Moto: "Basarabia este un copil infasat in sarma ghimpata." (G. Vieru)
Satul Delacau din raionul Grigoriopol (controlat de regimul de la Tiraspol) mai plange..., dar nimeni nu–i mai vede lacrimile. Ele s–au ascuns de privirea strainului incapabil sa simta rana unui deceniu de incertitudine.
Chiar la intrarea in sat, un panou, ce–ti ureaza "Bine ati venit!", iar in centrul acestei localitati, alte inscriptii de genul "Panoul de onoare", "Prin munca se proslaveste omul" fac sa te dumeresti ca aici e altfel, altfel decat intr–un sat de pe malul stang al Nistrului. Chiar si scoala e diferita.
"Elevii invata din manuale cu caractere rusesti, adica in chirilica. La limba moldoveneasca studiaza atat marii clasici, cat si autori autohtoni. Pe saptamana, au o singura ora facultativa de limba romana. Atunci copiii invata a scrie si a citi romaneste. Sistemul de note este in limita 1–5. In scoala avem copii capabili, cu care ne mandrim cand ajung la Chisinau ori Tiraspol. Din pacate, ne confruntam si noi cu problema plecarii parintilor peste hotare, ceea ce face sa scada nivelul de responsabilitate a unor elevi. Acestia, ramasi in grija bunicilor sau chiar a vecinilor, pot fi controlati cu greu. O alta problema este ca nu avem o clasa computerizata, dar speram s–o rezolvam in acest an", spune directorul "школий медий инкомплете Делакэу", Mihai Balmus, care a incercat sa ne convinga ca, de fapt, situatia nu e atat de dificila precum pare. Totusi, teama de autoritatile transnistrene
i–a furat directorului dreptul de a–si reda deschis durerea, astfel incat, doar privirea confuza explica adevarata stare de lucruri.
De altfel, nu doar dlui Balmus i–a fost rapit dreptul la libertatea opiniei si exprimarii. Cei cu care am mai discutat au refuzat sa–si spuna numele, de teama ca acestea ar putea aparea in paginile ziarului. Frica de autoritati este cea care determina tacerea oamenilor de aici. "Suntem fortati sa acceptam acest bicolor–fantoma. Cu toate ca suntem disperati, oamenii asteapta o modificare, tot gandindu–se, din an in an, ca poate se va schimba ceva. Ne simtim umiliti. Cand venim acasa, la punctul vamal suntem impusi sa achitam taxa. Din pacate, din partea Chisinaului oficial nu sesizam nici o actiune concreta. Din an in an, tot mai putini tineri raman in sat. Majoritatea pleaca la studii sau se stabilesc cu traiul in alte parti. Aici poti fi pedepsit, daca spui lucrurilor pe nume. Accesul la ziare, la posturi TV sau la radio in limba romana este limitat. Chiar daca acestea exista, pe alocuri, oamenii nu mai sunt interesati de viata politica, deoarece concernul "Sheriff" ofera numeroase posturi de divertisment. Unii s–au resemnat. Nu suntem de acord cu Planul Iuscenko, pentru ca aici rezultatele alegerilor nu vor fi adevarate niciodata. Chiar daca se spune ca alegerile vor fi monitorizate, totusi, interesul partilor implicate in acest conflict este prea mare ca sa aduca o schimbare pozitiva. E o situatie stupida."
Bastinasii isi amintesc cu nostalgie de momentul in care in Delacau a fost arborat Tricolorul dupa razboiul din 1992. Acesta a fost primul drapel, dar si cel care a rezistat pentru cea mai lunga perioada de timp. "Noaptea il scoteau, iar dimineata il arborau la loc. Cei care erau contra au tras in el cu gloante, amenintandu–i pe cei care l–au inaltat ca–i vor inveli cu acel Tricolor."
Spiritul revolutionar de atunci, astazi, nu mai este manifestat in mod public. Doar uneori, "la un pahar de vorba"... Satul Delacau nu este singura localitate care sufera din cauza ranii ce a afectat un neam intreg. Celelalte sate de pe malul drept al Nistrului au si ele suflete "rastignite"...
"Or, Biblia o putea scrie si poporul roman, pentru ca n–a fost mai putin chinuit si mai putin daruit cu har, dar n–a avut un Hristos si un Moise al sau." (G. Vieru)
Anastasia NANI