 |
Editorial |
Mostenirea
de Alina Radu
« Nu accept jumatatile de valori», Antonina
Sarbu
Marti la OSCE a fost inaugurata o expozitie de arta a regretatului Andrei Sarbu. Inaugurarea a avut loc in sala, in care, cu cativa ani in urma, judecatorii CEDO au audiat martorii in cazul Ilascu. Atunci delegatia Rusiei a insistat ca la proces sa fie adus un traducator din moldoveneasca in romana, iar acum, la aceasta inaugurare traducatoarea de engleza a OSCE a putut vorbi doar in rusa, in timp ce finlandezul Matti Sidoroff a vorbit in romana, iar romanul Andrei Vartic a parasit contrariat sala. Au urmat aprecierile, dezaprobarile, susotelile de la inaugurare care faceau ecou cu marturiile de la acel proces. Oaspetii expozitiei s–au lansat in dezbateri despre limbi, popoare, culori, arte si politica.
In acest amalgam lumesc, doua suflete au stat mute intr–o verticalitate indubitabila, doua fiinte care, aparent transparente, erau vazute in acea sala din oricare punct nu ai fi privit. Doua suflete care nu s–au mai dezlipit, oricat de crud ar fi lovit in ele nefiinta, suferinta, anii si despartirea. Era sufletul lui Andrei Sarbu, respirand neauzit din tablourile cu fasii infinit de albastre si, lipit de aceste tablouri, cu tot cu inima, sufletul Antoninei Sarbu, care in starea ei de fiinta fizica a stat dosita la inaugurare dupa o coloana de marmora, dar in stravezia ei intimitate era langa paleta celesta, plina de albastru a lui Andrei.
Nimeni nu a intrebat de ce sta Antonina langa coloana rece, in timp ce criticul de arte Constantin Ciobanu a vorbit o jumatate fierbinte de ora despre artistul incomparabil pe care a avut sa–l nasca Moldova. Nimeni nu a putut influenta tacerea Antoninei, si ea, precum a zis criticul Ciobanu despre tablourile lui Andrei, ca "nu sunt nici optimiste, nici pesimiste", ci sunt reale, deci ea ramane la fel ca si aceste tablouri, ea traieste starile lor.
Cunosc proprietari de pinacoteci private si valoroase din Chisinau si din lume, care au bani si care privesc cu jind acerb aceste tablouri. Sunt opere care pot infrumuseta galerii si palate, dar Antonina nu se va desparti de nici una. Tablourile sunt descrierea fizica a sufletului lui Andrei, sunt mostenirea ei, a baiatului ei, Cristian si a nepotului ei, Sebastian. Este comoara langa care ei stau de garda si indura lipsa si lipsurile lui Andrei.
 |
|
Click
aici
pentru a vedea prima pagina a Ziarului de Garda |
|
|
|
Investigatii |
Reuniune de clasa la Spitalul «Sfantul Arhanghel
Mihail»
 |
La 27 iunie, un comunicat de presa al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei (CCCEC) a bulversat opinia publica. Informatia difuzata pe toate caile mediatice dezvaluia ca "ofiterii CCCEC l–au retinut pe Mihail Ciobanu, director al Spitalului Clinic Municipal "Sfantul Arhanghel Mihail", cu antecedente penale, care a estorcat si a primit o recompensa ilicita in suma de 500 de dolari SUA, in schimbul angajarii unei persoane in functia de asistenta medicala".
Cei care au reactionat la aceasta informatie pot fi impartiti in cateva categorii: persoane care au crezut pe bune comunicatului, condamnandu–l, in sine, pe Ciobanu, altii care au trecut cu vederea peste el si cei care si–au zis despre "scenariul" respectiv ca este cusut cu ata alba, deoarece tentativa de a plati o mita in valoare de 500 de dolari pentru un serviciu remunerat cu un salariu de 500–600 de lei este una incredibila. Cine si in ce conditii ar plati, in R. Moldova, 500 de dolari in schimbul unui loc de munca atat de prost platit si care, suplimentar, implica numeroase eforturi si riscuri?
Ziarul de Garda a incercat sa depene firul evenimentelor din viata doctorului Ciobanu, dar si din activitatea CCCEC, vizavi de acest subiect.
Reconstituim pagini necunoscute ale unui dosar "in derulare".
Continuare 
|
Deportari |
Statul asteapta plecarea in vecie a deportatilor
Repetatele demersuri privind edificarea unui monument consacrat victimelor represiunilor staliniste raman fara vreun raspuns din partea statului, iar cei care continua sa se bucure de privilegii in R. Moldova sunt NKVD–istii de altadata, care au contribuit nemijlocit la reprimarea a mii de suflete de basarabeni.
Ieri, 6 iulie, zi de doliu pentru R. Moldova, la Gara Feroviara din Chisinau s–au adunat victimele si descendentii celor care, acum 56 de ani, au constituit cel de–al doilea val al represiunlor staliniste. La locul "intalnirii" este montata o piatra purtand inscriptia: "Aici va fi inaltat un monument in memoria victimelor represiunilor staliniste." Ani in sir, cu acest prilej, lumea revine cu gandul la monumentul promis.
"In sate au intrat masini cu soldati, semanand spaima si durere. Ne–au incarcat in vagoane de marfa sau vite si ne–au dus pe taramuri necunoscute, unde am trait in conditii inumane", si–a amintit, si de aceasta data, Valentina Sturza.
Astazi, din cei 35 696 deportati din primul val al represiunilor si din cei 94 792 persoane, deportate in cel de–al doilea val, mai sunt in viata doar aproximativ 9 000 de persoane (9%), varsta carora depaseste 65 de ani.
"Am fost numiti chiaburi si dusmani ai poporului, iar peste 17–20 de ani am fost reabilitati fiind considerati nevinovati", a mai adaugat Sturza.
Cu toate ca au fost facute mai multe demersuri, pichetari si marsuri de protest, "fixate doar pe hartie", deportatii au fost lipsiti de cei 72 de lei — adaos la pensie, ramanand doar cu 4,50 lei din acea suma. De asemenea, le–au fost luate si cele 50% cat echivalau scutirile la achitarea serviciilor comunale.
Deportatii spun ca statul, pur si simplu, asteapta ca si cele 9% din numarul deportatilor ramasi in viata sa plece in lumea celor drepti, luand cu ei problemele de la care se eschiveaza autoritatile.
|
Sondaj |
|
