probe concludente — aceasta ar trebui condamnata", zice Plesca.

"Ucigasii trebuiesc pedepsiti pentru omor. Cautati–i pe adevaratii criminali. De ce sunt chinuiti si torturati oameni fara de vina? Daca exista dovezi ca fratele meu, Gheorghe Ursu, este vinovat in omorul lui Igor Ostapciuc, de ce sunt inchis eu?", scrie Mihai Ursu. La aceeasi intrebare incearca sa gaseasca raspuns si Victor Constantinov care aminteste despre o stranie coincidenta intre doua cauze, deloc similare.

Asadar, pe 7 septembrie 2003, la Chisinau, doi colaboratori SIS, impreuna cu un ex–angajat al aceleiasi structuri, facand uz de arme, l–au amenintat si l–au maltratat pe Mihai Ursu, estorcand de la el o suma impresionanta de bani. Sub presiune fizica, Ursu nu a rezistat si a acceptat sa plece cu cei trei colaboratori si ex–colaboratori SIS la Peresecina, in satul sau de bastina, unde le–a si dat vreo 3500 de dolari si o suma importanta de lei, ulterior denuntandu–i pe cei trei la organele abilitate sa cerceteze astfel de cazuri. In scurt timp acestia au fost retinuti. Procuratura militara a demarat urmarirea penala, suspectii fiind in stare de arest.

Procurorul Eugen Manolache, cel care a instrumentat cazul, ne–a spus ca, in scurt timp, banuitii au fost trecuti in arest la domiciliu, urmand cercetarea in stare de libertate. In ianuarie 2004, Judecatoria militara a decis, in raport cu cei trei, pedepse sub forma de amenzi in marime de 15–20 de mii de lei si restituirea prejudiciului cauzat lui Ursu, in suma de 49 de mii de lei.

"Am atacat sentinta. Stiu ca, pana in prezent, asa si nu exista o sentinta definitiva", spune Manolache, precizand ca nu cunoaste nimic despre vreo interferenta intre cele doua cauze penale.

Avocatii lui Ursu spun insa ca arestarea acestuia, la cateva luni de la retinerea celor trei colaboratori SIS, acuzati pentru maltratare si estorcare de bani, si la tocmai 11 ani de la omorul lui Igor Ostapciuc nu este altceva decat un act de razbunare, pus la cale de "confratii" celor trei angajati SIS, pusi la respect in urma depozitiilor lui Mihai Ursu.

Scrisoarea adresata Ziarului de Garda de Mihai Ursu este scrisa in ajunul Craciunului. Ea se incheie astfel: "O sa dati de pomana covoare, apartamente, automobile, de sufletul rudelor si, inclusiv, a lui Igor Ostapciuc. E un lucru sfant si bine primit. Sa va ajute Dumnezeu. Eu, insa, sunt intemnitat fara de vina."

Aneta GROSU