E toamna. Postul Sfintei Marii a trecut si au inceput nuntile, cumetriile si tot felul de petreceri moldovenesti. Tot omul ajunge la o nunta toamna, am ajuns si eu. A fost o nunta crestomatica, dar din doua motive imperfecta. Dupa inchinarea catorva pahare de coniacuri si vinuri bune, acoperite de bucate aromate, muzicantii au dat dezlegare la hore si picioarele nuntasilor au ridicat intreaga sala.

Au dansat toti. Mireasa ripostase designului alungit al rochiei, saltand cu faldurile in maini, mirele acceptase inactiunea antiperspirantelor si tinea ritmul cu aleasa sa, adolescenti din randul vorniceilor horind stangaci in haine noi, vulcanesteni dibaci chiuind si sarind focos, nordence dansand cu mainile sus, domnisoare de onoare scanteind cu umeri albi, femei maritate dezvaluind slituri adanci, barbati atinsi de bruma dansand tinereste si scripcari neobositi nenorocind strunele si incaltamintea de gala a nuntasilor. In atmosfera nuntii se infiltrase un fel de virus de veselie, o frenezie ametitoare, de parca toti odata ar fi inteles pentru prima data gustul dansului. Decibelii rupeau boxele si nuntasii pareau surzi si orbi la orice ar fi venit din afara acelei sarbatori, sa fi fost chiar Vezuviul in eruptii la usa ca nimeni nu s–ar fi oprit, caci prea erau toti molipsiti de beatitudine, prea ametitor se amestecasera vapori de "Cricova" cu "Chanel 5", prea se fixasera privirile nuntasilor pe reliefurile nuntaselor, prea se electrizasera in strangeri voluptoase mainile vorniceilor si ale drustelor, prea adanc penetrase fiorul genezei pe barbatii si femeile acelei nunti.

Aerul petrecerii era saturat de dragoste, veselie, dorinte si nimeni sau aproape nimeni nu cuteza sa se desprinda din nunta. Un bunic cu vreo opt decenii in carja isi scosese si el la hora incheieturile strivite de saruri, o femeie bolnava de cancer, prinse o bruma de rumeneala in obrajii de ceara, dansand de lasase hat la o parte clipa lacoma a apusului, doi securisti, invitati ca nuntasi de rand, s–au lepadat si ei de vigilenta profesionala, dansandu–si sotiile imbracate in costume roz.

Ar fi fost oare o nunta perfecta, de ar fi lipsit metastaza canceroasa si cei doi securisti?

A fost o nunta perfecta, caci o parte din nuntasi in inocenta lor nu au observat cele doua fenomene morbide, ceilalti le–au observat, dar si–au trait fericirea, acceptand realitatea asa cum este ea.

E toamna si in Moldova se coc alte mariaje politice. Sa observam si sa stam de Garda.