Dupa ce mai bine de jumatate de an, profesorii au fost inselati cu promisiuni desarte referitor la importante majorari salariale, se pare ca guvernantii nu doresc sa ajunga la o intelegere cu ei. Reprezentanti ai 11 000 de profesori din toate localitatile R. Moldova au decis oportuna organizarea unor actiuni de protest in centrul Chisinaului, incepand cu 16 ianuarie 2006. Dascalii recunosc ca actiunile lor anterioare nu au avut impactul asteptat, deoarece ei nu au o voce distincta, iar guvernantii mizeaza pe dispersarea lor. Acestor intelectuali nu li se respecta nici macar prevederile legii privind acordarea salariului mediu pe economie. Daca gravele abuzuri vor continua, unii profesori sunt decisi sa apeleze chiar la CEDO.

Situatia dramatica din educatie, in special in localitatile rurale, constituie unul dintre marile impedimente de raliere la sistemele educationale moderne. Este un domeniu subfinantat din toate timpurile in Moldova, greul cel mare suportandu–l cadrele didactice si, desigur, reprezantantii generatiei tinere. Pauperizarea a generat fenomenul nescolarizarii si al abandonului scolar, obligand o mare parte a cadrelor didactice sa renunte la meserie in favoarea unor munci la negru peste hotare.

Sistemul de salarizare a sferei bugetare, dezbatut zilele acestea in Parlament, a constituit obiectul discutiilor liderilor sindicali din educatie.

Saptamana trecuta, profesorii din teritoriu s–au intrunit la Chisinau pentru a atrage atentia factorilor decizionali referitor la incalcarea Legii invatamantului. Ei cer Guvernului respectarea neconditionata a prevederilor Legii invatamantului R. Moldova, care in art. 33.5 stipuleaza: "Salarizarea cadrelor didactice se efectueaza in dependenta de nivelul de studii, functia ocupata, gradul si titlul didactic, de titlul stiintific, precum si de vechimea in munca. Salariul minim al cadrelor didactice nu va fi mai mic decat salariul mediu al salariatilor din economia nationala".

Pana in 2005, stipularea in cauza urma sa fie aplicata. Anul e pe sfarsite, iar prevederile legii nu se respecta. Mai mult decat atat, Ministerul Educatiei si Stiintei a elaborat un proiect al unui cod de legi in care acest angajament, luat de stat in fata pedagogilor, este omis.

Sindicalistii din educatie de la Centrul teritorial Chisinau, precum si din raioanele Anenii Noi, Criuleni, Dubasari, Ialoveni si Straseni, isi exprima ingrijorarea fata de situatia social–economica a angajatilor din aceasta sfera. Ei acuza organele de resort de incalcarea Legii invatamantului si de ignorarea necesitatilor salariatilor din sfera bugetara. Profesorii sunt de parere ca sindicatul ar trebui sa actioneze in judecata Guvernul, iar daca nu ar avea castig de cauza, sa apeleze la CEDO.

Revolta dascalilor este cu atat mai mare pe fundalul unor categorii de functionari cu salarii de zeci de mii. "Noi avem aceleasi facultati cu cei de la conducere, astfel ca nu ar fi cazul ca ei sa traiasca pe spinarea noastra. Au aceleasi studii universitare si nu intelegem de ce ar trebui sa existe diferente salariale atat de mari. Guvernantii stiu ca suntem dispersati si ca nu suntem destul de curajosi".

Profesorii sunt de parere ca Proiectul legii privind salarizarea sferei bugetare nici pe departe nu acopera cerintele minime de existenta. In urma aplicarii acestei legi, salariul cadrelor didactice va fi doar ceva mai mult de jumatate din salariul mediu pe economia nationala. Dascalii sustin ca situatia salariatilor din institutiile prescolare si extrascolare se va agrava. Acestea se produc in conditiile majorarii permanente a preturilor la alimente, la principalele servicii si marfuri.

Cadrele didactice cer modificarea Legii privind salarizarea lucratorilor din sistemul bugetar, astfel incat in educatie salariul de baza sa fie stabilit la nivelul prevazut de Legea invatamantului, iar celelalte sporuri (pentru numarul mai mare de ore, vechime in munca, grad didactic etc.) sa fie calculate pornind de la acest salariu.

Profesorii doresc stabilirea unui sistem de indexare a salariilor, in functie de cresterea cosului minim de consum. Aceste revendicari se situeaza, in opinia dascalilor, in limita apararii demnitatii, a intereselor familiilor acestora si a viitorului tarii.

Pentru a se intretine, profesorii de la sate s–au transformat in robii pamantului, pierzand prestanta de candva. Calitatea studiilor este afectata, in primul rand. Curriculumul in vigoare nu poate fi aplicat, conform standardelor.

Ion Iovu, satul Bardar, raionul Ialoveni, profesor de limba si literatura romana, cu vechime de peste 40 de ani. Din salariul mizer, profesorii sunt obligati sa achizitioneze literatura didactica.

"Este inadmisibil ca profesorul unei tari, care se integreaza in comunitatea europerana, sa traiasca zile cumplite, a declarat Ion Iovu, profesor de limba si literatura romana la Liceul Teoretic "Aurel David" din satul Bardar. In special, la tara, cadrele didactice traiesc extrem de greu. Mi–a mai ramas putin timp pana la pensionare si nu–mi imaginez cum profesorii tineri, care mai au de crescut si copii, se descurca", se intreaba domnia sa.

Pentru 1400 de lei, Ion Iovu munceste cate 32 de ore saptamanal. "In perioada sovietica, nu aveam nici dreptul la libera exprimare, a relevat domnia sa. Nu stiam ce se intampla dupa cordon, cum traiesc alte popoare, iar noi ne imaginam ca traim bine. Atunci ne miram cum este posibil ca in alte tari oamenii sa organizeze proteste cu cravata la gat. Ce nu le–ar fi ajuns? Acum profesorul nici macar nu are un statut. Nu este primit la nivel de conducere, nu ocupa locul pe care il merita in societate", a afirmat Ion Iovu.

Profesorul de la tara se epuizeaza complet, mai ales avand o gospodarie. In special au de suferit femeile: la serviciu, la terenul agricol, cu copiii, grija fata de sot si multe altele.

Dl Iovu considera ca pana in 1940 societatea a avut o alta atitudine fata de dascali. Inca Ion Creanga in "Amintirile din copilarie", scria ca invatatorul avea in pod si slanina si de toate si spunea ca traieste greu. Profesorul traia bine. Peste Prut, oamenii isi mai scot palaria cand trec pe langa un profesor. In R.Moldova, nu suntem respectati nici de conducerea tarii si nici de societate."

Mai mult, in Romania profesorii sunt mai avantajati, insa au mai mari cerinte fata de autoritati. Ei recurg la masuri extreme cum ar fi greva foamei. "Faptul ca problema profesorilor de la noi nu intra in prioritatile conducerii, este chiar din vina dascalilor, crede Ion Iovu. Ei nu sunt uniti pe cat ar trebui, pentru ca le mai este frica — reminiscenta a regimului totalitar, a sistemului ideologic. Se tem sa deschida gura."

Iovu vede iesirea din impas prin schimbarea mentalitatii, in vederea producerii unor transformari radicale. Este o rusine pentru noi sa mai toleram in acest mileniu un regim comunist. Intelectualii ar trebui sa fie cu mult mai activi, atat cei din orase, cat si cei de la sate, opineaza profesorul din Bardar. Uniunile de creatie, chiar si cele scriitoricesti, nu se mai aud. Scriitorii cu verticalitate tac."

Angelina OLARU