— Cum calificati campania interminabila pentru alegerile primarului de Chisinau?

— O campanie anemica cu rezultate pe masura.

— Ce spuneti despre rezultatele acestui scrutin?

— Dupa trei tururi repetate de scrutin, cred ca alegerile nu mai pot fi numite distractive nici macar pentru cei mai inveterati fani ai democratiei electorale. Toata lumea este obosita si deranjata de aceste alegeri. Este evident ca sistemul politic din R. Moldova sufera de importante carente. Prima carenta tine de sistemul care gestioneaza procesul electoral si de faptul ca decizii importante, cum este stabilirea datei alegerilor se i–au intr–un mediu ne–consultativ, neparticipativ, in urma unui simplu telefon venit de sus. A doua carenta tine de absenteismul provocat, si se datoreaza, erodarii puterilor locale, ca rezultat al unui sir lung de interventii nejustificate a puterii centrale in administrarea treburilor de interes local, ceea ce erodeaza "miza alegerilor" si face improprie orice efort de educatie cetateneasca atata timp cat cetateanul va simti ca toate deciziile in stat se iau de fapt dintr–un singur pol al puterii publice. Un sistem politic dominat de aceasta regula se numeste "regim politic sultanic" si devine tot mai mult caracteristic si pentru R. Moldova.

— Cum apreciati faptul ca presedintele Voronin a facut public declaratii in sustinerea unui candidat?

— Cred ca presedintele unei tari nu trebuie sa abuzeze de calitatea sa de garant al suveranitatii nationale pentru a–si promova favoritii. Unii ar putea aminti aici ca in Constitutia R. Moldova, din 1994, nu se vorbeste nimic despre rolul de "arbitru national", care i–ar cere in mod explicit sefului statului sa renunte la orice afiliere de ordin partinic. Mai recent, chiar seful statului a afirmat ca nu va renunta sa conduca personal cel mai masiv partid politic din R. Moldova pe motiv ca "ii datoreaza alegerea sa (repetata) in calitate de presedinte. Acest argument este irelevant. Si asta pentru ca un regim democratic nu functioneaza numai dupa litera legii, sau a textului constitutional, dar si dupa un spirit democratic.

— In ce situatie este astazi puterea locala in R. Moldova? Manifesta sau nu puterea centrala semne de schimbare a verticalei puterii?

— Puterea locala se afla intr–o criza profunda. Instabilitatea a devenit si ea o norma de viata, iar instituirea asa–zisei "verticale a puterii" a insemnat un regres evident pe toti indicatorii de organizare administrativa a tarii: finante, proprietate, servicii publice, luare a deciziilor. Impotriva primarilor intransigenti, neloiali puterii, au fost declansate adevarate "vanatori" ale procuraturii pe urmele opozitiei. Cazurile primarilor de Comrat si Ciadir–Lunga etc, sunt graitoare, dar nu unice in acest sens, ceea ce sterge cu buretele toate lozincile frumoase ale puterii despre vocatia europeana a tarii noastre. Exista un stereotip ca saracia se datoreaza lipsei de bani — eronat! Saracia este efectul cumulat al erorilor in guvernare, lipsa de initiativa locala si politizarea administratiei, ca urmare a instalarii unui asa–zis control politic total in stat, incompatibil cu orice standarde minime de functionare a unui stat european. Cine vorbeste de integrare europeana in asemenea conditii este fie naiv, fie nebun!

— Recent, CPLRE a criticat situatia din Moldova, referindu–se la implicarea prea abuziva a puterii centrale in activitatea primariilor locale. Cunoasteti cum au reactionat autoritatile Moldovei si implicit primarii?

— Exact. Raportul CPLRE este destul de critic, dar se bazeaza pe dovezi greu de respins pana la proba contrarie. Pe langa abuzurile comise de adminsitratia centrala contra puterilor locale, raportul face un rechizitoriu acid asupra autonomiei financiare din R. Moldova si a functionarii ca sistem a puterilor locale in cadrul sistemului politic al tarii. Concluzia este ca, la acest capitol este incalcata o lista lunga de prevederi ale Cartei Europene, in particular, paragrafele 1 si 2 ale art. 9, paragraful 3 — "dreptul de a dispune liber de resurse financiare adecvate scopurilor urmarite de puterile locale", art. 9 — "cuantumul de taxe locale este prea mic, iar taxele existente sunt mai degraba redevente, adica plati obtinute de autoritati pentru diverse servicii furnizate pe plan local; paragraful 5, art.9 si paragraful 1, art.3 — "dreptul si abilitatea autoritatilor locale, in limitele legii, de a reglementa si a gestiona o importanta parte a afacerilor locale, sub propria raspundere si in interesele colectivitatii locale". In general, aproape nu exista aspect al administrarii publice locale in care sa se fi inregistrat progrese in ultimii ani. Puterea centrala tinde sa trateze cu indulgenta doar acele localitati conduse de primari "rosii", tratandu–le discriminatoriu pe restul, oferindu–le gratificatii sub forma de subventii preferentiale, ferindu–le de "arma justitiei" atunci cand comit abuzuri, ceea ce nu se refera si la "altii", adica cei care au fost stigmatizati drept "inamici personali sau ideologici" ai partidului de guvernamant. Un sistem clientelar de relatii extralegale determina marimea subsidiilor, raioanelor revenindu–le functia de "dispatcher" al acestor subsidii. Cei care indraznesc sa "carteasca" impotriva acestui sistem nedrept, ineficient si irational sunt tarati prin judecati, ori li se insceneaza diverse procese judiciare, sau de alt ordin. Din pacate, initiativele timide privitor la o posibila reformare a sistemului de administrare publica din vara acestui an au fost ignorate, pana astazi, de catre autoritatile politice, plasand in schimb diverse motive, unele chiar fiind ridicole, de a nu reforma concomitent si administratia centrala si cea locala etc. Din pacate, la acest subiect, cooperarea "contructiva" dintre opozitie si putere nu a fost de mare folos.

— "Viitorul" a realizat un Ghid al Oraselor. In ce stare sunt acum orasele Moldovei si ce inseamna un oras modern?

— In 2004 IDIS "Viitorul" a editat un Ghid al Oraselor, ceea ce a insemnat o experienta exceptionala prin faptul ca am reusit sa colectam o cantitate impresionanta de date, analize, materiale statistice, necesare pentru a intelege situatia curenta a oraselor de la noi. Orasele noastre se zbat intre o mizerie lucie si o ametitoare lipsa de initiativa. Am intalnit orase de 4.000 de locuitori, bugetul anual al carora abia de se ridica la 8.000 USD si care, totusi, au cumparat si instalat intre 2001–2002 monumente ale lui V.I.Lenin, pe care le–au instalat in centrul urban, spre bucuria macabra a iubitorilor de antichitati. Exista orase in care aproape nu mai exista elemente de infrastructura urbana, bugetele carora se formeaza 80% din impozitul funciar, si care sunt in mod impropriu numite "orase", iar ca urmare — normativele stabilite de catre Ministerul Finantelor pentru orase defavorizeaza vizibil locuitorii sai. Aceasta "ruralizare" a oraselor din R. Moldova este, pana la un punct, obiectiva si inevitabila. Problema este ca cele mai multe dintre orase in RSSM se tineau pe un centru administrativ raional si o "monocultura", plantata in mod centralizat (Gosplan), si care nu a avut nici o sansa in conditiile pierderii subsidiilor de stat.

— De ce este interesata puterea comunista atat de mult sa preia controlul asupra municipiului Chisinau?

— Chisinaul este un oras care integreaza circa 1 mil. de locuitori si care gestioneaza circa 60% din PIB. Controlul politic asupra capitalei inseamna si preluarea controlului asupra fluxurilor de bani, dar si un instrument de "inginerie" asupra fiefului traditional al opozitiei — capitala tarii. Sa nu se uite ca cele mai importante miscari de rezistenta civica si politica contra unor politici abuzive au germinat la Chisinau, in mediul studentesc sau in diverse medii apropiate de cercurile culturale.

— In cazul in care un presedinte de stat isi manifesta public simpatia pentru un candidat electoral, pentru o confesiune religioasa, ce pot face ceilalti cetateni ai acestei tari exclusi sau marginalizati de insusi presedintele?

— Pot sa–si manifeste deschis dezaprobarea fata de acest comportament. In definitiv, putem spera ca si presedintii pot invata democratie din reactiile cetatenilor pe care ei pretind ca–i reprezinta. Exista o paguboasa traditie printre politicienii de la Chisinau de a considera ca alegerea lor in diverse functii publice ar insemna "privatizarea" acestora, ceea ce ii face sa reactioneze foarte bolnavicioas la criticile care rasuna in adresa lor.

— Institutul "Viitorul" a avut proiecte de sprijin juridic pentru autoritatile locale in cazul unor litigii cu puterea centrala. Cat de receptiva este puterea judiciara la problemele primarilor atunci cand acuza ca puterea centrala comite abuzuri?

— Adevarat. IDIS "Viitorul" acorda asistenta juridica autoritatilor locale in temeiul unor solicitari primite din partea acestora. In cadrul IDIS am deschis un Incubator Juridic, in care solicitantii pot accesa o serie de servicii gratuite, calitative si diversificate, in functie de complexitatea cazurilor raportate, a intensitatii implicarii consultantilor nostri si relevantei acestui caz pentru obiectivul general de sustinere a autonomiei locale. Printre cele mai frecvente cazuri in care se solicita interventia juristilor nostri voi mentiona: diverse conflicte de autoritate intre primarii si raioane, conflicte funciare, conflicte de jurisdictie asupra unor tipuri de proprietate locala, cazuri de concedieri nemotivate sau de initiative de revocare a primarului etc. In mod traditional, juristii de la IDIS ofera consultanta telefonica sau pe teren, dar pot sa initieze, la solicitare, proceduri legale de reprezentare a autoritatilor locale in justitie.

— Intr–un deceniu de activitate ati tot urmarit si monitorizat dezvoltarea democratiei in Moldova. Care domenii credeti ca au inregistrat succese si care raman inca la cheremul puterii politice din Moldova?

— Democratia este intotdeauna un proces, si nu un obiectiv incremenit. De aici si necesitatea de a analiza cu instrumente diverse si independente functionarea institutiilor publice, care pot reproduce atat valori democratice, cat si valori dintre cele mai contrare libertatilor cetatenesti. La invitatia "Freedom House", experti ai IDIS au monitorizat mai multi ani la rand calitatea democratiei in R. Moldova, in particular, incepand cu anii 2002–2003–2004 pentru prestigioasa publicatie "Nations in Tranzit". Este suficient sa mentionez ca in aceasta perioada, R. Moldova a inregistrat un declin practic la toti indicatorii masurati: procesul electoral, libertatea de expresie, independenta justitiei, autonomia locala, coruptia, ceea ce a determinat pierderea unor pozitii importante pe plan extern. Ratingurile aplicate de "Freedom House" sunt cuprinse pe o scala de la 1 la 7, in care 1 este valoarea cea mai mare, iar 7 cel ma jos nivel de dezvoltare democratica. Ei bine, intre 2002 –2004, Moldova a devenit "faimoasa" prin degradarea tuturor indicatorilor urmariti.

— Institutul "Viitorul" a realizat "Early Warning Reports". Care sunt problemele care pot aduce necazuri R.Moldova in viitorul cel mai apropiat?

— In primul rand, ar trebui sa precizez ce este acest "Early Warning Report" si la ce serveste. In limba noastra i s–ar spune "Analize de anticipare timpurie a crizelor" si este un instrument util de evaluare a riscurilor si nelinistilor fata de probleme sensibile, atragand atentia autoritatilor publice asupra unor potentiale "surse de criza". Primul "Raport de Early Warning", produs si editat de noi in decembrie 2002, analiza problema calitatii guvernarii si impactul asistentei sociale.

— Cum credeti, care date cu privire la migratie sunt cele mai credibilie: 300.000, 600.000 sau 1 mil. de cetateni ai R.Moldova, plecati in strainatate?

— Ar insemna sa ghicesc in cafea. Datele indirecte furnizate de autoritati vorbesc despre existenta a circa unei jumatati de milion de muncitori plecati in strainatate, dintre care circa 200.000 de muncitori sezonieri in Rusia.

— De ce oamenii care revin de la munca din strainatate cheltuiesc banii pe nunti, cumetrii sau studii pentru copii, fara sa initieze afaceri?

— Motivele sunt foarte diverse. In primul rand, exista o nesiguranta a structurilor economice in R. Moldova. In absenta unei piete de capital atractive si sigure, banii se tin la ciorap sau se proiecteaza in sectorul de consum (studiile pentru copii sunt, in acest sens, un consum si o investitie in acelasi timp). Pe de alta parte, investirea sumelor modeste de bani, castigate cu mare greutate in afara, are nevoie de un capital minimal de deprinderi de business, cunostinte pe care putini le poseda, ceea ce creste riscurile unor investitii proaste, sau descurajeaza potentialii "investitori" mici. De altfel, daca mediul de afaceri mici si mijlocii ar fi corespunzator de bun, cred ca o parte din acesti bani ar ramane in sfera afacerilor. In absenta acestor conditii remitentele — estimate la circa 1,2 miliarde de euro — sunt ca si apa de ploaie (vorba lui Veaceslav Ionita): acum este acum nu–i. In plus, remitentele masive care ajung in Moldova creeaza o falsa iluzie de "abundenta" — magazinele "plesnesc" de produse de import, strazile au devenit neincapatoare pentru limuzine scumpe, in timp ce bugetele locale sunt subalimentate cu resurse, spitalele sunt nefinantate, iar cele mai dinamice sectoare ale economiei (constructiile) resimt lipsa de forte de munca calificata pentru muncile lor specifice. Ma intrebati totusi de ce acesti oameni, care castiga la negru si cu foarte mult chin bani in strainatate irosesc cu atata usurinta banii pe cumetrii si nunti, si nu investesc in ceva durabil?

— Cum explicati faptul ca Moldova a inregistrat un nivel atat de inalt al migratiei?

— Migratia este efectul guvernarii proaste. M–am saturat sa tot aud truisme academice despre "declinul economiei", "pierderea de locuri de munca", probleme provizorii. In realitate, nici una dintre guvernarile de dupa 1991 nu a avut resurse serioase pentru a urmari obiectivul deschiderii locurilor de munca in termenii unei politici de stat. Au plecat, in principal, femeile — un grup dezavantajat de tranzitie si de sectorul privat, diverse categorii bugetare pentru care salariile platite de stat insemna o munca de sacrificiu, si tinerii, scosi din orice calcule administrative sau politice. In R. Moldova s–a creat un capitalism oligarhic, caruia ii este straina responsabilitatea sociala. Sindicatele au devenit "corul din amvon al puterii", cu mici exceptii, evident, fara ca solidaritatea naturala a muncii sa creeze motive de mobilizare sociala. In sfarsit, partidele politice s–au dedicat atat de profund "gherilei" intre liderii lor, incat au uitat de constituentii lor. Drept exemplu serveste si faptul ca doar 2% din respondentii de sondaje confirma ca ar avea o oarecare afinitate politica cu cel putin unul dintre partidele politice, acest lucru fiind valabil si pentru PCRM care, in ciuda reflexelor sale totalitare, nu este si nu are sansa sa devina vreodata un "partid de mase". De ce? Pentru ca este oligarhic prin excelenta si se hraneste de la masa oligarhiilor pe care le serveste.

— Cum apreciezi actualele relatii ale R. Moldova cu Romania?

— Mai bune decat acum un an, dar destul de neconcludente pentru ambitiile invocate cu diverse ocazii. Exista un vast capital inertial in tratarea acestor relatii. Multi cred ca aceste relatii ar creste de la sine, datorita identitatilor de limba, cultura, simtire etc., dar sinuoasa evolutie inregistrata in aceste relatii in ultimul deceniu demonstreaza cu prisosinta ca a existat intotdeauna o masa critica de adversitati structurale care s–au dovedit a fi mai tari decat fortele nationale. "Raca" balcanica, inconsistenta latina si larma fanariota au compromis numeroase initiative notabile pe planul acestor relatii, astfel incat poate intr–o noua generatie de politicieni se vor naste solutiile potrivite pentru o integrare naturala pe plan cultural si institutional.

— Dar cum vi se par relatiile actuale ale R.Moldova cu Rusia?

— R. Moldova este un stat vulnerabil, nascut prin "cezariana". Primatul strategic in relatiile cu Rusia a fost de regula inteles prin "montarea" unor intelegeri obscure intre fosti nomenclaturisti: Snegur, Lucinschi — Eltin, iar dupa schimbarea "tarului" la Moscova, relatiile moldo–ruse au degradat in mod natural spre un "razboi rece", metastazele caruia doar aparent pornesc de la Tiraspol. In realitate, radacina raului tine de mentalitatea servila a unei parti a elitelor politice de la Chisinau care mai spera "sa fie iertata" la Moscova, intr–o forma sau alta, pentru care ar fi gata sa mearga si in urechi, sacrificand relatii inca necristalizate cu Occidentul, singurul capabil sa ne apere plenar interesele si identitatea culturala, sa ne indemne la reforme si transformari interne. Nici unul dintre aceste obiective nu poate fi atins cu Rusia si prin intermediul actualelor elite ale Rusiei, scopul strategic al careia este refacerea integrala sau partiala a URSS. Din aceasta perspectiva, noi ne gasim pe parti diferite ale baricadei. Naivitatea celor care doresc sa ne convinga de faptul ca un "acord provizoriu cu Rusia pana castigam puterea" este logic si rational mi se pare compromitatoare si malefica.

— Recent Marian Lupu a participat la o intrunire a CSI. Crezi ca aceasta structura este viabila, mai are nevoie Moldova sa isi mentina numele in aceasta structura?

— Tocmai. Vizitele de curtoazie ale spicherului R. Moldova la diverse "petreceri" in cadrul CSI nu cadreaza deloc frumos cu ceea ce se cheama "un curs strategic dictat de interesele nationale". Nu poti sa fii pe jumatate gravid! Daca nu poti iesi imediat din CSI (desi, dupa preconizata scumpire a gazelor rusesti, nu cred ca vom mai avea motive sa ne mai mentinem in aceasta structura bolnava de ostateci ai Rusiei!), atunci ar fi logic ca demnitarii de stat sa evite cat mai mult posibil orice "incadrari" nedorite alaturi de liderii unor state care nu au nici o treaba cu UE. Am aflat recent din presa ca pentru o vizita de participare in cadrul Initiativei Est Europene, Parlamentul R. Moldova nu a gasit bani nici de drum, in timp ce pentru vizitele intempestive in cadrul CSI bani se gasesc in mod curent, ceea ce ridica o serie de intrebari.

— Concomitent cu intrunirea CSI de la Sankt Petersburg, tot acolo si–a desfasurat lucrarile un summit cu privire la situatia ONG–urilor, Duma de Stat votand noi restrictii pentru activitatea ONG in Rusia. Crezi ca aceste politici restrictive pot fi exportate in Moldova?

— Cred ca restrictiile aplicate in cadrul ONG–urilor din Rusia sunt indreptate in primul rand impotriva celor din domeniul apararii drepturilor omului, aparent foarte critice fata de "razboaiele caucaziene" ale lui Putin, soldate cu masacrarea a sute de mii de civili, sub diverse pretexte si justificari. In plus, aparitia unei "noi disidente" in Rusia, cu oameni arestati de FSB pentru vederile lor politice creeaza multa instabilitate in teama pentru viitorul acestei tari. Cred ca vechea nomenclatura peste tot in spatiul ex–sovietic se inspira si produce structuri reziduale, pentru ca nu stiu cum altfel ar putea supravietui. Exportul "verticalei puterii" din Rusia a devenit dupa 2001 o politica de stat in R. Moldova. Tot astfel, se mimeaza un anumit gen de lupta impotriva "marilor corupti", protejandu–i pe cei care servesc intereselor oligarhiei la putere. ONG–urile pot fi usor sanctionate de putere, dar nimic nu legitimeaza mai bine decat functionarea nestingherita si activa a societatii civile.

— Care este acum de fapt politica fata de ONG–uri in Moldova?

— Cu exceptia catorva legi adoptate dupa 1994 — Legea privind organizatiile obstesti, Legea despre fundatii etc., statul nu a investit prea multe eforturi in ceva care s–ar numi "politica fata de ONG–uri". Aria de vizibilitate a sectorului asociativ in raport cu statul este destul de redusa. Ca sa folosim o comparatie, as putea spune ca "avioanele nu decoleaza si nu aterizeaza pe o pista fara semnalizare". Cine imi va reprosa ca omit initiativele "asa–zisului" Pact civic, lansat de Presedintele Voronin in 2002, sau de ultimele idei ale spicherului, Marian Lupu, i–as aminti ca "o randunica nu face primavara". Exista solutii de cooperare doar acolo unde exista puternice relatii personale, si chiar atunci, daca exista o cat de slaba nota critica, ideile produse de ONG–uri sunt respinse categoric, fiind catalogate ca fiind "nestatale", sau chiar "antistatale"; informatia este imposibil de verificat sau de solicitat, iar ca rezultat, importante politici de stat "derapeaza" intr–un spatiu al "comenzilor politice" si nu al rationalizarii deciziilor prin evaluare de costuri si impact. Statul acorda anual cateva mii de burse de stat pentru studentii la economie si drept. In rezultat, noi avem o inflatie de economisti si juristi cu diploma care nu–si pot gasi de lucru pe piata in scadere, in timp ce scolile rurale sufera acut de lipsa de cadre pentru discipline elementare. Anual statul investeste peste 140 mil. de lei in ceea ce se numeste la noi Academia de Stiinte, iar cea mai mare parte a cercetatorilor (economie, drept, matematica, filologie) se gasesc exact inafara acestei institutii etc., iar exemple de acest gen, care indica asupra unei folosiri irationale si iresponsabile a banilor publici sunt cu duiumul.

— Recent presedintele Voronin a declarat ca problema transnistreana poate fi rezolvata in baza principiilor celor "3D". Esti unul dintre coautorii acestei strategii. Crezi ca finalul problemei e aproape?

— Multumesc pentru apreciere. Formula exacta de "3D" ii apartine de fapt dlui Oazu Nantoi, coordonator de programe de la IPP, dar strategia propriu–zisa a aparut in cadrul unui grup de experti locali, printre care m–am numarat si eu. As putea spune ca Strategia si–a atins scopul strategic: schimbarea paradigmei de intelegere asupra conflictului si a instrumentelor de interventie in reglementarea lui: de la un model "clocit" de rusi sub forma federalizarii R. Moldova si marginalizarii elementului democratic in constructia statului national spre un model in care democratizarea este elementul–cheie, dar inseparabil legat de "demilitarizarea si democratizarea regiunii secesioniste". Nimeni la Chisinau nu mai pune problema "compromisurilor" in raport cu Smirnov decat cu riscul autoexcluderii din randul "politicienilor normali si democratici". Faptul ca si Planul Iuscenko anunta in aprilie 2005 democratizarea regiunii ca sarcina primordiala probeaza succesul strategiei "3D" pe ansamblu, deficientele fiind legate de context si de interesele unor grupuri obscure de influenta asupra decidentilor (decision–makerilor) de la Kiev. Fiind cinici si superficiali, prin excelenta, adeseori politicienii cred sincer ca anuntarea strategiei rezolva problema, pe cand, in realitate, detaliile conteaza, iar gestionarea implementarii oricaror procese complexe solicita multa competenta, multa dedicatie si mult spirit national (si nu doar patriotismul de vitrina pe care–l abordeaza diversi membri ai cabinetului) — iata de fapt unde se concentreaza problemele de baza ale sistemului existent de aplicare a legilor in R. Moldova. Pe scurt: finalul acestui conflict este atat de aproape, pe cat ne dorim noi sa–l vedem. Este evident insa ca reintegrarea teritoriala a R. Moldova nu poate fi privita ca un "cadou" al rusilor, sau un bonafides al europenilor. Chiar cu resursele sale limitate, Chisinaul ar putea face mult mai multe lucruri, folosind infrastructura deja existenta: Misiunea de monitorizare a frontierei, aspiratiile Rusiei de a deveni in curand membru al OMC, aspiratiile Ucrainei de a fi acceptata ca stat aspirant pentru UE, toate aceste fapte reprezinta o baza solida pentru politici proactive si reusite, vointa sa fie!

— "Viitorul" impreuna cu Fundatia "Moldova" au lansat un proiect de mare succes prin site–ul www.moldova.org. Aveti concurenti de acest fel in Moldova?

— R. Moldova a pierdut multe resurse datorita lipsei sale de vizibilitate. Lipsa de surse credibile, bine elaborate si atractive pentru vorbitorii de limbi de circulatie internationala i–a facut pe multi in Apus sa se informeze exclusiv din presa rusa (asupra evenimentelor din Moldova), ori sa ignore acest fenomen (surprinzator, cum spun istoricii) al perpetuarii elementului romanofon in spatiul interfluvial pruto–nistrean si dincolo de el. Portalul lansat de Fundatia "Moldova", organizatie inregistrata in SUA si mentinut de IDIS "Viitorul" este un serviciu informativ in 3 limbi pe toate orizonturile de interes pe care se plaseaza R. Moldova: economic, social, cultural etc. si daca reuseste sa atraga interes (o cifra de peste 3.000 de vizitatori pe zi — un record absolut in R. Moldova!) cred ca este si meritul nostru, al strategiei de institutie si al personalului angajat cu acest scop.

— Recent, din scoli a fost retras manualul "Deprinderi de viata". Ai o fiica la educatia careia stim ca tii foarte mult. Crezi ca poate un manual de acest fel sa strice sau sa imbunatateasca educatia unui copil?

— Nu voi intra in detaliile acestei polemici rasunatoare. Pot sa spun doar ca in formatul in care a fost lansat in scoli, utilitatea acestui curs este discutabila, iar efectele sale pot fi nocive. Educatia unui copil se mestereste in cadrul unei familii — celula de baza a societatii — cei care au scris acest curs au ignorat, premeditat sau inertial de pe urma citirii unor cursuri straine. Intr–o orice alta formula, pretestata, periata de gafele sau ambitiile unor semidocti in stiinte pedagogice, acest curs poate fi mentinut pe baza facultativa.

— Ce contribuie la deteriorarea educatiei copiilor in Moldova?

— Multe lucruri contribuie la deteriorarea educatiei copiilor: inegalitatile sociale, "cvasielitismul" unor scoli cu deficiente de program, instabilitatea programelor scolare etc. Sunt timpuri grele pentru sistemul national de educatie. Profesorii de licee sunt in continuare printre cei mai prost platiti in sistemul bugetului public, si din acest motiv au parasit acest sistem cu miile. Lipsa de atractivitate descurajeaza tineretul sa se orienteze spre scoli, ceea ce contribuie la reproducerea unui sistem de educatie instabil, defectuos si neperformant. Exista numeroase licee care functioneaza cu 5 — 6 profesori (un exemplu pe care l–am intalnit la Leova, dar probabil ca se regaseste si in alte localitati), iar acestia sunt siliti sa predea cate 3 — 4 discipline concomitent. Sa ne asteptam dupa asta ca economia nationala se sprijina pe remitente, si ca politicenii analfabeti sunt votati de votanti/alegatori analfabeti? Intr–un sistem in care educatia scolara si profesorii rurali au pierdut mult din prestigiul si rolul coagulant pe care–l aveau anterior, comunitatile locale sunt sfaramate din interior, viciile si crima organizata castiga teren si obtin victorii.

— Cat de pregatiti si de interesati sunt tinerii din Moldova de a se lansa in viata politica?

— Probabil ca iluziile si entuziasmul este capitalul cel mai de pret cu care tinerii pot contribui in viata politica. Fara iluzii si entuziasm, politica ar fi dominata de dogmatism, cinism si cleptocratie. Au existat mai multe incercari de a "marca" prezenta tinerilor in politica prin crearea unui partid sau printr–o disidenta de tineret in cadrul unor partide mai vechi, din pacate, cele mai multe dintre aceste incercari au esuat. Sa speram ca pe viitor tinerii vor fi mai consistenti in ceea ce fac si cu propriile idealuri. Exista in R. Mpldova un stereotip cu privire la "conflictul de generatii", considerandu–se probabil ca simpla intinerire a politicienilor sau a unor functionari de stat ar rezolva presiunile noastre curente. Am observat insa multi, prea multi tineri, care s–au adaptat extrem de rapid la diverse sisteme defectuoase, chiar paguboase, fie legate de administratia statului, fie de diverse institutii publice sau private, si in care au replicat cu fidelitate stiluri si mentalitati, pe care le credeam proprii doar vechilor nomenclaturi sovietice. Adevarul este undeva pe la mijloc. Tineretea este un mare avantaj atunci cand stii cum s–o pretuiesti.

— Ce sanse are Moldova sa adere la UE?

— O intrebare hamletiana la care o sa dau un raspuns scurt: R.Moldova este inevitabil legata de viitorul acestei organizatii continentale.

— Multumim pentru interviu.

Pentru conformitate, Alina RADU