— La 13 septembrie, CEDO a luat o decizie pe marginea cererii secretarului Primariei municipiului Chisinau, Vladimir Sarban, aflat de 10 luni deja in detentie, in lipsa unei sentinte de condamnare. Aceasta decizie urmeaza a fi facuta publica pe data de 6 octombrie. In calitatea Dvs. de avocat, cunoasteti sau nu ce a decis Inalta Curte?

— Nu cunosc si nici nu am de unde afla, pentru ca, la etapa actuala, continutul deciziei il cunosc doar judecatorii care au adoptat–o.

— Din ce motive este nevoie de aceasta perioada de timp, de trei saptamani, intre decizie si pronuntare?

— Exista o procedura prevazuta de articolul 44 al Conventiei, de la care nu se poate deroga.

— Dupa publicarea hotararilor CEDO, in cat timp acestea urmeaza, in mod obligatoriu, sa intre in vigoare?

— Timp de trei luni de zile partile au posibilitatea sa conteste, la Marea Camera, orice decizie. In cazul dosarului initiat la cererea lui Vladimir Sarban nu vad vreun motiv de contestare. Vom intelege daca Guvernul va recurge sau nu la acest pas doar dupa ce, la 4 octombrie, vom vedea hotararea. Sunt destule cazuri cand Guvernul de la Chisinau contesta hotararile, la Marea Camera, fara prea multa logica. Astfel a fost contestata decizia in dosarul Mitropoliei Basarabiei, desi chiar de la inceput era clar ca nu au vreo sansa, deoarece decizia fusese adoptata prin vot unanim.

— Cum pot fi calificate astfel de contestari neintemeiate?

— Acestea apar din cauza lipsei de profesionalism al autorilor. Agentul guvernamental a fost ales dupa aceleasi principii ca si toti functionarii in tara asta. Nu conteaza ce ai in cap, important e sa fii devotat, iar pentru a–si demonstra devotamentul, acestia se simt datori sa arate ca fac treaba. Astfel ei contesta deciziile CEDO. Imi amintesc un exemplu. La 1 iunie curent, a fost luata o decizie impotriva R. Moldova in cazul Mereacri care viza incalcarea art. 8 al Conventiei, dreptul la viata privata. Am fost avocat in acest caz. Guvernul a propus o tranzactie de impacare, pe care Curtea a acceptat–o. A fost pronuntata hotararea. Urma ca Guvernul sa achite o suma de bani care, de altfel, fusese propusa de Executiv. Dupa ce hotararea a fost facuta publica, Guvernul, desi era incheiata acea tranzactie de impacare, a contestat decizia CEDO. Bineinteles ca contestatia a fost respinsa imediat de Curte. In general, nu mai exista un astfel de precedent, or, o hotarare poate fi contestata doar in cazul in care cauza ridica o problema grava la interpretarea sau aplicarea Conventiei. In cazul dosarelor initiate la cererea cetatenilor R. Moldova nu sunt atestate astfel de probleme. Nu au fost sesizate asemenea elemente in cazul dosarului grupului Ilascu, care a fost unul sensibil, multidimensional si care, de altfel, a revolutionat practica CEDO care a deschis mai multe precedente cu acest dosar. In dosarele simple, cum ar fi cele in care este contestat art. 8, CEDO adopta Hotarari fara prea mari dificultati. Nu exclud posibilitatea ca guvernul ca ceara remiterea cauzei in fata Marii Camere si cazul Sarban daca acest caz va fi pierdut de Guvern. Pentru autoritati nu conteaza faptul ca un om absolut nevinovat, este tinut la inchisoare timp de aproape un an de zile .

— Cum poate fi explicat, din punct de vedere juridic, acest fapt. Cum de a fost posibil ca CEDO sa adopte o Hotarare mai repede decat Judecatoria sectorului Centru? Cum poate fi calificat acest stil de abordare a destinelor unor cetateni de catre instanta de drept?

— In primul rand, dosarul Sarban este lipsit de substanta, faptele care i se imputa acestuia, precum ca el ar fi comis niste infractiuni, nu au avut loc. Aduc un singur exemplu, cel al ambulantelor. Sarban este acuzat ca ar fi introdus arbitrar o sintagma in hotararea Consiliului Municipal prin care s–a decis cumpararea ambulantelor. Au fost audiati toti martorii acuzarii, chemati de procuror, incepand cu Roscovan, care era consilier municipal din partea PPCD, si terminand cu comunistii Hrenov si Eriomin. Toti au confirmat ca, fiind consilieri municipali, au votat, fara rezerve, acel document. Intr–un astfel de caz, nici nu putem aborda problema vinovatiei cuiva, pentru ca nu exista infractiunea. CMC, fiind un organ colectiv, nu poate fi tras la raspundere penala, or, in acest caz, este vorba de o decizie colectiva. Pentru comparatie, as aduce exemplul Parlamentului, care, fiind un organ colectiv, nu poate fi tras la raspundere, pentru ca deputatii au adoptat anumite decizii.

— Dosarul Sarban este calificat drept unul politic. Alegerile au trecut. In noile conditii, cum explicati tergiversarea examinarii acestui dosar?

— Dosarul este tergiversat, pentru ca au fost reunite mai multe cauze. Modarca, Paladi, Cebanenco, Railean toti figureaza intr–un singur dosar. Acest lucru s–a facut intentionat, pentru a crea aparenta existentei unei mafii in cadrul Primariei (mafie care, s–a dorit sa se demonstreze, "suge sangele poporului"). Daca aceste dosare ar fi fost examinate separat cred ca deja ar fi fost pronuntate sentinte in majoritatea lor. Care este logica sa examinezi intr–un singur proces dosarul ambulantelor si cel al repartizarii terenurilor?

— Dar cine a decis sa le comaseze?

— Judecatori ai Judecatoriei sectorului Centru printre care si presedintele acestei instante Lilia Vasilevici. Dumneaei decide cand sa aiba loc fiecare sedintele cand sa se amane etc. Va aduc un exemplu. Judecatoarea Vasilevici a dispus ca ceilalti doi judecatori sa nu mearga in vacanta, ci sa ramana pentru a examina aceste cazuri. A fost, la prima vedere, o decizie omeneasca, deoarece sunt arestate foarte multe persoane, iar unii dintre ei se confrunta cu grave probleme de sanatate. Ion Paladi si Railean sunt internati in continuare in spital, Sarban este bolnav de mielopatie. Judecatoarea Vasilevici l–a rechemat din concediu pe judecatorul Busuioc, pentru a examina, fara intarziere, dosarul. Aceasta rechemare este in conformitate cu legea care prevede ca in cazul in care sunt persoane arestate preventiv, cauzele sunt examinate in mod prioritar, fara intarziere. Sa va spun ce s–a intamplat in realitate. Din luna iulie si pana in prezent nu a avut loc nici o sedinta de judecata. Sedintele au fost reluate abia la 19 septembrie. Care este logica sa mentii masura de arest preventiv in privinta acestor persoane din moment ce timp de doua luni nu au loc nici un fel actiuni procesuale? In general, modul de examinare a acestui dosar are mult prea putin cu legalitatea.

— Dar cum intra un judecator in gratia puterii? Ce se intampla in viata lui, in felul lui de a munci, incat devine un personaj favorit?

— Pe de o parte acest aspect tine de sistemul de acces la functia de judecator, care in mare este mostenit din trecutul sovietic. Daca esti o persoana care placi celor care trebuie sa te propuna in functia de judecator, ai sanse solide sa accezi la functie. In cazul in care esti o persoana cu principii, risti sa nu fii numit in functie nici odata. Pe de alta parte este o problema legata de gradul de democratiei a intregii societati si a clasei politice. Intr–o tara normala politicienilor nici prin cap nu le–ar trece sa subordoneze justitia, pe cand la noi guvernantii in mod sistematic a pus justitia in slujba lor. Dupa instaurarea guvernarii comuniste, a fost instituita practica potrivit careia seful statului solicita in conditii lipsite de transparenta, opinia MAI, Procuraturii si SIS, privind persoana judecatorului inainte de a fi numit in functie. In asemenea mod se profaneaza insasi procedura de investire cu autoritate a judecatorului, unde actul presedintelui de numire in functie, care ar trebui sa constituie nu altceva decat o validare a deciziei Consiliului Superior al Magistraturii. Un rol neclar in procesul de numire si promovare a judecatorilor il joaca organizatiile locale ale partidului comunist, care influenteaza numirea, promovarea si destituirea judecatorilor in functie.

— Care sunt criteriile de numire a presedintilor instantelor de judecata?

— Tot mai multi presedinti ai instantelor de judecata sunt numiti in baza unor principii obscure, cand mai intai de toate conteaza devotamentului fata de putere, si mai apoi experienta si profesionalismul. Guvernarea este deosebit de atenta la selectarea presedintilor judecatoriilor din Chisinau, in provincie lucrurile fiind mai simple, pentru ca nu exista interese majore. Puterea are un interes strategic fata de Judecatoria sectorului Buiucani, in raza careia se afla Centrul de Combatere a Crimelor Economice si Coruptiei si fata de Judecatoria Centru, in zona careia se afla Consiliul Municipal Chisinau.

— Saptamana curenta a fost una fara precedent pentru sistemul de drept de la noi, or, la CEDO, au fost discutate doua dosare vizand cazuri din R. Moldova, in care a fost contestata justitia de la noi. Aceasta invazie a dosarelor moldovenesti la CEDO este o consecinta a mediatizarii intense a cazurilor precedente sau a lipsei justitiei in stat?

— Cred ca au contribuit mai multi factori. In primul rand, la CEDO, abia acum incep sa vina adevaratele dosare importante pentru justitia din Moldova. Este vorba de hotararea in cauza Rosca v. Moldova, in care este CEDO a constatat ilegalitatea Recursului in anulare introdus de procurorul General, cauza Busuioc v. Moldova, care Curtea de la Strasbourg a explicat autoritatilor Moldovenesti ce inseamna "libertate de expresie" in intelesul european si nu moldovenesc. O hotarare foarte importanta a fost luata in cazul Zilberberg . Moldova, care deja a inceput sa schimbe practica instantelor moldovenesti in cauzele administrative. Libertatea de expresie, dreptul la viata privata, dreptul la libertate si siguranta sunt domeniile cel mai frecvent contestate la CEDO.

— Sunt sau nu obligati judecatorii de la noi sa tina cont de dosarele care constituie un precedent in domeniul respectiv?

— Bineinteles ca sunt obligati, si nu doar judecatorii. In cazul in care Moldova va fi condamnata in cauzele Sarban si Becciev, vor exista obligatii pentru procurori, judecatorii de instructie, cei care primii elibereaza mandatul de arest, si judecatorii care examineaza prelungirea si mentinerea mandatului de arest, pentru judecatorii de la Curtile de Apel, care examineaza in ordine de recurs mandatele de arest. La ora actuala instantele au o practica vicioasa la acest capitol.

— Dar cine ii poate obliga pe judecatorii, procurorii sau anchetatorii de la noi sa tina cont de aceste sentinte?

— Pana in prezent, judecatorii de instructie au aplicat eronat procedura de aplicare a arestului preventiv. De facto se perpetueaza practicele existente in perioada sovietica. Este important ca judecatorul de instructie sa adopte decizia de aplicare a arestului preventiv independent, fara presiuni din partea procurorului si fara telefoane din birourile "conducerii de varf".

— Astfel de practici vicioase exista in alte tari?

— Anumite erori se comit in toata lumea, dar, peste tot, retinerea unor persoane se face doar atunci cand exista suficiente temeiuri care ar argumenta necesitatea anchetarii sau judecarii in stare de arest.

— Acum cateva saptamani, presedintele Voronin a facut o declaratie prin care motiva importanta reducerii numarului de dosare la CEDO. In acea declaratie el se referea si la instantele judiciare care ar trebui sa contribuie la redresarea imaginii internationale a R. Moldova. Ce a avut in vedere presedintele?

— Ma tem ca scopul urmarit de Voronin este altul. Guvernul nu este preocupat de identificarea mijloacele pentru a nu incalca drepturile omului, ci de micsorarea numarului de dosare la CEDO, pastrand aceleasi practici vicioase, doar ca acestea sa nu iasa in afara frontierelor R. Moldova.

— Pe ce cai? Prin ce metode?

— Exista un proiect de modificare a Constitutiei care prevede instituirea unui nou recurs la Curtea Constitutionala care ar trebui sa examineze in prealabil toate dosarele ce tin de incalcarea drepturilor omului. Acest proiect, s–a nascut in cabinetele serviciului agent guvernamental si nu are nimic in comuni cu respectarea drepturilor omului. In prezent, in Moldova, exista 490 de judecatori. La Curtea Constitutionala sunt sapte judecatori. Haideti sa facem un calcul elementar. Cum vor examina ei sute de dosare, or, fiecare cetatean care va pierde un dosar in instantele ordinare va considera ca i–au fost incalcate drepturile si se va adresa la Curtea Constitutionala. Cum vor reusi cei sapte judecatori sa faca fata avalansei de dosare ale unor cetateni care se considera nedreptatiti de instante. Insasi Nota Informativa care insotea proiectul de lege, depus la Guvern, continea clar informatii despre faptul ca se intentioneaza crearea unui filtru, iar cuvantul filtru nu poate fi interpretat in mai multe feluri. Prin urmare, nu se doreste inlaturarea motivului, ci evitarea consecintelor. Se planifica blocarea dosarelor in asa fel, incat in Europa sa nu se afle despre practicile juridice vicioase din R. Moldova. Putin probabil ca un asemenea proiect va fi votat de actualul parlament. Am discutat cu deputati din mai multe fractiuni parlamentare si am constatat ca nimeni, cu exceptia deputatilor din fractiunea majoritara, nu sustine aceasta idee. In iulie a fost pus la vot acest proiect , insa a fost respins. Atunci s–a decis crearea unei comisii constitutionale, care ar mai lucra asupra proiectului. Cred ca nu are sanse de izbanda. Chiar daca ar fi votat, drumul cetatenilor R. Moldova la CEDO nu ar putea fi blocat.

— Cate cereri sunt depuse acum la CEDO?

— Peste 800 de cereri, Guvernului fiindu–i deja comunicate vreo 200. Pana la urma nici nu este relevant numarul, ci calitatea acestor cereri, problemele care sunt abordate in ele. Foarte multe din cauzele depuse de cetatenii R. Moldova nu au precedent, cum ar fi conditiile de detentie. Sa ne referim chiar la cele ale lui Vladimir Sarban, om matur, detinut intr–o celula pentru minori pe un pat de 1,81 m, el avand inaltimea de 1,90 m, sunt inumane. Cum sa doarma acest om? In ce stare e coloana lui vertebrala? La aceste date incluse in cererea lui Sarban, Guvernul raspunde cu un repros, afirmand ca nimic din cele relatate nu ar fi adevarat si ca Sarban ar fi mai scurt cu 9 cm decat patul din celula, astfel incat, scrie agentul guvernamental, are posibilitatea sa se intinda.

— Incredibil…

— Desi pare incredibil, dar acestea sunt citate exacte din Memoriul Guvernului, adresat la CEDO. Tot ei mi–au reprosat ca as induce in eroare Curtea.

— Ce mai contine acel Memoriu?

— In general, Memoriile Guvernului sunt formulate intr–o maniera foarte agresiva. Ele sunt lipsite total de compasiune fata de persoanele private de libertate, pe parcursul mai multor luni, in lipsa unor decizii judiciare, care ar indica condamnarea lor. E o chestiune pur omeneasca. Formulele preferate de reprezentantii Guvernului de la Chisinau sunt cele prin care resping orice acuzatie, negand fapte absolut evidente.

— Exista un sablon dupa care sunt scrise aceste Memorii?

— Nu sunt scrise dupa un sablon. Depinde de profesionalismul si mentalitatea celui care le–a semnat.

— Este sau nu acceptata notiunea de compasiune in justitia moldoveneasca?

— Orice om normal ar trebui sa dea dovada de compasiune.

— O spuneti de pe pozitie de avocat?

— Nu are nici o importanta. Orice om intreg la minte ar trebui sa dea dovada de compasiune, chiar si fata de un caine, cu atat mai mult fata de un om, arestat pe nedrept. Pana la urma, persoanele arestate preventiv se prezuma a fi nevinovate pana la pronuntarea unei sentinte de condamnare. Ce temeiuri ar exista pentru manifestarea unui comportament diabolic in raport cu astfel de oameni? Cine permite abordarea lor pe potriva unor criminali?

— Dar care sunt argumentele aduse de Guvern impotriva acuzatiilor aduse de Sarban in cererea sa adresata la CEDO?

— Argumente nu exista. Ei doar afirma ca tot ce face Guvernul este in conformitate cu standardele europene in materie de drepturile omului. De exemplu, faptul ca nu am avut posibilitate sa ma intalnesc cu Sarban in conditii de confidentialitate, sau faptul ca pot discuta cu el doar prin trei randuri de sticla, fiind nevoit sa vorbesc cu voce tare, dar si neavand nici o posibilitate de a lucra cu documente, este calificat de Guvern drept o situatie normala. Ei nu recunosc ca, astfel, incalca nu doar dreptul la viata privata, ci si dreptul la aparare. Am temei sa cred ca in peretele de sticla sunt plasate si microfoane prin intermediul carora sunt interceptate si imprimate convorbirile cu clientul meu, lucru inadmisibil din punct de vedere legal. Ei afirma ca nu sunt utilizate astfel de practici. Sau, altceva. Pe cand dl Sarban era internat in spitalul penitenciarului, la usa salonului stateau mereu politisti inarmati. Pana la urma, cea mai grea acuzatie in dosarului Sarban este lipsa de temei la aplicarea arestului preventiv. In dosar era scris ca martori oculari au afirmat ca Sarban ar fi comis infractiunea. Acum, in instanta, martorii sustin ca infractiunea nu a avut loc. Atunci din ce cauza, acest om sta la inchisoare?

— Sa ne referim si la cea de–a patra putere din stat care, se zice, este presa si la acel interviu acordat de Vladimir Sarban ziarului "Timpul". Ce impact au avut declaratiile sale, destul de dure, asupra celor care, in prezent, sunt responsabili de detentia lui?

— Nu m–a contactat nimeni pe parcursul examinarii dosarului. Nici sa ma incurajeze, nici sa ma descurajeze. In genere, lumea este apatica fata de tot ce se intampla. Pot sa va mai dau un exemplu — cazul Gorea. Apropo, si pe Grigore Gorea il reprezint la CEDO. Sper ca in curand va fi comunicat si dosarul lui, care e tras la xerox cu cel al lui Sarban. Apropo, aceste elemente pot servi drept subiecte de film, doar Gorea a fost cel care l–a arestat pe Sarban. Si in cazul lui sunt utilizate aceleasi sabloane. Exact asa sunt respinse demersurile apararii prin care se cere eliberarea si cercetarea lui in stare de libertate. In Ucraina, pornind de la cazul Gongadze, s–a produs revolutia oranj. La noi, insa, cazul Gorea, al ofiterului de politie care a avut curajul sa faca dezvaluiri socante despre activitatea CCCEC, ramane in afara atentiei opiniei publice.

— Dar cum explicati ca Gorea nu s–a protejat, nu a incercat sa previna acest arest previzibil? De ce nu a plecat din Moldova?

— Dar cum putea sa se protejeze, daca a fost retinut fara explicatii, pe cand mergea pe strada. Fostii sai colegi, de la CCCEC, l–au inchis. Pana astazi, insa, nu a avut loc nici o sedinta judiciara. Sta omul arestat in baza unor chitibusuri care, chipurile, au avut loc acum vreo cinci ani si care sunt absolut ilegale, dar si prescrise de timp. Dosarul Gorea a fost instrumentat inainte de Revelion in doar cateva zile. Procurorul general a controlat tot procesul. De ce nu a plecat? Haideti sa plecam cu totii. Credeti ca aceasta–i o solutie? Problema e — unde–i opinia publica? Aceeasi intrebare si in cazul Sarban, care nu este o persoana oarecare. Este o personalitate cunoscuta si respectata in acest oras. Numele lui nu a fost legat nici macar de vreo poveste de coruptie. Sarban sta intr–un apartament cu doua camere, la Buiucani. Cel mai neinsemnat colaborator al organelor de justitie nu traieste atat de modest ca Sarban. In cazul lui Sarban cred ca lumea ar trebui sa fie ceva mai sensibila. Vreau sa va mai spun ca, de fapt, comportamentul lui in acest circ judiciar este un exemplu de demnitate pentru judecatori, dar si pentru toti cei care au ocazia sa–l urmareasca.

— Dar pentru functionarii cu–adevarat corupti, ce fel de exemplu este comportamentul lui Sarban?

— Acestia nu vor sta la inchisoare, si nici nu vor refuza sa ceara spaga. Cazul Sarban doar i–ar putea face mai atenti, determinandu–i sa se orienteze corect din punct de vedere politic. La noi, daca esti orientat politic corect, stai la adapost sigur.

— In contextul acestor dosare, dar si al altora, necunoscute opiniei publice, admiteti ca orice cetatean din R. Moldova s–ar putea pomeni, in plina strada, cu catuse pe maini?

— Orice cetatean care este inconvenabil puterii poate ajunge la inchisoare in R. Moldova. Orice om de afaceri care, intr–un fel sau altul, poate face concurenta celor protejati de putere, poate fi privat de afacere si poarte fi pus la duba. Cazul "MEGADAT", este unul graitor in acest sens. In momentul in care Eduard Musuc s–a lansat in politica puterea a inchis cea mai performanta companie de comunicatii din tara. Si acest dosar se afla pe rolul CEDO.

— S–ar parea ca voi, avocatii, ar trebui sa va bucurati de existenta atator ilegalitati in R. Moldova… Aveti mult de lucru, aveti dosare importante la CEDO…

— E mult de lucru, intr–adevar, dar este stupid ca, deseori, ne surprindem discutand cu noi insine. De obicei noi, avocatii, ne straduim sa solutionam problemele la nivel national. Nici Sarban, nici Gorea, nici altii, nu au nevoie nici de banii Guvernului, nici de deciziile CEDO. Ei vor sa li se faca dreptate si sa poata trai in familiile lor. Nici Ilascu nu a avut nevoie de hotararea CEDO. El a avut nevoie sa–si poata trai viata cu demnitate. Vrem sa rezolvam problemele acasa, din aceasta cauza nu incetam sa le explicam judecatorilor ca nu e bine sa recurga la aresturi ilegale si la abuzuri.

— Sunt cazuri cand judecatorii tin cont de astfel de sugestii?

— Sunt. In doua birouri diferite stau judecatori absolut diferiti. Poti vedea o persoana care abia de–si duce nevoile din salariu si poti vedea altul care nu oboseste sa–si faca a patra casa. Aparent nu ai cum sa–i deosebesti. Dar practicile lor sunt cunoscute.

— Faci parte din generatia pe care a contat foarte mult societatea din Basarabia in perioada anilor '90. Erati un grup de tineri bine instruiti la universitatile din Romania si societatea a asteptat ca voi veti face o schimbare aici…Ce s–a intamplat in realitate? Din ce cauza sperantele nu au fost indreptatite? De ce nu ati reusit sa constituiti o forta si sa interveniti in viata politica de la noi?

— In primul rand, pentru ca in R. Moldova nu exista viata politica. Daca ar fi sa analizam procesele si fortele politice din R. Moldova, am constata ca acestea sunt similare cu cele ale unor sindicate care periodic isi regleaza conturile si sferele de influente.... Viata publica nu exista ca atare, la fel cum nu avem nici opinie publica.

— De ce?

— Pentru ca niciodata, nimeni nu a incurajat implicarea oamenilor noi in procesele politice. Acest lucru nu s–a intamplat nici pana la venirea comunistilor. Acum, chiar daca comunistii au adus niste oameni noi, acest lucru se intampla prea tarziu. Lipseste democratia si dialogul. In acest context, nici "cel mai nou" om nu va face nimic.

— Dupa '90 a fost alta situatie si alte pozitii de forte. De ce le–ati cedat?

— Noi nici nu le–am avut. Cei care au detinut niste functii in institutiile de stat nu au putut rezista cu salariile oferite acolo, astfel incat au decis sa plece din tara. Cunosc foarte multi tineri cu studii in SUA care au venit la Chisinau si nu s–au putut angaja nicaieri la munca.

— Si ce au facut?

— Au plecat. Sunt foarte multi moldoveni care muncesc in structurile internationale. La CE, la OSCE sunt foarte multi. La Strasbourg e o adevarata diaspora de cetateni de–ai nostri. Ei sunt acolo, pe cand Moldova are mare nevoie de oameni talentati.

— Cum credeti este sau nu societatea pregatita sa accepte tineri cu studii alese?

— Revin la situatia in ansamblu. R. Moldova, este un proiect, pe cale sa fie ratat. A fost un proiect de constructie al unui stat. Ce s–a intamplat in realitate? Nu s–a mizat pe oameni talentati si destepti ci pe persoane docile. Persoanele competente promovare in functii publice pot fi numarate pe degete. Dar ce se face in administratia de stat? E dezastru. Totul este bazat pe frica… Nu poti obtine un proiect de lege. Oameni care te cunosc de o viata te evita sa discute la telefon pentru a nu fi ascultati. Peste tot este instituit un stil de cazarma, fiecare pas se afla sub control...

— Dar de unde iau actualii guvernanti atata lume docila, fara principii morale de viata?

— Este un specific national moldovenesc. Destui dintre noi accepta orice compromis, chiar si cu necuratul. "Pana trec puntea, ma fac frate si cu dracul." Acum foarte multi trec puntea. Sa va mai spun ceva. Cunosc destula lume, din structurile statului, care nu–i sprijina pe comunisti. Multi nu voteaza niciodata pentru ei. Cei mai credinciosi sunt oamenii legati de fotolii sau de afaceri, ei sunt dirijati de frica. Voronin este tarul. El este omul care controleaza absolut toate procesele in tara asta. E o iluzie sa credem ca Voronin ar putea sa nu stie ceva din tot ce se intampla la noi. Procesele sunt controlate de sus in jos. Ministrii se tem de Voronin, Sefii de directii se tem de ministri, si tot asa mai departe.... Acesta este sistemul. Totul este bazat pe frica. Acest sistem este foarte sensibil. Atunci cand frica va disparea, aceasta constructie se va prabusi fara urme.

— Cine, in opinia Dvs., a determinat votul din 4 aprilie al PPCD, PSL si PD?

— Nu cred in vorbele despre aceea ca cineva, din exterior, i–ar fi rugat pe liderii acestor formatiuni sa voteze in favoarea lui Voronin. A fost o decizie bazata exclusiv pe interesele personale a liderilor formatiunilor care l–au votat pe Voronin. Votul le apartine, respectiv si consecintele.

— Cine nu doreste solutionarea problemei transnistrene?

— Cei care nu vor sa recunoasca faptul ca acesta este un teritoriu ocupat de Federatia Rusa. Autoritatile statului trebuie sa spuna clar ca, in 1992, prin implicarea Rusiei, au fost raniti si omorati oameni, au fost distruse case, iar statutul zonei transnistrene este cel al unui teritoriu ocupat de Federatia Rusa. Guvernantii nostri prefera politica duplicitara. In Occident, spun una, iar in Rusia — cu totul altceva. Ma mai intreb de ce Smirnov nu este urmarit penal de autoritatile moldovenesti? Unde e dosarul penal al lui Antiufeev?

— In ce mod sunt realizate de presedintele Voronin conditiile inaintate de opozitie la 4 aprilie. A trecut destul timp de atunci. Ce ar putea urma in actuala sesiune?

— Nu vad in acele conditii prea multa substanta, la fel cum nu cred ca acestea, fiind indeplinite, ar schimba ceva in R. Moldova. S–au schimbat fondatorii ziarului "Moldova Suverana". Dar continutul? Au adoptat niste modificari bune referitoare la sistemul judecatoresc. Acestea, insa, vor avea, ca efect, consolidarea faradelegilor care au fost facute pana la aceste modificari din cauza ca in justitie deja au fost promovati oamenii partidului. Pur si simplu, li s–au oferit niste garantii ca acestia sa nu fie scosi din functii. Ar fi trebuit avansate una sau cel mult doua conditii, legate de justitie si de mass–media. Daca am avea justitie si presa libera, nu m–ar deranja ce fel de partid avem la putere. Nu m–ar interesa ca lumea il iubeste sau nu pe seful statului. As vrea doar ca, atunci cand merg in instanta, sa pot contesta orice abuz comis de dansul sau de altii care se afla la putere.

— Multumim pentru interviu.

Pentru conformitate, Aneta Grosu