— Dle Ionita, care sunt particularitatile distincte ale economiei R. Moldova astazi?

— Avem o economie plina de surprize, deseori total neinteleasa de cei din exterior. Astfel, constatam cresterea Produsului Intern Brut (PIB) concomitent cu reducerea numarului populatiei ocupate in campul muncii. Inregistram cresterea consumului si stoparea cresterii industriale... Sunt si alte contradictii. O situatie alarmanta este atestata in domeniul posibilitatilor de angajare a tinerilor in campul muncii. In prezent, 80% dintre tinerii in varsta de pana la 30 de ani sunt in cautarea unui loc de munca. Anual, R. Moldova produce 25 de mii de someri cu studii superioare. Dupa numarul de studenti pe cap de locuitori (287 de studenti la 10 mii de locuitori) noi am intrecut Japonia unde sunt doar 210 studenti la 10 mii de locuitori. Daca e sa ne amintim anul 1997, cand in R. Moldova erau angajati 75% din populatia apta de munca, in prezent constatam o reducere continua a acestui indicator, care a atins cota ingrijoratoare de 50 la suta. Mai e o problema. Doar jumatate din cei ocupati sunt salarizati, cealalta parte ducand–o de azi pe maine. Si ca sa incheiem acest subiect, voi mentiona ca majoritatea celor angajati activeaza in sectorul bugetar. Drept consecinta, doar 15% din populatia apta de munca este angajata in sectoarele economiei nationale si dupa cum va dati bine seama cei mai multi — in sfera serviciilor.

— Atunci cand a fost investit Guvernul Tarlev, s–a vorbit ca este unul pragmatic si profesionist. Cum este in realitate acest Guvern?

— Cred ca recentul caz "Second Hand" demonstreaza cel mai bine profesionismul Guvernului Tarlev. Nici pana in prezent nu mi–a devenit clar ce a dorit sa intreprinda Guvernul in acest caz. Alt exemplu, ceva mai vechi, datand cu anul 2003, este cel al reformei administrativ–teritoriale. Si pana in prezent specialistii raman nedumeriti in privinta scopurilor acestei reforme. Drept consecinta avem in prezent un sistem de administrare publica locala ineficient, care consuma anual cu 250 de milioane lei mai mult decat sistemul anterior. Anual, pentru reparatia drumurilor, sunt alocati 120 milioane de lei, iar pentru reparatia automobilelor, deteriorate de drumurile proaste, se cheltuiesc peste 400 milioane de lei. Prefer sa numesc aceasta stare de lucruri drept "blestemul saracului". Altfel spus, saracul nu este sarac din cauza castigului mic, ci din cauza ca cheltuieste prost.

— Ce se ascunde, in opinia Dvs., in spatele transferului Zinaidei Greceanii de la Finante la Guvern?

— Pentru toti este evident ca Greceanii nu are nici o sansa sa devina primar de Chisinau. In astfel de conditii, PCRM se confrunta cu o situatie dificila. Pe de o parte, era riscant sa propuna din nou candidatura Zinaidei Greceanii, pe de alta parte, inaintarea altui candidat avea sa creeze impresia unor deficiente in cadrul partidului. Avansarea doamnei Greceanii constituie o iesire "frumoasa" din situatie. Aceasta avansare tine direct de imaginea preelectorala a partidului de guvernamant si nu are nimic in comun cu adevaratele calitati profesionale ale fostului ministru de Finante.

— Pot tinerii sa formeze un nou Guvern in R. Moldova?

— In mod obiectiv, de la cucerirea independentei, nu am avut si nu avem o clasa politica, in adevaratul sens al cuvantului. Fostii nomenclaturisti s–au invatat sa faca niste conexiuni cu businessul ca sa se mentina la putere. Altii din business se avanta in politica pentru a–si proteja afacerile. Nu este tragic. E o etapa istorica obiectiva. Asa se formeaza o tara care nu a existat niciodata ca tara. Este firesc ca doar odata cu dezvoltarea societatii, cu schimbarea ei calitativa, vor veni si oameni noi. Lumea se va invata sa nu mai accepte aceasta forma primitiva de guvernare care, in prezent, este la noi. E o situatie obiectiva, dictata de faptul ca, timp de 15 ani, in R. Moldova a existat un vacuum. A fost ratata o generatie care nu s–a implicat in nici un fel in treburile statului. Acum incep sa apara primele semne ca cei care nu au nici o legatura cu sistemul sovietic mort, care au alta educatie si alta cultura incep sa intre in viata publica si politica. E nevoie de inca 3–5 ani ca ei sa vina cu–adevarat.

— Cine traieste bine in Moldova, astazi?

— Voi incepe cu listele celor care, cu certitudine, nu o duc bine: cei din localitatile rurale, bugetarii si cei care nu au rude peste hotare. In prezent avem o crestere continua a consumului. Acest fenomen are loc odata cu cresterea neincetata a preturilor. Insa veniturile populatiei cresc, dar se maresc si diferentele dintre veniturile populatiei din localitatile rurale si cele urbane. Altfel spus, cei bogati sunt si mai bogati, cei saraci, din pacate, devin si mai saraci. O duce bine doar un grup neinsemnat de oameni, circa 10% din populatie, marea majoritate dintre acestia locuiesc la Chisinau.

— Se pare ca efectele luptei impotriva exodului de persoane ar putea avea grele consecinte economice asupra cetatenilor R. Moldova care, de mai multi ani, supravietuiesc doar gratie transferurilor banesti de peste hotare. Cum pot fi impacate aceste doua situatii contrare?

— Orice lupta cu migratia nu are sorti de izbanda. Singura cale de succes poate fi crearea unor locuri atractive de munca in Moldova. Din pacate, acest lucru nu se va produce in viitorul apropiat, motiv din care, procesul migrationist va continua. Mai mult decat atat, la sfarsitul anilor '80, in Moldova s–a inregistrat un bum demografic. In viitorul apropiat, acesti copii vor intra in varsta apta de munca, insa, cu regret, locuri de munca adecvate lipsesc. In consecinta, ei vor fi nevoiti sa emigreze. Astfel, dupa primul val de emigrare care a avut loc pe parcursul anilor 2000–2002, va incepe urmatorul val, cauzat de integrarea familiilor. Daca dupa primul val in Moldova au crescut continuu transferurile de peste hotare, care de la 500 milioane USD, intr–un singur an, pot ajunge, in urmatorii 2 ani, pana la 1,5 miliarde, atunci, dupa declansarea celui de–al doilea val, transferurile se vor reduce drastic. Sa nu uitam si faptul ca, in prezent, transferurile de peste hotare asigura cresterea economica si incasarile in bugetul de stat. Daca, in urmatorii 1–2 ani, nu vor fi gasite solutii reale de relansare a economiei nationale, in 2007–2008, ne putem astepta la o criza economica.

— Daca intr–o buna zi in R. Moldova nu ar mai veni banii trimisi de peste hotare de concetatenii nostri, ce s–ar intampla cu acest stat?

— Dupa cum am spus, acest scenariu apocaliptic se poate intampla in decurs de 2–3 ani. Drept consecinta, consumul se va reduce cu cel putin 25%, iar bugetul de stat care in prezent este format in proportie de 50% din taxa pe valoare adaugata a marfurilor de import, se va reduce si el cu cel putin 20%.

— Care e cel mai corupt domeniu de la noi?

— Nu sunt atat de mare specialist in coruptie, insa pot spune cu toata certitudinea ca peste tot acolo unde persoana din cadrul administratiei publice are contact direct cu cetatenii persista si fenomenul coruptiei. Amploarea acestui fenomen este direct proportionala cu frecventa contactelor directe ale functionarilor abilitati sa ia decizii cu cetatenii. Acum un an, am organizat o intalnire cu micii intreprinzatori. Unul dintre ei spunea in cel mai serios mod: "Daca doresti sa lucrezi in departamentul anticoruptie, trebuie sa platesti 200 Euro". Aceasta declaratie demonstreaza cel mai deschis gradul de percepere de catre populatie a coruptiei. Orice declaratii facute, oricat de sus posibil, despre combaterea coruptiei, se ciocnesc zgomotos de realitatea simtita de oamenii simpli. Coruptia nu poate fi comparabila cu declaratiile demnitarilor publici, ci cu felul in care o sesizeaza omul de rand. Credeti–ma, deocamdata, simplii cetateni simt doar povara grea a acestui fenomen.

— Dar cine lupta cu–adevarat cu coruptia in R. Moldova?

— Nimeni. Puterea publica fiind singura care trebuie si poate lupta cu coruptia. In plus, puterea publica ar trebui sa fie si cel mai mult interesata de aceasta, or, coruptia inseamna stat slab si neputincios.

— Ce legatura exista intre coruptie si declaratiile de venit?

— In prezent, declaratiile de venit sunt o parodie de prost gust. Este atata mizerie in acest domeniu, incat un om educat nici nu–si permite sa comenteze aceasta stare de fapt.

— Elaborand, cu ceva timp in urma, Ghidul oraselor R. Moldova, ati vizitat zeci de localitati de la noi. Ce imagine au acestea? Ce perspective?

— Din cele 54 de orase pe care le are R. Moldova (11 in partea stanga a Nistrului), doar 10–15 pot fi numite orase, restul sunt, pur si simplu, "poreclite" astfel. Pot mentiona doar ca 24 dintre orasele Moldovei au o populatie mai mica de 10 mii de locuitori. Iar pentru majoritatea dintre ele unica activitate economica este cea agricola. Cuvintele–cheie pentru majoritatea dintre ele sunt: industrie ruinata, saracie lucie, lipsa de perspectiva de dezvoltare.

— Cum pot sa se dezvolte localitatile rurale astazi?

— Doar agricultura intensiva poate fi un colac de salvare. Aceasta presupune ca agricultura unui sat poate oferi locuri de munca pentru maxim 25 la suta din populatia apta de munca. Pentru restul este necesar de gasit o modalitate de incadrare in campul muncii. La acest capitol Guvernul a venit cu o initiativa de a oferi un salariu minim pe tara pentru transport (circa 400 de lei pe luna) celor care merg la serviciu in alta localitate. Astfel este stimulata mobilitatea fortei de munca. Cei drept nu sunt sigur ca cel putin o persoana a primit bani pentru astfel de activitati.

— E sau nu viabil Programul "Satul moldovenesc"?

— Eu l–as numi, mai degraba, o nota de plata inaintata Guvernului de catre primarii. Este un fel de "carte a visurilor noastre", sau ce ar fi daca s–ar incepe raiul pe pamant. Acest program nu are nimic comun cu realitatea si cu posibilitatile reale ale statului nostru. Toate tarile normale incep de la ceea ce au si se gandesc cum isi pot utiliza mai eficient propriile resurse. Noi insa incepem de la ce ar fi bine sa avem, fara sa ne gandim la posibilitatile reale.

— Ce afaceri reale pot fi initiate in satele noastre astazi?

— Doar activitati agricole intensive si poate mai putin prelucrarea primara a productiei agricole. Restul sunt mituri moldovenesti precum ca in sate se poate de facut totul.

— Ai incercat sa initiezi vreo afacere? Daca nu a mers, din ce cauza?

— Intentionez in viitor, dar in prezent sunt prea incarcat cu oferirea de consultanta, pentru a–mi face timp sa ma lansez in vreo afacere.

— Care sunt conditiile de baza ale unei afaceri de succes?

— Recent, la IDIS "Viitorul", am editat cartea "Managementul succesului". Convingerea mea este ca cel putin 80% din succes este asigurat de abilitatile antreprenoriale ale celui care doreste sa initieze o afacere. Banii asigura maximum 5% din succes. In prezent, bancile din R. Moldova au circa 1,5 miliarde de lei pe care nu–i pot plasa in economie, deoarece lipsesc idei de afaceri cu adevarat viabile.

— Cat de autonome, totusi, sunt autoritatile publice locale?

— Taxele locale constituie 3–5% din bugetul local. Cred ca, in acest context, comentariile sunt de prisos. Restul veniturilor pe care le primeste primaria depinde de decizia Consiliului Raional. Daca primarul este frumos, avand si o culoare corespunzatoare, are o anumita structura a veniturilor, daca nu, aceasta structura este cu totul alta. Popular vorbind, legea obliga raionul sa ofere primariei mere, fara a da detalii despre calitatea acestora. Astfel, primarii se straduiesc din rasputeri sa stea bine si cu consiliile, si cu presedintii de raion. In urmatorii ani, despre autonomie ar trebui sa uitam.

— Cat de flexibile sunt bugetele locale?

— Exista normative de cheltuieli stabilite din timp. Primarul doar executa indicatiile Ministerului Finantelor, de parca acesta ar cunoaste mai bine ce ar fi de facut in sat. Daca rasfoiti Legea Administratiei Publice Locale, daca analizati bugetul local, atunci nu veti gasi nici un articol de cheltuieli destinat responsabilitatilor Primariei. Peste 80% din bugetul primariilor rurale sunt destinate finantarii scolilor.

— Ce probleme pot rezolva primarii astazi?

— Pana in anul 2003, cand 50 la suta din taxa pe valoare adaugata ramanea la nivel local, primariile puteau sa–si permita initierea unor lucrari de reparatii a drumurilor, apeductelor, scolilor etc. Dupa 2003, an care poate fi considerat perioada de aur a primariilor, ele au fost lipsite de orice posibilitate de a intreprinde ceva.

— Daca ati muri de foame, ce ati face?

— As creste flori, deoarece aceasta era ocupatia parintilor mei si–mi este cunoscut acest proces in totalitate. Cred ca m–as descurca cu succes. Inca de prin clasa a noua si pana in anii studentiei coseam haine, asa ca as putea deschide chiar si un atelier de cusatorie.

— Cum ati circulat prin oras pe parcursul grevei maxi–taxiurilor?

— Cu troleibuzul. De fapt, utilizez foarte des acest mijloc de transport, deoarece, calatorind, pot sa citesc ziare, lucru imposibil de facut in maxi–taxi, in special in orele de varf.

— Cum credeti, este intemeiat sau inscenat arestul directorului Bancii Comerciale "VictoriaBank"? E intr–adevar posibil sa estorchezi mita pentru acordarea unor credite bancare?

— Voi incepe cu partea a doua a intrebarii. Intr–adevar, este posibila o astfel de situatie. Actionarii bancilor ofera conducatorilor diverse stimulente pentru a–i determina sa nu se implice in astfel de actiuni. In intreaga lume sunt inventate diverse mecanisme de stimulare a conducatorilor din cadrul societatilor pe actiuni (si bancile sunt societati pe actiuni) sa lucreze exclusiv in favoarea actionarilor. In cazul dat, insa, ma tem ca nu este un simplu act de escrocherie. "VictoriaBank" este una dintre cele mai prospere banci din Moldova. Procesarea tuturor cardurilor bancare este efectuata in banca respectiva. Iar scandalurile legate de aceasta banca au inceput acum jumatate de an. Credeti–ma asa ceva nu se intampla pur si simplu.

— Cum apreciati initiativa presedintelui Voronin de a se implica in activitatea bancilor comerciale?

— In Moldova, sectorul bancar este unul dintre cele mai sigure din zona. Activitatea bancara la noi este restrictionata de Banca Nationala a Moldovei. In consecinta, bancile au un grad de libertate destul de redus. Aceasta, pe de o parte, asigura stabilitatea sistemului bancar, iar pe de alta parte, stopeaza cresterea economica. Deoarece bancile sunt excesiv de prudente in acordarea creditelor, orice implicare in plus in activitatea bancilor va reduce si mai mult disponibilitatea lor de a credita economia nationala

— Ce intelegeti prin notiunea de societate libera? Cat de mult se preteaza la aceasta R. Moldova?

— Libertatea si democratia sunt un lux al tarilor bogate. Cei saraci nu pot percepe obiectiv aceste valori si drept consecinta nu ravnesc sa le aiba. Libertatea este o stare interioara a individului. Un popor sarac, nu este liber, iar lipsa de libertate stopeaza dezvoltarea. Un cerc vicios din care, se pare, inca mult timp nu vom gasi iesirea.

— De ce FMI nu reincepe finantarea R. Moldovei?

— FMI considera ca bugetul Moldovei este ca iazul de ploaie, acum este, acum nu–i. Ei stiu foarte bine ca Guvernul nu are nici o influenta asupra formarii veniturilor bugetului de stat. Atat timp, cat avem transferuri de peste hotare, avem si buget de stat. In cazul cand se vor reduce aceste transferuri, va deveni problematica formarea bugetului. In prezent peste 80% din bugetul de stat este format din 2 impozite pe consum platit de populatie (accize si TVA) lucru nemaiintalnit nicaieri in lume. Agentii economici contribuie la formarea bugetului de stat cu mai putin de 10%. Cu exceptia TVA, Guvernul este incapabil de a acumula impozite de la agentii economici. FMI considera ca are de afacere cu un Guvern slab, care nu are nici o viziune clara asupra dezvoltarii tarii si care nu este in stare sa asimileze resursele financiare posibile oferite de FMI. Strategia de crestere economica si reducere a saraciei, care a fost initiata de Guvern la recomandarea Bancii Mondiale, in speranta unei posibile finantari, nu a lasat nici o impresie asupra potentialilor donatori.

— Care este situatia justitiei in Moldova?

— Cea mai mare problema tine de finantarea justitiei. Incepand cu 2002, cheltuielile pentru asigurarea organelor Procuraturii au crescut de doua ori mai mult decat cele pentru justitie. Am tot mai mult convingerea ca dezvoltam un stat represiv si nu unul de drept. In aceeasi perioada ponderea cheltuielilor pentru instantele de judecata in bugetul de stat s–au redus cu 25 la suta. Daca ar fi sa comparam aceasta experienta cu practica europeana, la care intentionam sa ne afiliem si noi, cheltuielile pentru justitie ar trebui sa constituie circa 150 de milioane de lei. In R. Moldova, aceasta suma e mai mica de 40 de milioane. Ce inseamna a face economii pe justitie, o stie fiecare om din Moldova.

— Presa a scris ca Veaceslav Ionita va participa la alegerile locale din toamna curenta. Ce sanse credeti ca aveti?

— Este adevarat, mi s–a propus sa candidez din partea Partidului European, insa eu niciodata nu am luat decizii pripite. Pana la aceasta ora nu am inca o decizie finala. Se pare ca ceea ce se va intampla pe parcursul acestei campanii electorale va fi mai degraba un balci de proasta calitate, decat alegeri locale. Am studii de economist si nu de clovn, din acest motiv sunt inclinat sa nu particip, pentru a nu–mi stirbi imaginea cu mizeria care va avea loc.

— Va multumim.

Echipa de Garda