— Dle Arsene, cum vi se pare actuala situatie din R. Moldova?

— Daca e sa ne referim in ansamblu, fara a specifica domeniul, situatia este una deplorabila din toate punctele de vedere. Astazi, la noi, orice eveniment s–ar intampla, in mare parte, societatea civila ramane dezinteresata, ramane izolata cu chinurile si problemele ei, iar factorii de decizie, adica institutiile abilitate, trec pe langa aceste evenimente batand din toba si satisfacandu–si interesele proprii.

— In opinia Dvs., cum de am ajuns in aceasta situatie?

— Treptat, incepand cu anul 1993, atunci cand conducerea democrata a Parlamentului, domnii Alexandru Mosanu, Ion Hadarca, Vasile Nedelciuc si Valeriu Matei si–au prezentat demisia. De fapt, anume de atunci se trag toate relele de care ne ciocnim in drumul parcurs spre o societate democratica. O data cu alegerea dlui Petru Lucinschi in functia de presedinte al Parlamentului, lucrurile au inceput sa se depene din rau in mai rau. Anume Petru Lucinschi a inceput sa reorienteze populatia de la calea si valorile democratice spre un declin, posibil, ireversibil.

— Peste ani, cum vi se pare acea decizie luata de conducerea de atunci a Parlamentului. A fost una independenta sau determinata de altcineva? Cum s–a intamplat, totusi, ca atunci a fost cedata Puterea legislativa?

— La acel moment eram deputat, presedinte de comisie parlamentara si membru al prezidiului Parlamentului. Exact atunci cand cei patru au luat decizia respectiva, nu eram la Chisinau, fiind plecat intr–o deplasare. Imi amintesc doar ca, in ajun, fusese luata o hotarare care prevedea ca nu vom accepta in nici un caz presiunile Partidului Democrat–Agrar, nu vom ceda din drumul ales, cu atatea sacrificii, de cetatenii R. Moldova. Pregatisem si o varianta de scenariu in cazul in care s–ar fi insistat asupra unor remanieri in cadrul conducerii Legislativului. Se acceptase o eventuala demisie a catorva membri ai prezidiului, dar in nici un caz a conducerii Parlamentului in corpore. In cateva cuvinte, acea decizie a prezidiului poate fi formulata astfel: Nici un fel de demisie! A doua zi, opinia publica a ramas stupefiata ascultand la radio, la 7 dimineata, o informatie despre demisia in bloc a conducerii Legislativului.

— S–ar putea ca Petru Lucinschi sa fi influentat acea decizie? Cine o fi avut interes ca, peste ani, sa constatam acest declin inspaimantator al democratiei si situatiei drepturilor omului in R. Moldova?

— Nu cred ca i–a convins dl Petru Lucinschi. Ma gandesc ca nu avea cu ce. De altfel, nu cunosc nici astazi daca ar fi existat careva presiuni asupra lor. Ma gandesc, si poate ca nu gresesc, ca a fost o slabiciune. Banuiesc ca un impact aparte l–a avut cuvantul dlui Nedelciuc si al dlui Matei, deoarece dl Mosanu, fiind prea sincer, nu a putut lua aceasta decizie. Nu cred ca Mosanu ar fi putut decide aceasta ruptura. La acea etapa, cred ca nici nu si–au dat seama ce consecinte vor urma. Se vorbea ca astfel ar interveni un consens in cadrul Parlamentului care si–ar fi putut continua activitatea, dar s–a intamplat cu totul altceva: a inceput decaderea si dispersarea societatii.

— Dar cum s–a schimbat viata Dvs. dupa acea decizie?

— Multumim lui Dumnezeu, sanatosi... Evident ca dupa ce, in 1994, cu un an inainte de termen, Parlamentul a demisionat, facand loc la putere Partidului Democrat–Agrar, am traversat o perioada sufleteasca foarte grea. Aceeasi stare au trait–o mai multi colegi de–ai mei. Eram pe atunci liderul Partidului Democrat al Muncii, care nu mai exista acum, pentru ca a fuzionat cu Conventia Liberala si s–a transformat in Partidul Liberal. Regret ca in acel moment nu am putut convinge membrii de partid sa constituim un Bloc electoral pentru a nu permite venirea la guvernare a valului agrarian, a revansardei comuniste, purtand masca lui Sangheli&Co, dirijati de dl Lucinschi. Chiar daca ne ingrijora aceasta stare de fapt, spre regret, nu am putut intreprinde nimic, astfel incat, o perioada de timp ne–am simtit foarte prost noi toti cei care am crezut intr–o schimbare veritabila a regimului. Atunci ne–am dat seama, regretand, ca nu am reusit sa mergem in continuare pe calea democratiei, chiar daca noi am fost cei care i–am edificat temelia. Apropo, si proiectul Constitutiei pe care l–am elaborat atunci, era unul foarte bun (cu exceptia a 4 articole care se refereau la viata satului si la limba moldoveneasca). Ulterior, insa, a fost profanat insusi proiectul. Cat ma priveste... Am plecat la facultate, refuzand sa pretind la functia mea anterioara, de sef–adjunct la Directia repartizare a spatiului locativ. Nu am vrut sa deranjez pe nimeni, mai ales ca dl rector mi–a oferit aceasta functie la Facultatea de Drept unde, prin cumul, activasem din anul 1983, imediat dupa absolvirea facultatii.

— Spuneati mai sus ca, de fapt, dl Lucinschi a fost cel care a dirijat, din umbra, revenirea comunistilor la putere. Cum explicati ca, astazi, actualii comunisti de la guvernare nu colaboreaza sau nu fac publica colaborarea cu Petru Lucinschi?

— Cred ca ei, pur si simplu, ascund aceasta colaborare. Daca e sa ne referim la niste date biografice, constatam ca Petru Lucinschi avea o functie foarte importanta in conducerea Partidului Comunist. Acest statut nu este trecut cu vederea niciodata. Sunt sigur ca ei colaboreaza tacit, incercand sa demonstreze ca cei de azi nu sunt comunistii de altadata. Este un joc, prin intermediul caruia se incearca din nou inglodarea cetatenilor in minciuna. Spre regret, foarte multi oameni mai cad prada acestor brasoave. Motivul principal din care se intampla astfel de scenarii este dezinformarea si lipsa de informatie.

— Credeti ca doar lipsa de informatie e la mijloc? Ce efecte are starea generala de apatie a cetatenilor, provocata si de numeroasele esecuri suportate in ultimii ani de clasa noastra politica?

— Si esecurile au fost dirijate. Cred ca ati observat cum reactioneaza foarte multi dintre simplii cetateni la auzul cuvantului "democratie". Personal, am intalnit oameni care isi faceau cruce, spunand: "Lasati–ma cu democratia asta!" Ei exclama aceste cuvinte fara a–si da seama ca, in fond, nici nu este vorba de democratie adevarata. Democratia s–a diminuat dupa ce au inceput discreditarile: astazi o directie, maine alta. In fond si reforma agrara a fost discreditata, si cea judiciara, si reforma invatamantului... Toate aceste actiuni de compromitere au provocat in R. Moldova o stare de apatie generala.

— Ce le spuneti Dvs. studentilor? Cum depasiti ruptura care s–a produs intre generatia anilor '90 si cea care vine acum? Cat de usor sau cat de dificil accepta tinerii de astazi ideile care ne–au ridicat la lupta in anii '90?

— Impreuna cu alti colegi incercam sa–i convingem si sa–i readucem la realitate. Ceea ce s–a facut, incepand cu anii 1985, '89, '90, a fost un inceput de lupta foarte bun, care, pe parcursul anilor, a fost profanat, distrus si devalorizat. In prezent, doar 30 la suta dintre tineri cunosc aceasta istorie. Tot ei sustin aceste idealuri nationale. Ceilalti, circa 70 la suta, daca nu sunt impotriva, sunt apatici. Cautam si noi sa identificam aceasta ruptura intre generatii si intre idealuri, dar acesta ar trebui sa fie rolul intregului sistem de invatamant, incepand de la gradinita de copii si terminand cu Universitatea si cu studiile postuniversitare. In caz contrar, noi vom pierde aceste generatii si valorile pe care le–am dobandit atat de greu. Ma bucur atunci cand descopar ca tinerii veniti la 1 septembrie, spre sfarsitul anului, sunt schimbati in bine. Dupa un an de studii, cei care iau in serios cartea, devin persoane cu mai multa demnitate si verticalitate.

— Toate partidele politice au si structuri de tineri. Chiar si PCRM, partid scos in afara legii in lumea democratica, are structuri formate din tineri, in special studenti. Cum explicati aceasta decizie a unor tineri, luata in contextul unui flux general de deschidere, inregistrat in lume, in ansamblu?

— Este un paradox. Cum altfel poate fi calificat acest fenomen care a luat amploare de rand cu proprietatea privata, orientarea spre valuta occidentala, spre economia de piata? S–ar parea ca, in acest context, conceptiile comuniste nu au loc. Este o situatie greu de explicat si de inteles. Vorbele noastre sugereaza ca am prefera sa ajungem in Europa, structura mentalitatii, insa, ne situeaza undeva prin regiunea Sahalin. E o mare ruptura. Problema cea mai importanta este ca, pana in prezent, lupta purtata a provocat deteriorarea demnitatii oamenilor. Zi de zi, se renunta la istorie, la traditii, la limba romana, la idealuri si la statutul nostru de bastinasi. In acest scop s–a lucrat metodic: de la tribuna Parlamentului, prin intermediul ziarelor guvernamentale, pe calea alegerii in functii a unor demnitari... Totul s–a intreprins in scopul lezarii personalitatii. Sa ma ierte dl Motpan, dar, in calitate de om politic, a fost avansat in fruntea Parlamentului cu o singura conditie: pentru a demonstra ca acest nivel este maxim pe care il poate acumula, studia si manifesta un moldovean. Nu mai mult. El era promovat in calitate de mostra tipica a ceea ce inseamna un moldovean. Astfel de decizii sunt marea noastra rusine.

— Dar cine elaboreaza asemenea strategii?

— Securitatea, serviciile de informatii rusesti cu care colaboreaza si actuala conducere a statului, mai multi reprezentanti ai careia sunt selectati dupa criterii similare cu cele utilizate in cazul Motpan, pentru a demonstra intregii lumi ca acesta ar fi nivelul intelectualitatii de la noi.

— Despre actualul sef al Parlamentului se zice ca ar fi proeuropean, ca ar avea vederi democratice... I se aduc mai multe caracteristici pozitive... Asa sa fie sau este vorba de aceeasi mostra de personaj, ajustata intr–un altfel de ambalaj?

— Este o vorba potrivita in astfel de cazuri, "lup in piele de oaie"... Un alt proverb romanesc este "spune–mi cine iti sunt prietenii si iti voi spune cine esti tu". Daca ai acceptat sa vii la putere impreuna cu PCRM, daca ai fost promovat de acest partid, nu esti democrat, oricat de tare ai vrea sa simulezi acest lucru, pentru ca, automat, esti supus lor.

— Daca e sa facem trimitere la psihologia politica, ce putem spune despre disponibilitatea acestui tanar, Marian Lupu, de a se lasa promovat de PCRM?

— Nu voi face multa filozofie. Voi aminti doar de demnitate care, in astfel de cazuri, este stirbita chiar cu acordul persoanelor. Despre Lupu... Vorbeste o romana fluenta, a facut studii elitare, dar ceea ce promoveaza il da de gol.

— Incotro se indreapta acum R. Moldova, or, ultimele alegeri parlamentare au adus rezultate neasteptate de partea democratica si proeuropeana a societatii. Si acum suntem in pragul unor alegeri care, spun analistii, risca sa ne aduca niste rezultate la fel de imprevizibile. Ce ar trebui sa se intample ca mesajele proeuropene sa fie sprijinite de actiuni pe potriva?

— Din anul 1998, impreuna cu o parte dintre colegii mei de facultate, care au activat in politica, am incercat sa convingem societatea ca, la momentul respectiv, avem nevoie de doua, cel mult trei forte politice: de stanga, de dreapta si de centru. Nu am fost intelesi, din pacate, ca noi, cu partidele politice pe care le avem, cu clasa politica care abia creste, dar nu o avem cu–adevarat (sa nu sa se supere colegii, dar pentru asta ar trebui sa faca multa carte serioasa), dispersam electoratul. Am demonstrat cu lux de amanunte, cum am explica unor elevi, pe tabla din fata clasei. Electoratul nostru este impartit in trei parti, promoscovit, absenteist si constient. Iata ca la aceasta parte constienta revin 20–25 de partide politice. In astfel de conditii, partea prorusa (includ aici si minoritatile nationale, si romanii basarabeni cu mentalitate invechita si cu o orientare usuratica), aceasta o treime prorusa se transforma, pe contul partii constiente, in 50 plus 1. Evenimentele de la 4 aprilie au dezamagit aceeasi parte constienta a societatii care, in prezent, are nevoie de niste impulsuri deosebite pentru a–si reveni din acel soc.

— De fapt, ce impact a avut, in linii mari, votul de la 4 aprilie?

— Ati observat, probabil, ca dintre cei care vor sa afle acest lucru au ramas prea putini. Si comentariile la acest subiect sunt prea putin mediatizate. Pe de alta parte, pentru ca oamenii sa fie interesati de astfel de comentarii, acestea ar trebui facute, in exclusivitate, de specialisti in domeniu. Mereu le spun despre asta si studentilor. Ca sa fiu mai convingator ii intreb: ce om sanatos la cap se duce sa–si trateze dintii la cizmar?

— De altfel, ce intrebari le mai adresati studentilor?

— Am fericirea si placerea, cu ajutorul harului dumnezeiesc care mi–a fost dat, sa predau o disciplina foarte captivanta — dreptul constitutional, care este o stiinta fundamentala, juridica, dar si politica. Dreptul constitutional studiaza omul, rolul lui in societate, amploarea drepturilor sale si conlucrarea mecanismelor statale pentru binele omului. Orice fenomen s–ar intampla in societate, orice lege ar fi adoptata, ea afecteaza cetatenii. Cat ma priveste, am un avantaj deosebit fata de colegii mei, pentru ca, orice fenomen s–ar produce, eu il pot explica din punct de vedere juridic, identificand aspectele politice. Ma conduc de regula care mi–au dat–o profesorii de la facultate: daca facem stiinta, atunci suntem obligati sa spunem lucrurilor pe nume, ii place sau nu cuiva acest lucru. La intrebarea Dvs... Cu studentii discut orice: despre absenteismul la alegeri, despre incapacitatea de a analiza critic realitatea... Una dintre problemele importante — lipsurile de la ore.

— Cat de frecvente sunt aceste lipsuri?

— Chiar ultima sesiune a demonstrat ca doar o treime dintre studenti percep ce inseamna cu–adevarat studiile si stiinta. Am avut studenti care, din 16 seminare, desfasurate trimestrial, au participat doar la o singura lectie. Se intampla ca vine parintele si ma intreaba: de ce copilul meu are note negative daca, personal, in fiecare zi, il aduc pana la poarta universitatii? Parintii ma intreaba ce fac copiii lor peste zi, iar eu habar n–am ce sa le spun...

— Incearca sau nu studentii sa–si cumpere notele?

— Personal nu am avut astfel de situatii, dar am auzit. Mai stiu ca, deseori, incercarile lor se termina cu note proaste. Cei care muncesc au altfel de rezultate. Noi obisnuim sa facem lectiile publice. Tot public anuntam notele, astfel incat studentii cunosc situatia fiecarui coleg. Acum imaginati–va ca eu, la vreun examen, ii dau nota 8 celui care a frecventat orele, iar celui care a vazut facultatea doar la 1 septembrie ii dau un 9. Daca mi–as permite o astfel de tratare, nu as mai avea ce cauta la facultate. Pe de alta parte, ramane valabila vorba "padure fara uscaturi nu exista". Dar, este important sa subliniem, chiar daca, in unele cazuri, cei care cumpara note reusesc sa obtina o nota mai buna, a doua sau a treia oara nu le mai merge. Vorba romanului: ulciorul nu se duce la apa de mai multe ori...

— La 4 aprilie, cand a fost votat presedintele, partidele asa–zise democratice, care l–au votat, i–au inmanat o lista de conditii, i–au fixat chiar si niste perioade de timp in care acestea ar fi trebuit sa fie realizate. Ce s–a intamplat pana la urma cu aceste liste? Ce face presedintele Voronin cu ele?

— Cred ca ar fi cazul ca ziaristii sa–l intrebe personal pe presedinte. Cat ma priveste, cred ca presedintele le–a aruncat, pur si simplu, la vreun gunoi. Nu este pentru prima data cand demonstreaza ca nu are nici un fel de responsabilitate politica, iar promisiunile si le poate schimba in mod repetat. Aceste conditii au fost, sa ma ierte colegii, un fel de indreptatire a tradarii lor. Nimic mai mult. Pentru ca in obligatia lor de deputati intra si respectarea Constitutiei, reiese ca obligatiile lor ar fi trebuit sa fie indeplinite dublu. Sa revenim la ele. Chiar daca au fost subliniate momentele care ne deranjeaza pe noi, in special limba si istoria, nimic bun nu s–a intamplat dupa avansarea acelor conditii. Mai mult decat atat, avem istorie integrata, implementata in tot mai multe scoli, avem o limba, despre care, nici sub pistol, sefii statului nu vor sa spuna ca e limba romana.

— Dar care au fost suporturile care au conditionat aceasta tradare? Ce au dorit sa obtina liderii formatiunilor respective, or, aceste decizii au lovit ca un bumerang asupra formatiunii...

— Votul din 4 aprilie a fost ca un trasnet intr–o zi senina. Cred ca va veni timpul, cand va trebui sa orientam societatea spre noi idealuri si sa gasim o formatiune noua, pentru ca, din acea zi, tradatorii au fost trecuti in istorie. A fost adusa o lovitura fatala miscarii de renastere nationala si acest lucru s–a intreprins treptat, prin schimbarea denumirii formatiunii, prin excluderea ideii de reintregire a neamului... Aceste actiuni au fost puse la cale in plina cunostinta de cauza si doar mai tarziu va deveni clar in ce scopuri au fost efectuate aceste actiuni.

— Sustineti ca societatea ar trebui orientata spre idealurile de altadata, dar si spre o formatiune politica noua, spre niste personalitati noi... Cum pot fi identificate acestea? Cine ar putea deveni lider al acestei formatiuni, pentru ca, intre timp, s–a lucrat metodic pentru dispersarea si blocarea personalitatilor noi care incercau sa acceada in politica...

— Acest lucru l–am remarcat o data cu venirea la putere a presedintelui Lucinschi. Atunci a inceput totul: dispersarea, izolarea, numirea in inalte functii, dupa care — demiteri spectaculoase. Aceasta strategie este respectata si in continuare. Cu toate acestea, apar forte noi, persoane noi, exista o continuitate in toate lucrurile: si in cele rele si in cele bune. O forta ar putea deveni deputatii Parlamentului anilor 1990–1994, care, intre timp, au fost inlaturati si izolati. Exista aceasta armata de persoane care au activat, fie ca au fost deputati, fie ministri. Vin tineri, de la facultati, vin foarte buni romani, dupa constiinta si suflet. Sunt admirabili, daca urmarim pasii pe care–i fac la facultate. In societate sunt mai multe personalitati de o orientare foarte clara spre valorile europene.

— Sa admitem ca se consolideaza un partid nou, national, constituit in jurul unor idei democratice si europene… De cati ani ar avea nevoie aceasta noua formatiune ca sa poata concura pe piata politica de la noi? De cati ani ar fi nevoie pentru o schimbare veritabila de regim?

— Pentru schimbarea de regim se va duce o lupta dura. Avantajul e ca societatea civila cauta si asteapta altceva. Nu cred ca aceasta societate este una optimista incurabil. Cat priveste acest aparat, stabilit de sus pana jos, va fi complicat de lucrat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa stam cu mainile in san si sa asteptam. Astfel creandu–le conditii sa se consolideze. Partea constienta a societatii fierbe… Astazi societatea a plasat principalele partide, in special cele parlamentare, pe o singura parte… Indiferent de presiuni, trebuie sa mergem inainte…

— A fost anuntat un concurs pentru suplinirea functiilor de judecatori. Sunt foarte multe locuri vacante in acest sistem… Ce garantii au simplii cetateni ca in aceste functii ar putea veni niste judecatori bine pregatiti, onesti, care le–ar face dreptate?

— Functia de selectare a cadrelor ii revine Consiliului Superior al Magistraturii care, conform legii, dar si conform prevederilor stiintifice, trebuie sa fie independenta, chiar si de seful statului. Realegerea in functie de presedinte al CSJ a Valeriei Sterbet sugereaza ca, in justitia de la noi, lucrurile vor degrada in continuare.

— De ce a preferat–o presedintele Voronin?

— Pentru ca–l asculta pe el si nu legea sau Constitutia. Daca ea ar fi respectat Constitutia, cum au facut–o, bunaoara, unii judecatori, pierzandu–si functiile, ar fi fost, poate, si ea in alta functie, ar fi fost, poate, un simplu judecator, asa cum au ajuns cei care au ascultat Constitutia, constiinta si legea. Ea, insa, asculta seful statului. In realitate, nu ea selecteaza cadrele, nu Consiliul Superior al Magistraturii, ci consilierul presedintelui Voronin. In prezent, apar la suprafata elemente gata de orice fel de tradare, lucrand cu doua coduri, unul oficial si altul neoficial… Cei cu demnitate fiind stramtorati sau chiar inlaturati din viata politica si sociala.

— Dar cum apar aceste elemente? Cine are grija de stimularea lor?

— Apar si se sustin unii pe altii. Sunt foarte multi dintre cei care pot sa–si vanda mama, atat de slugarnici sunt.

— Cum depasiti starile in care descoperiti ca ati fost tradat?

— Analizand… Suferind… Lecturand... Printre marele mele deziluzii a fost "Oraselul Libertatii". Abia atunci cand m–am indepartat din acel loc, am inteles ca, de fapt, noi toti am fost supusi unui experiment. A fost verificat potentialul miscarii noastre de eliberare nationala, a fost completata baza de date a SIS–ului… Tot atunci au fost intentate sute de dosare, iar cei interesati au putut constata cine si cat valoreaza in lupta de eliberare nationala din Basarabia. Am simtit pe propria piele ca anumiti indivizi au inceput sa se intereseze de persoana mea… Eu, insa, sunt mandru ca sunt roman, deoarece a fi roman, inseamna a avea demnitate. Romanii adevarati pasesc, purtand capul sus... Si–apoi si cartuzul e cu patru colturi si, dupa cum prefer sa fac uneori o gluma, nimeni nu poate sa te duca de nas, pe cand cei care nu se considera romani, accepta jugul, minciuna, lasitatea si tradarea.

— Se mai spune ca, acele proteste au mai avut scopul de a osteni lumea, de a o face inapta de lupta. Mai e posibil anul 1989?

— Astazi — nu. Societatea a fost adusa la aceasta stare amorfa. Si nu doar comunistii sunt de vina. Apropo, personal, nu–l urasc pe Voronin sau pe Stepaniuc. Eu, pur si simplu, nu–i accept in calitate de oameni politici, pentru ca depistez in atitudinea lor incercarea de a ma pacali. Ca oameni au dreptul la fericire, dar ca politicieni… Daca aceste lucruri nu vor fi spuse pe nume, atunci nu ne vom ridica niciodata din genunchi…

— De ce, totusi, batem pasul pe loc?

— Pentru ca nu am intreprins niste lucruri pana la capat… Intre timp, am studiat profund mai multe stiinte, inclusiv marxism–leninismul. Am constatat ca restructurarea ar fi putut avea loc doar prin lichidarea vechiului aparat de stat. Noi nu am facut acest lucru, pentru ca toate incercarile se loveau de rezistenta presedintilor, de la Mircea Snegur incoace. Acum, cand cunoastem situatia, nu avem nimic altceva de facut decat sa constituim o clasa politica noua, apta sa–si asume toate responsabilitatile.

— In paralel, problema transnistreana este utilizata ca subiect de santaj si de manipulare… Arestarea si condamnarea lui Smirnov ar fi putut contribui la solutionarea conflictului?

— Intr–o oarecare masura, dar nu trebuie sa uitam ca exista un intreg sistem, capul caruia e Smirnov. Daca Rusia ar permite arestarea acestuia, ar promova, in paralel, alt personaj in locul lui Smirnov...

— Planul Iuscenko este unul progresist?

— E Planul Kozak in camuflaj. E o incercare de a transmite Transnistria Ucrainei… Sa nu ne miram ca, in prezent, cand exista aceasta majoritate parlamentara destul de dubioasa, la Chisinau poate fi votata orice decizie… Poate fi calcata in picioare pana si Constitutia, inclusiv de cei care, in 1994, nu au votat–o. Singura noastra solutie e ca, mai devreme sau mai tarziu, vom adera la UE.

— Va multumim.

Un interviu de Echipa de Garda