Prestatia clasei politice de la noi este tot mai indoielnica. Protestul alegatorului devine, de la o campanie electorala la alta, tot mai categoric. Intr–atat de categoric, incat semnalul nu mai poate ramane neperceput: neincrederea in partidele politice prevaleaza increderea. "Comando"–ul politic, aflat la guvernare sau in comuniune cu guvernarea, s–a pomenit nevoit sa probeze, dupa cum e si firesc momentelor critice, solutii pentru salvarea "reputatiei". Miza, definita de ei ca valabila, este diminuarea rolului societatii in politica. Iata de ce esecul alegerilor repetate din 27 noiembrie este unul absolut previzibil. Daca vreti, planificat. Rezultatele acestuia nu mai alerteaza pe nimeni. Ar fi fost o mare surpriza, ca o campanie politica, lipsita in marea ei parte de interes si spirit electoral, sa finalizeze altfel de cum a finalizat. Primii, care semnalau fatalitatea acestei noi runde electorale, au fost expertii catorva institutii occidentale, acreditate la Chisinau. Cu o saptamana inainte de data alegerilor, acestia se declarau surprinsi de lipsa atmosferei electorale la Chisinau. Faptul ca alegerile din 27 noiembrie nu vor avea sorti de izbanda au prezis–o, inca pana la demararea scrutinului, si partidele politice, in special cele neangajate in campanie. Unele dintre ele, chiar in mod intentionat, au refuzat intrarea in alegeri pentru a le compromite prin neparticiparea electoratului lor la vot. Chiar si partidele politice, care i–au declarat sprijin electoral candidatului independent Vasile Ursu, inclusiv partidul de guvernamant in frunte cu V. Voronin, nu au mers mai departe de declaratiile liderilor lor. De ce?

Esecurile electorale pot fi si ele o biruinta, in dependenta de interesul celor care planifica alegerile. In cazul alegerilor repetate de duminica, acest esec nu putea fi pus la cale decat de insusi presedintele Voronin si sprijinit, cu exceptia PSL, de partidele "condrumete". Dupa ce Iurie Rosca lansa, inca asta–vara, ideea alegerii Primarului de Chisinau de catre Consiliul Municipal, iar marti seara, la emisiunea "In profunzime" de la "Pro–TV Chisinau" auzeam acelasi refren electoral, repetat de Vlad Cubreacov, a devenit cert, ca alegerile locale de la Chisinau sunt parte (poate cea mai importanta parte) a aceluiasi scenariu "extern" vizavi de viitoarea organizare administrativa si politica a R. Moldova. Probe mai exista, inclusiv alegerea presedintelui R. Moldova de catre Parlament si mariajul dreptei politice cu stanga, sau, altfel zis, absorbtia politica a opozitiei in aprilie 2005.

Da, situatia electorala in municipiul Chisinau nu mai este demult una ordinara. Insa legislatia electorala a R. Moldova nu are nimic cu esecurile electorale repetate de la Chisinau. Vina nu trebuie cautata in lege, asa dupa cum pretind unii deputati cu stagiu stabil in Parlament sau unii expertii in teorii occidentale, ci in partidele politice care nu mai corespund rigorilor acestei legi. Straniu, dar nici unul dintre partidele politice, participante la scrutinele electorale municipale n–a avut pana acum curajul sa–si decline competentele si responsabilitatile, indiferent de scorul cu care au incheiat campanile. Dimpotriva, responsabilitatile, de fiecare data, au fost trecute pe seama alegatorului. Emisiunea de marti seara la "Pro–TV" facea transparent faptul ca neparticiparea la alegerile din 27 noiembrie a PCRM, PPCD, PD si a altor partide, mai mici, nu a fost decat o intelegere de taina intre ei toti. Putem spune, chiar complot. Constient de faptul ca comunistii si–au epuizat resursele de imagine, Voronin, alaturi de actualii aliati, aflati si ei in aceeasi situatie, au decis sa instaureze, pe contul nealegerilor de la Chisinau, o noua oranduire in procedura de venire la putere in R. Moldova. Oamenii se gandesc la ziua lor de maine. Iata de ce V. Cubreacov pleda, cu atata fast si importanta, "modelele baltice", care nu au nimic in comun cu realitatile politice de la noi. Paradoxal, dar tot V. Cubreacov este acela care insista (si nu de capul lui) asupra eliminarii definitive a pragului electoral pentru alegerile de la Chisinau, sub pretextul "statutului special" al Chisinaului. Si aceasta solutie nu este a altcuiva, ci a partidului, care a optat mereu pentru ridicarea pragului electoral in R. Moldova. De ce oare? Nu oare si din considerentul ca prestatia PPCD s–a cam dus la fund si in viitoarele alegeri s–ar putea sa ramana dincoace de "prag"?

Anul 2005 a pus R. Moldova in fata unui nou gen de criza: criza electorala. Numele adevarat al acestei crize este, de fapt, lipsa de credibilitate fata de tot ce se cheama politica in R. Moldova. Clasa politica este in alerta. Disperarea electoratului s–a transferat, automat, si asupra partidelor. Garzile politice, mai vechi si mai noi, dar aliate cu comunistii, sunt gata sa mearga la orice, sa schimbe si sa modifice intreg sistemul legislativ din R. Moldova, pentru a–si camufla proasta reputatie sau pentru a o remachia. Dovada sunt si ultimele declaratii din presa a mai multor lideri de opinie, vizavi de conditia cadrului legislativ electoral. Straniu, ca nimeni dintre liderii politici nu avanseaza ideea consultarii opiniei publice in aceasta problema si, in special, a societatii civile care nu mai poate fi evitata, sub nici o forma, sau pretext.

Petru Amariei,
pentru Ziarul de Garda