Evenimentele politice de saptamana trecuta au scos in prim–planul relatiilor est–vest un limbaj extrem de dur si categoric in polemici si decizii. Declaratia finala a statelor–membre NATO, reunite acum o saptamana la Bruxelles, este un avertisment direct la adresa Rusiei, pentru noul ei refuz de a se conforma deciziei OSCE de la Istanbul privind retragerea trupelor stationate ilegal pe teritoriul R. Moldova. Reactia intervine la doar doua zile de la reuniunea OSCE de la Ljubljana — caz fara precedent in abordarea problematicii transnistrene si a prezentei militare ruse in regiune. NATO lasa sa se inteleaga, ca dialogul diplomatic, inclusiv la nivelul OSCE, este unul ineficient si ca pe linia de dialog in solutionarea "diferendului transnistrean" trebuie sa intre militarii.

Evenimentele care au urmat deciziei NATO — declaratiile comandamentului fortelor militare ruse de la Tiraspol si ale ambasadorului Rusiei la Chisinau, Nicolae Reabov, de rand cu alegerile de duminica din Transnistria — nu fac decat sa accentueze o stare de disconfort si alerta in mediul politico–militar al Rusiei. Moscova, cu toata bravada ostaseasca a generalului Evnevici si a diplomatului N. Reabov, incepe sa inteleaga ca retragerea de la Nistru a devenit inevitabila pentru Rusia. Kremlinul nu mai poate neglija revendicarile Chisinaului privind evacuarea trupelor ruse din Moldova, din momentul in care acestea au fost reiterate exact in formula Chisinaului, dar in termeni absolut categorici si ultimativi de catre statele–membre ale unui bloc militar. Altceva e ca Moscova nu este pregatita moral sa accepte plecarea din Moldova. Tocmai aceasta "lipsa de pregatire morala" si explica, in fond, motivele din care Rusia a insistat asupra desfasurarii alegerilor "parlamentare" de duminica din Transnistria, in pofida tuturor avertizarilor din partea organismelor internationale. Rusia nu putea sa nu se astepte la niste modificari de situatie in regiune, dupa intelegerile Bucuresti–Washington de amplasare a bazelor militare NATO pe teritoriul Romaniei, insa nu s–a asteptat ca acest lucru se va intampla atat de repede. Incercarea ei de a anticipa lucrurile a intarziat. Toate aranjamentele electorale, cu "opozitie" si "antiopozitie" au esuat. Presa rusa care scrie despre aceste alegeri, nu ascunde faptul, ca pe durata unei singure saptamani, scenariul "scrutinului parlamentar" a suferit modificari de fond. Declaratia NATO, cu doar patru zile inainte de alegeri, a dat peste cap planul politic al unor "alegeri democratice" in stil rusesc.

Care a fost, dar poate ca si mai ramane, miza Rusiei in alegerile de duminica? Moscova avea nevoie sa se reabiliteze in fata lumii si sa–si camufleze interesele, mai ales dupa ce participanti la negocierile in problema transnistreana au devenit UE si SUA. Regimul de la Tiraspol avea nevoie de un nou machiaj. Trebuia dat un nou spectacol electoral, dar cu modificari de decor si intr–o noua regie. Formal, trebuiau schimbati si actorii. Cu locul, nu cu rolul. Rusia avea nevoie sa mineze alegerile din martie 2006, sub egida OSCE, si sa creeze impresia, absolut formala, ca, in urma alegerilor de duminica, administrarea Transnistriei a si fost preluata de o partida mai concilianta decat cea a lui Smirnov si ca dialogul cu Chisinaul ar fi scutit de probleme. Au fost gasiti si "oponentii" — miscarea obsteasca "Obnovlenie", reprezentata de magnatii industriali din zona, pe care analistii politici din Rusia o califica drept "opozitie de serviciu". Ar fi, de fapt, o mare absurditate sa crezi ca grupul "Sheriff", fondat la Tiraspol de clanul de familie Smirnov si reprezentat in politica de "Obnovlenie", sa faca opozitie "presedintelui" Smirnov. Asa sau nu, dar alegerile de duminica au respectat, cu mici exceptii, scenariul Rusiei, supravegheate tot de Rusia, in alianta cu Ucraina. Miscarii "Obnovlenie" i–au revenit in "noul parlament" 23 de mandate din cele 44, adica o majoritate la limita, dar, totusi, majoritate, drept dovada ca schimbarea s–a produs. Insa, rolul acestei "noi majoritati" nu se termina, ci abia incepe aici. Rusia, constienta de faptul ca oricum va trebui sa–si retraga trupele militare din Transnistria, isi formeaza regimente noi de rezistenta, mai putin batatoare la ochi decat armata, dar absolut sigure si loiale, prin care sa–si asigure perpetuarea influentei in regiune. Presa din Rusia scrie ca aceste trupe "industriale", care au pus stapanire pe intreg sistemul financiar si economic al regiunii transnistrene, ar fi sprijinite din umbra de forte liberale din Rusia care au interese economice in Transnistria. Realitatile, insa, ne conving ca liberalii rusi sunt liberali doar pentru ei, iar pentru noi ei pot fi doar rusi. Asadar, o armata mai noua este pregatita de Moscova sa substituie la Nistru una mai veche, tot atat de ruseasca, dar civila.

Petru Amariei