Pe fundalul unui scrutin electoral amorf si a unor delicioase disensiuni politice, constatam, parca rupt din acest context realist, ca cele mai multe conflicte "de sange" se isca din cauza mostenirii pe care parintii o lasa copiilor lor. Impacati sau neimpacati, plecand in lumea celor drepti, parintii nici nu banuiesc macar ca, in urma lor, lasa niste fii rataciti, oricand gata, de dragul averii, sa–si faca sangele apa. Fratii ajung sa se urasca si sa se blesteme chiar in casa parinteasca, peretii careia, dupa moartea parintilor, nu–i pot imparti. Statistici greoaie si inspaimantatoare demonstreaza ca, anume din cauza averilor greu sau imposibil de partajat intre urmasi, familiile se destrama, fratele devenind dusman de moarte pentru frate.

Scandalul din PPCD aminteste, intr–un fel, si de acest subiect trist. Prin analogie, daca e sa comparam cele intamplate in istoria noastra recenta, pare a fi logica o foarte trista deductie. Cu ceva timp in urma, o singura Mama ne–a lasat mostenire un Ideal, o Istorie, o Limba pentru care eram cu totii gata sa ne sacrificam vietile. Mama ne–a aratat, in pagini invechite de ani, ca suntem frati, inoculandu–ne ca fratia de sange este singura relatie care rezista in fata tuturor greutatilor. Tot Mama ne–a invatat cum trebuie sa ne aparam demnitatea chiar si in conditii vitrege, atunci cand strainii ne injura istoria si destinul. Ne–a invatat si ne–a ajutat.

Va mai amintiti? In toti acesti ani, pe cand ne era cel mai greu, ne adunam in jurul unor tribune improvizate. Prin parcuri, prin scuare sau piete. Izgoniti de politie si de securitate ne ascultam fratii. Erau ani in care si ei nu ezitau sa–si zica: fratele Iurie, fratele Vlad, fratele Stefan, fratele Ion, fratele Sergiu, fratele Valeriu, fratele Simion, fratele Andrei. Fratii vorbeau cu patima despre lupta pana la izbanda si promiteau sa nu uite niciodata lectiile Mamei, noua, celor din multime, adresandu–ni–se ametitor de sentimental: "Dragi frati si surori!" Mama ne–a permis tuturor sa ne simtim ca atare, fara a banui, probabil, ca am putea ajunge la momentul partajarii averilor mostenite cu mult inainte de decesul Ei. Astazi, uitand lejer de invatamintele Mamei, fratii scot in vileag fatarnicia tainuita pe cand noi, cei din multime, credeam in lupta si in izbanda, facand una cu pamantul, transformand in gunoaie mostenirea care ne apartine tuturor. Cu ce drept? Greu de spus. Sa fie la mijloc acelasi conflict vesnic, cel mai rusinos conflict "de sange", legat de partajarea averii?