— Dle Proca, cum Va ajuta experienta de deputat in primul Parlament al R. Moldova in solutionarea problemelor, destul de numeroase, legate de predarea istoriei in scoala?

— Tot ce se intampla azi la acest capitol nu poate fi considerat altfel decat o activitate specifica, un experiment asupra caruia, eu, personal, am un punct de vedere special. Cred ca orice experiment nu este altceva decat o cercetare, iar orice cercetare trebuie sa aduca niste rezultate. Daca experimentele intreprinse in cadrul procesului de predare–studiere a istoriei, vor demonstra aspecte mai avansate decat cele inregistrate pana in prezent, ele ar putea fi utilizate de profesori, deoarece in prezent, in procesul de predare–studiere a istoriei avem foarte multe probleme, chiar lacune. Curricula veche, bunaoara, pune accentul mai mult pe prezentarea evenimentelor din trecut, in baza stiintifica, cum ar fi cunoasterea cronologiei si a evenimentelor istorice. Curricula noua, insa, prevede prezentarea trecutului prin prisma prezentului. Asta inseamna ca, in cazul in care studiile nu au un impact, o continuitate, un efect, daca vreti, atunci acestea nu au un rost, fiind date uitarii. Nu ar trebui sa confundam stiinta istorica cu invatarea istoriei. Stiinta istorica are aspectele ei, legate in special de cercetare. Orice autor, orice savant, poate sa–si exprime opiniile prin intermediul lucrarilor sale. La lectii, in baza evenimentelor istorice, profesorii trebuie sa faca educatie. In temeiul unor evenimente, fiecare copil trebuie sa poata conversa si gandi in mod critic. Asa cum in istorie, la fel ca si in viata de zi cu zi, nu exista adevaruri absolute, evenimentele trebuie privite sub mai multe aspecte, din mai multe puncte de vedere.

— Un eveniment mai recent, desfasurat la Chisinau, a fost lansarea cartii "Statalitatea poporului moldovenesc", a deputatului comunist Victor Stepaniuc, despre care chiar autorul declara ca ar putea deveni un volum de studiu in institutiile universitare de la noi... Ce efecte ar avea implementarea unui volum de carte care sprijina teoria moldovenismului primitiv, promovata de actualul partid de guvernamant?

— Orice cetatean are dreptul la opinie. Atunci cand publicatiile sunt lansate avand semnaturile autorilor, acestea au dreptul la viata, in conditiile in care afirmam ca toleram diversitatea de idei si opinii. Atunci, insa, cand vorbim despre manuale, acestea nu pot fi implementate daca nu sunt elaborate dupa principiul multiperspectivitatii. Informatia receptata de elevi sau de studenti ar trebui tratata, bineinteles, cu ajutorul profesorului, sub mai multe aspecte, din mai multe puncte de vedere. Persoana care studiaza ar trebui sa poata sa traga niste concluzii pe marginea evenimentelor istorice. Pe de alta parte, noi nu ar trebui sa ne temem de nici un fel de manuale, pentru ca predarea istoriei presupune utilizarea, in paralel, a mai multor surse. Ar trebui, deci, sa avem grija de accesibilitatea acestora. Studiile adevarate nu ar trebui efectuate in baza continutului concret, ci in baza obiectivelor. Apropo, curricula noua nu oglindeste continuturile. Acest fapt este foarte important. In curricula sunt indicate doar capitolele, astfel profesorul avand toata libertatea sa utilizeze in procesul de studii informatii cat mai complexe.

— In calitatea Dvs. de deputat in primul Parlament al R. Moldova, cum apreciati situatia de la '90 incoace?

— Chiar daca, din punct de vedere politic, constatam acum o oarecare stabilitate, contradictiile dintre partide nefiind atat de evidente ca atunci cand, in acel Parlament, discutam legi importante, precum cea despre Declararea Independentei, despre Statutul Limbii Romane, despre functionarea limbilor, despre simbolurile nationale si despre valuta nationala, ai impresia ca traim intr–o liniste specifica celei dinaintea furtunii... In primul Parlament, orice hotarare era adoptata in urma unor discutii deosebit de aprinse... De altfel, acel Legislativ era ales in baza altor principii, decat cele actuale. Daca, insa, ne referim la aspectele economice, constatam ca situatia este destul de grava...

— Analistii spun ca acest impas este cauzat de continua dependenta a R. Moldova de Federatia Rusa care, si dupa destramarea URSS, nu si–a suspendat intentiile imperiale...

— In opinia mea, aderarea R. Moldova la CSI a constituit o grava greseala politica. Atunci, impreuna cu alti 81 de deputati, am refuzat sa participam la votarea acelui document, manifestandu–ne convingerea ca acest organism, CSI, nu poate avea consecinte pozitive pentru R. Moldova. Era clar ca scopul strategic al Rusiei era identificarea unor modalitati de mentinere a unor principii de existenta, doar ca intr–o alta formula, a URSS. Aceasta actiune avea mai mult un scop politic, decat unul social sau economic. Si iata ca acest pas, aderarea R. Moldova la CSI, a influentat in mare masura asupra ramanerii noastre sub influenta Moscovei, dar si asupra capacitatii Moscovei de a–si exercita in continuare influenta asupra R. Moldova. Spunem astazi cu toata convingerea ca atunci am ratat o sansa unica, desi am fi putut proceda ca republicile baltice. Daca nu am fi adoptat o astfel de decizie, daca nu ne–am fi apropiat de CSI, am fi reusit, inca de pe atunci, sa punem temelia orientarii R. Moldova spre Europa. Desi, in prezent, unii politicieni inteleg oportunitatea orientarii R. Moldova spre Occident, timpul trecut nu–l mai putem recupera.

— Cum a evoluat viata Dvs. in tot acest timp?

— In 1994, odata cu venirea PDAM la putere, am demisionat, din proprie initiativa, dintr–o inalta functie de stat, nefiind de acord cu politica promovata de PDAM. Chiar daca, pe parcursul vietii, am detinut functii importante, intotdeauna mi–am permis sa traiesc in masura in care imi permiteau mijloacele acumulate din munca. Astfel, cu doua salarii, al meu si al sotiei, am intretinut familia, adica cei trei copii ai nostri. Ce am mai facut de la 1994 incoace? Impreuna cu fiica mea, Olga, care e tot profesoara, am scris "Istoria orasului Rezina". Am folosit materiale din 38 de surse de arhiva nationala si din dosarele organizatiilor social–politice... Sunt foarte multumit de faptul ca astazi, la Rezina, copiii nu duc lipsa de informatii despre istoria bastinei lor. Or, istoria poporului, a neamului nostru romanesc, incepe cu istoria bastinei. Daca nu vom cunoaste istoria satului, a orasului in care ne–am nascut, nu vom cunoaste istoria in ansamblu.

— Cum credeti, actualul nivel de coruptie din R. Moldova ne–ar putea permite sa ajungem, intr–un viitor previzibil, in UE?

— Chiar daca coruptie exista in intreaga lume, acest fapt nu poate sa ne linisteasca. Este cert ca nivelul actual de coruptie din R. Moldova nu ne va permite integrarea in UE. Daca e sa vorbim mai simplu, cred ca ar trebui sa ne fie rusine sa pretindem la aderarea in UE cu o astfel de mostenire. Carul de probleme este prea mare si prea greu ca sa putem pretinde a intra cu el in Europa. Dar cum sa–l descarcam? Cred ca foarte mult depinde de cei care ne conduc astazi, functionari de diferite niveluri. Nu vreau sa repet o veche lozinca partinica, potrivit careia "cadrele hotarasc totul", dar, totusi, oamenii sunt destul de importanti in luarea unor decizii de valoare, dar si in procesul de supraveghere a realizarii acestor decizii.

— E si in scoala coruptie?

— In colectivul in care lucrez nu am observat acest fenomen, de aceea sunt inclinat sa cred ca nici nu exista. Motivele care fac posibila coruptia in scoala sunt salariile ridicol de mici ale profesorilor. Daca ar fi sa facem niste lectii bune prin excelenta, profesorul ar trebui sa aiba cel mult 22 de ore pe saptamana. Daca, insa, un profesor scolar ramane la 22 de ore pe saptamana, atunci, insa, cand este sortit sa se confrunte cu numeroase probleme existentiale, acesta este nevoit sa caute solutii. Pentru a pastra nucleul colectivului, unii directori incearca sa le propuna sarcini didactice mai mari, cate 30–32 de ore. Aceasta povara didactica (nu o pot califica altfel decat povara) ii permite unui profesor tanar sa aiba pana la 1300 de lei. Un pedagog cu ceva experienta ajunge la 1800 de lei. Stiu ca cineva ar putea crede ca acestia sunt bani grei, dar daca tinem cont si de impozitele, destul de mari, constatam ca ramanem la un buget prea mic pentru existenta unui intelectual.

— In astfel de circumstante, de ce nu plecati din scoala?

— De ce sa plec, daca imi plac copiii. Eu nu obosesc niciodata in scoala. De altfel, in scoala ma simt cel mai bine. Mai degraba pot obosi acasa atunci cand ma odihnesc.

— Ce vicii au copiii astazi?

— In primul rand, astazi, copiii sunt afectati de contradictiile evidente dintre ceea ce vad ei in realitate si ceea ce li se cere sau ar trebui sa respecte in mod obligatoriu. Acest decalaj dintre realitate si regula face ca multi copii sa devina niste rataciti in actualele conditii. In lipsa parintilor, plecati peste hotare la munca, sub influenta masiva a televizorului si internetului, cei mai multi nu prea vor sa invete. Aceasta este o problema foarte serioasa, chiar daca exista mai multe explicatii, cea mai importanta fiind legata de lipsa specialistilor care face sa se reduca eficienta studiilor.

— Ce va socheaza cel mai mult la acest inceput de an?

— Aproape nimic nu ma mai socheaza. Acest lucru poate fi interpretat in mod diferit. Se pare ca un astfel de raspuns il dau cei obisnuiti cu socurile.

— Care dintre oamenii nostri politici va inspira cea mai mare incredere?

— Nu pot da un raspuns categoric la aceasta intrebare. Chiar daca, la inceputul anilor '90, am fost implicat activ in viata politica, manifestand chiar pasiune fata de acest domeniu, acum constat ca este foarte dificil sa te integrezi in actuala realitate politica. Au avut loc mai multe scrutine electorale care au dezvaluit o experienta unicat a partidelor politice de la noi. Cei mai multi, in mod constient, promit, fiind siguri ca nu–si vor realiza promisiunile facute. Sunt sigur ca nu ma pot inscrie in actualul context. Am impresia ca in nici o formatiune politica nu as gasi persoane cu viziuni si principii similare. Nu vreau sa par lipsit de modestie, dar va propun sa gasiti astazi un fost presedinte de executiv raional care locuieste intr–un apartament simplu, neavand un automobil, o vila sau altfel de averi.

— Nici nu ati incercat sa va faceti averi?

— Cum sa incerc, daca, dupa cum va spuneam, avand trei copii, familia mea nu si–a permis sa traiasca decat din salariu. Cum puteam sa–mi fac averi?

— Aveti un cont in banca?

— Cu 178 de lei, pastrati acolo...

— Chiar daca cei plecati la munca in strainatate trimit destul ajutor acasa, satele noastre degradeaza. Acolo se traieste tot mai greu, tot mai multe familii se destrama, iar alcoolismul si bolile au patruns aproape in toate familiile din Moldova. Conturati–ne imaginea unui sat din Rezina...

— Problemele satelor de la noi sunt aceleasi cu ale satelor din intreaga republica. Munca taranului nu este pretuita. Produsele crescute in conditii extremale sunt comercializate la un pret de nimic, in timp ce pretul la combustibil creste in continuare, roadele fiind crescute in urma unor eforturi tot mai mari. De asemenea, lipsesc mijloacele tehnice necesare, ingrasamintele minerale, dar si bratele de munca. Migratia lasa o amprenta de disperare asupra satenilor... In aceste conditii, deseori sortiti la singuratate, satenii fac abuz de alcool... Atitudinea fata de munca taranului poate fi descoperita usor daca analizam atitudinea statului fata de pretul painii. In cantinele sau in institutiile de alimentare publica din Chisinau, o felie de paine costa de cateva ori mai scump decat pretul pus de producator. Reiese ca proprietarii cafenelelor cumpara o paine cu 3 lei si o vand cu 30 de lei... Pretul painii ar trebui sa fie controlat de stat. Acest produs e de prima necesitate in viata omului. Daca poti sa–i spui omului ca–i ajunge sa manance salam, o data la doua saptamani, apoi nu poti sa–l indemni sa manance paine tot atat de "des". Ar trebui sa fie respectate regulile din perioada interbelica. Atunci statul reglementa preturile la paine.

— Nu va incomodati sa comparati actualele conditii cu perioada interbelica?

— Sunt, intr–adevar, timpuri diferite, dar, in opinia mea, doua produse, in mod obligatoriu, ar trebui sa ramana sub controlul statului: painea si alcoolul.

— Credeti ca Federatia Rusa este in drept sa vehiculeze atat de liber preturile la gaze, chiar daca suntem in conditiile economiei de piata?

— Asta e strategia marilor puteri. Ele domina nu doar interesele economice, ci si cele politice. Oricand in istorie marile puteri nu au manifestat prea mult respect fata de micile puteri. Cred ca nu in zadar a aparut teza, potrivit careia "statele mari ar trebui sa poarte de grija statelor mici". Logic ar parea corecta aceasta teza, dar, in lipsa unor principii de corectitudine si in prezenta unor preferinte imperiale, aceasta idee este una periculoasa.

Pentru conformitate, Aneta Grosu

O stela pe locul cetatuii

Impreuna cu elevii am restabilit o stela a unui monument arheologic care, in anii '50, fusese distrus. Asa se proceda pe atunci. Nu au gasit un alt loc sa construiasca o ferma si au decis sa o faca pe locul unui monument arheologic, a unei cetatui geto–dacice din sec. 5–3 i.H. In consecinta, acest monument a fost distrus cu desavarsire. Intre timp, si ferma zidita pe locul acelui monument a fost distrusa. Pentru a–i familiariza pe rezineni cu aceasta inedita pagina din istoria localitatii noastre, am restabilit o stela cioplita din piatra de Cosauti. A urmat o lectie la aer liber, langa fantana ardelenilor. A fost un eveniment deosebit.

Omul moare de doua ori

Cimitirele nu sunt doar locurile in care sunt inhumati mortii. Acestea sunt niste locuri sfinte care, la fel ca si muzeele, bibliotecile, arhivele, sunt mijloace de conservare a trecutului.

In una din vizitele intreprinse la cimitirul din Rezina, elevii mei, vazand morminte in delasare, au avut mai multe intrebari, iar in urma discutiilor au tras mai multe concluzii. Cea mai importanta demonstreaza ca, de fapt, omul moare de doua ori: prima data atunci cand moare de batranete sau de boala si, a doua oara, eveniment mult mai trist, se pare, atunci cand omul moare din amintirea generatiilor. Descoperisem ca printre morminte erau multe de prin anii '30, desi cimitirul a fost deschis dupa razboi, adica prin anii '50. Ne intrebam unde fusesera ingropati oamenii pana atunci. Atunci am constatat ca, anterior, cimitirul de la Rezina fusese pe actuala strada a Pacii. Prin anii '50, prin neglijarea celor mai grave legi omenesti, cimitirul a fost distrus, chiar daca era unul functional, in care existau morminte proaspete, iar rudele veneau acolo facand pomene. Atunci cand oamenii au incercat sa se opuna demolarii cimitirului, li s–a spus sa–si ia mortii si sa si–i mute in alta parte. Unii i–au dezgropat. Veneau acolo cu sicrie mai mici, adunau osemintele si le duceau in alt loc de inhumare, identificat de autoritatile de atunci. Era un dezastru. Oamenii carau sicrie cu parinti, copii, frati si surori decedate. Am organizat cateva lectii la acest subiect.

La una dintre aceste lectii a participat si dna Gherlovan. Ea isi amintea ca era mica atunci. Impreuna cu fratii sai cauta mormantul mamei lor. Nu–l gaseau. Atunci i–au reprosat tatalui ca nu au stramutat in deal osemintele mamei. Acela le–a spus ca mortii nu trebuie deranjati. Mai tarziu, cei care au acceptat reinhumarea celor decedati aveau cosmaruri. Ei visau cum rudele le reprosau ca au ramas fara vreo mana sau vreun picior. Altii — inima. Momente greu de depasit psihologic.

Mentalitatea sovietica face tranzitia prea indelungata

Vasile Nastase, director al publicatiei "Glasul Natiunii":

De la formarea primului Parlament si pana in 2006, R. Moldova a parcurs mai multi pasi importanti. Dupa declararea Independentei a fost elaborata si votata propria Constitutie, o Legislatie proprie, fiind recunoscut si cursul spre integrarea in UE. Altceva e ca noi nu suntem multumiti de rapiditatea evolutiilor. Populatia este prost pregatita in acest sens. Nu are o educatie corespunzatoare si nu a stiut sa aleaga in timpul campaniilor electorale. Din pacate, printre noi mai persista mentalitatea sovietica, din care cauza avem parte de o tranzitie prea indelungata. O solutie in acest caz ar fi implicarea mai evidenta a societatii civile, care ar trebui sa stie nu doar sa vorbeasca, ci sa si faca careva pasi concreti in acest sens. Am mari sperante ca in curand roadele vor putea fi culese.

Stanga urmarea sa puna mana pe putere, iar dreapta era macinata de naivitate

Mihai Ghimpu, presedintele Partidului Liberal:

Dumnezeu ne–a dat tuturor de toate, in mod egal: apa, pamant, lumina. Fiecare, insa, foloseste aceste bunuri dupa cum il duce capul, iar dupa cum este mintea, asa sunt si roadele. Primul Parlament avea foarte putina experienta, in schimb lucra cu foarte mult entuziasm si punea mult suflet in tot ce facea. Frontul Popular de atunci era cu adevarat un partid de dreapta. Cu timpul, insa, apa s–a scurs, ramanand doar pietrele. Pe atunci, stanga urmarea sa puna mana pe putere, iar dreapta era macinata de naivitate. Inca din primul Parlament dreapta era pentru promovarea reformelor, pe cand stanga se opunea, contrazicand totul. Astazi, dupa atatia ani, au inteles si ei ce ar trebui sa faca si au inceput promovarea reformelor, insa un lucru nou nu poti sa–l faci cu oameni vechi.

In timpul guvernarii primului Parlament, libertatea era scopul principal. Societatea lupta pentru idealul Unirii si pentru acapararea libertatii. Astazi, aceasta dorinta a disparut. A reaparut mentalitatea sovietica si nivelul redus de dezvoltare. Primul Parlament, chiar daca era unul nou, cu foarte putina experienta, era unul activ, toti parlamentarii, chiar daca greseau pe alocuri, aveau ceva de spus si veneau cu propuneri interesante. Astazi, Parlamentul actual este destul de pasiv, sunt deputati, multi dintre care detin al doilea mandat, care nu au niciodata nimic de spus. Fiind de atatia ani in Parlament, lumea nu–i cunoaste.

Singura solutie ar fi miza pe noua generatie. Tinerii pot construi ceea ce nu am reusit noi. Ei nu sunt influentati atat de mult de trecut, ei traiesc pentru viitor. Tinerii nu vin din cercuri mafiote sau din randul celor cu interese meschine. Ei inteleg ca nu poti trai in lux atunci cand lumea moare de foame.

R. Moldova nu va fi gata de integrare nici peste 10–20 de ani

Petru Soltan, academician, presedintele Asociatiei "Transnistria":

Exista un complex de motive din care cauza realitatile din R. Moldova nu evolueaza. In primul rand, noi nu avem o industrie, si partea leului este dincolo de Nistru. In anul 1992, cand eram deja independenti, s–a facut reforma monetara. Aceasta s–a desfasurat avand jirul unui secret de stat.

Nestiind cei asteapta, oamenii incercau sa scape de banii devalorizati. Atunci cand s–a efectuat schimbul, ne–au saracit exact de 4 ori. Pe atunci 1 dolar, facea 4 lei. Populatia de rand nu a avut grija sa se asigure doar cu strictul necesar de viata. In acea perioada lipsea perceperea identitatii, iar, intre timp, valul de renastere nationala a fost inabusit. Acest lucru s–a intamplat, pentru ca nu a avut cine sa conduca si sa stapaneasca acest val. Nu am avut o opozitie puternica. Solutia propusa de Parlament si votata in primavara, cea despre vectorul principal al R. Moldova, integrarea in UE, este, incontestabil, un pas inainte, dar facut in pripa, pentru ca R. Moldova nu va fi gata de integrare nici peste 10–20 de ani. Noi nu putem intra in Europa fara Transnistria, insa Rusia nu–si va permite detasarea si plecarea din aceasta zona. Exista prea multe probleme in calea evolutiei europene a R. Moldova, in care cresterea PIB–ului este mentinuta doar cu ajutorul banilor trimisi de catre concetatenii nostri plecati peste hotare in cautarea norocului.