Femeilor ce aveti copii, sa nu–i lasati
Si sa plecati printre straini dupa o viata mai frumoasa.
Aceasta mi–am dorit si eu si am gustat din toate,
Dar painea e amara la straini si lacrima–i pe fata.
Mai bine foame sa–ndurati, dar nu plecati de acasa!

Acest vers este tiparit si afisat la intrarea in incinta Centrului de reabilitare a victimelor traficului de fiinte umane. Este scris de o fata care a fost traficata. Ea este una dintre miile care pot subscrie aceasta poezie. Una dintre tinerele care a fost nevoita sa plece, nu din placere: saracia si foamea le mana din urma. Aceste femei nu se mai gandesc la viitorul lor, doar grija pentru copii, frati, surori, parinti batrani si bolnavi le fac sa aleaga acest drum al supravietuirii.

"Cand frefonez cantecele Zinaidei Julea, ma simt implinita", ne marturiseste Tina.

Noaptea Anului Nou. O fata de 18 ani sta goala pe un taburet in mijlocul mesei. Pe masa bucate si bauturi pentru douazeci de barbati vanjosi. O fata inmarmurita de frica. Ochii rosii de plans vad doar fetele unor barbati aghezmuiti, care mananca si rad cu pofta.

Aceste lucruri le–am vizualizat in timp ce Elena insira povestea ei. A fugit de acasa la 17 ani din cauza tatalui. "Tata mereu ne batea. Deseori lipseam de la scoala din aceasta cauza. Imi amintesc cum stateam cu cartea in mana si tresaream cand trecea pe alaturi. Putea sa loveasca fara motiv si oricand." Sambetele si duminicile erau scaparea fetei. Se ducea cu bunica la biserica. Canta in corul bisericesc. Venea acasa doar pentru a da nafura celorlalti membri ai familiei, apoi fugea iar la bunica.

A urmat divortul parintilor care a lovit–o si mai crunt. A fost silita sa ramana cu tatal, iar cei doi frati — cu mama. Intre timp tatal s–a recasatorit cu o alta femeie. Aceasta o trata si mai rau. O batea si o impunea sa–i zica mama.

Cu acest tablou al copilariei in minte, Elena a fugit, la 17 ani, cu o prietena la Chisinau. S–a oprit in apartamentul unei rude de–a acesteia. O familie tanara care i–a si propus sa mearga la munca in Rusia. "Vei munci cu noi la constructie, ii ziceau ei. Ce vom manca noi, aceea vei manca si tu." Realitatea s–a dovedit a fi alta. "La inceput, nu intelegeam despre ce vorbesc ei", isi aminteste Elena, "pana cand m–au dus intr–un apartament, unde se aflau si alte femei, care mi–au spus: "Acum tu lucrezi aici." Cand am refuzat, ei mi–au spus ca imi vor crea probleme. Ma gandeam la diferite posibilitati de a fugi. Imi era frica sa raman, imi era frica sa–i parasesc. Asa ca m–au fortat sa lucrez." Batuta si violata, in mana proxenetilor, fata trebuia "sa adune bani" de la clienti, uneori si cate 8 pe noapte. "Si chiar daca pe baza mea castigau destui bani, spunea ea, gaseau vreun motiv ca sa ma bata atunci cand nu erau clienti pentru toata noaptea". Fata ei pare lipsita de viata.

Erau "clienti buni si clienti rai", ne lamureste ea. Ce inseamna client bun? Cei care nu o bateau si nu–i furau banii, fapt pentru care era din nou batuta si de patron. O data a sarit din masina. S–a adresat la politie, dar ei au dus–o inapoi la peste. A fost batuta si scoasa iar la aceasta munca. Nu mai avea nici o scapare. "Imi amintesc cum am hotarat sa ma sinucid." Un client a dus–o intr–un apartament. O batea si o tinea cu capul in cada cu apa, fiindca ea nu dorea sa–i satisfaca fanteziile lui sexuale. I–a taiat parul lung si bogat. Atunci Elena a pus mana pe cutit: "Gata, acum voi pune punct suferintelor!" A fost o idee de moment. Reactia s–a dovedit a fi alta. S–a napustit asupra clientului ca sa–l omoare. Speriat, barbatul a lasat–o sa plece. Era luna decembrie si Elena, dezbracata, incerca sa opreasca un taxi. A oprit un barbat de nationalitate armeana. A dus–o acasa la el, i–a dat o blana de–a sotiei si a culcat–o intr–o masina. Dimineata i–a cumparat haine si a lasat–o sa plece.

Apoi a fost nevoita sa lucreze doi ani in strada pana a strans bani si a revenit in Moldova. Aici nu are unde locui. Parintii ei s–au impacat si au plecat in Rusia. Rudele i–au spus ca ei o considera moarta. Tatal ei nu permite nici macar sa i se pronunte numele. Elena i–a lasat sa creada acest lucru "mai bine sa fiu moarta pentru ei. Acum chiar asta mi–as dori". Nu stie ce va face mai departe. Organizatia Internationala de Migratie ii va oferi asistenta pentru a frecventa cursurile de manichiurista. Mai spera sa se intoarca la cantec si la dans. "Cand fredonez cantecele Zinaidei Julea, ma simt implinita ", imi marturiseste Elena.

Stella Enachii

Postul american "TV CBS" va lansa curand un documentar de 90 de minute despre traficul de femei din Moldova. In centrul istoriei este un barbat pe nume Viorel, care a plecat in cautarea sotiei sale traficate in Turcia. Ecaterina, sotia sa era insarcinata, cand a plecat in cautarea unui loc de munca si a nimerit pe mana traficantilor.

Viorel a plecat in Turcia, incercand sa il gaseasca pe Abbo, traficantul de moldovence, care o tinea inchisa intr–un bordel pe sotia lui, insarcinata. El a reusit sa se intalneasca cu sotia lui Abbo, cu alti membri ai clanului de traficanti, dar nu reusea eliberarea Ecaterinei. Toate aceste peregrinari ale lui Viorel au fost filmate, cu riscul ca atat Viorel, cat si echipa de documentaristi sa fie descoperiti si batuti, acelasi risc fiind valabil si pentru Ecaterina. "Am vrut sa il ajut pe Viorel si pe sotia lui, nu sa ii pun pe ambii in pericol", a declarat regizorul documentarului, referindu–se si la faptul ca filmarile se faceau cu camera ascunsa, ceea ce este interzis in Turcia si putea provoca probleme din partea politiei.

Regizorul filmului a declarat pentru presa: "Trebuie doar sa petreceti cateva zile intr–un sat din Moldova ca sa intelegeti cat de sarace sunt aceste fete."