De la acel vot incoace, analistul nu a intalnit probabil barbati in toata legea, coborati de pe baricade si construind, din chibrituri, carete, case, palate si tancuri... Le zidesc, iar seara, cand se incheie "schimbul", le ruineaza, ca a doua zi, pe aceeasi masa din bucatarie, alaturi de o cana de ceai, sa intre pe acelasi "santier" de constructie. Televizoarele vechi din casele lor, in lipsa unor conexiuni moderne prin cablu, nu receptioneaza postul de televiziune la care, marti seara, am aflat ca o "salvare demna" pentru cei care mai incearca sasi pretuiasca identitatea si demnitatea nationala, in conditiile de comunism continuu de la noi, este incalecarea unor elefanti care iar duce pe sus, aratandule calea. Ma mai gandesc ca, de fapt, e bine ca cei de pe santierele cu chibrituri nu au aflat despre acest remediu, pentru ca, asa cum toate sunt deja impartite pe aceasta palma de pamant, si elefanti nu vor ajunge pentru toti, iar in lipsa unor ferme sau rezervatii naturale in care ar creste noi
exponenti ai acestei specii, nu ar avea nici o sansa sai dobandeasca, la fel cum nu au avut prea multe sanse nici pana nu demult, pe cand partidul lor nu incalecase inca "miraculosul" elefant.
De la 4 aprilie incoace, romanismul din Basarabia este surghiunit la bucatarie, construindusi visele din chibrituri. Cei care nu accepta sau nu au aflat inca povestea elefantilor "salvatori" raman sasi depene in singuratate amintirile despre Poduri de Flori, despre Doina si Ion, despre lupta pentru alfabet. Ceilalti le zic nostalgici, incremeniti intro lume pe care ei, mandrie mare, au depasito.