Interviu cu Vitalie Nagacevschi, presedintele Asociatiei «Juristi pentru Drepturile Omului»

— Dle Nagacevschi, cate dosare la CEDO sunt intentate in prezent la cererile cetatenilor R. Moldova si care sunt subiectele cele mai importante?

— E dificil de calculat numarul dosarelor, deoarece CEDO publica datele statistice o data pe an, de obicei, in ianuarie. Insa, conform ultimelor date statistice, erau intentate circa 800 de dosare care aveau perspectiva. Organizatia noastra are inregistrate la CEDO vreo 200 de dosare care, dupa cum le calificam noi, au o perspectiva serioasa. Cele mai frecvente incalcari, invocate de oamenii de rand, sunt cele legate de neexecutarea hotararilor judecatoresti, de neglijarea principiilor obligatorii in cazul unor procese echitabile si de incalcarea dreptului de proprietate. Alta categorie de dosare e cea care vizeaza procesele penale, in special, incalcarea dreptului la libertate si siguranta. Destul de numeroase sunt cazurile in care sunt contestate eliberarile abuzive si ilegale a mandatelor de arest. Aici as sublinia ca, la noi, 95 la suta din numarul total al mandatelor de arest nu rezista in fata examenului CEDO, adica, 95 la suta din astfel de mandate sunt ilegale.

— Care sunt cele mai grave incalcari comise in aceasta procedura?

— Principalele argumente aduse in cazul arestarilor preventive a cetatenilor sunt cele, potrivit carora, acestia ar putea sa se ascunda sau sa influenteze partile implicate in proces. Uneori se mai invoca motivul unor eventuale infractiuni pe care acestia le–ar putea comite. La noi, atunci cand procurorul solicita mandat de arest, se argumenteaza prin faptul ca infractiunea ar fi grava, iar pedeapsa prevazuta constituie un termen mai mare de doi ani de privatiune de libertate, motiv din care este solicitat arestul preventiv al persoanei. La noi, abordarea problemei arestarii este deformata, deoarece, de regula, se aresteaza, pe cand arestul ar trebui sa fie ca o masura intr–adevar exceptionala. Aceasta e o abordare absolut incorecta a problemei. Atata timp, cat nu este demonstrat ca persoana prezinta un anumit pericol, ca ar putea sa se ascunda, sa influenteze martorii, sa mai comita alte crime, in nici un caz nu ar trebui privata de libertate. Chiar si in cazul lui Valeriu Pasat, in cazul functionarilor de la Primarie, arestul constituie un abuz. Care este oportunitatea detinerii lor in inchisoare? De obicei, raspunsurile la aceasta intrebare par din domeniul absurdului. Alta problema, ce tine mai mult de politica sau de lumea mondena, este cea legata de violarea dreptului la libera exprimare, ingradirea dreptului de organizare a intrunirilor… Intrebati de dosarele de la CEDO. Si aceste subiecte sunt dintre cele mai frecvent contestate de cetatenii R. Moldova. Chiar daca autoritatile statului stiu ca exista astfel de dosare, starea de lucruri in acest sens ramane neschimbata.

— Un subiect mai proaspat in acest sens este situatia concernului Euronova Media Grup… Crezi ca pichetarile ar putea determina conducerea statului sa–si revada deciziile in raport cu aceste medii de informare sau, totusi, se va ajunge la CEDO?

— Institutia audiovizualului Euronova a solicitat autorizare pentru organizarea unor pichetari a CCA si a Parlamentului. La sedinta Primariei a participat si procurorul, care s–a pronuntat impotriva autorizarii, motivand ca problemele respective pot fi solutionate si pe alta cale. Atitudinea procurorului este atat de bizara, incat nici nu poate fi comentata. Oricum autorizarea a fost aprobata, procurorul avand, insa, dreptul de a contesta aceasta decizie in judecata. La moment, nu stiu daca a facut–o sau nu.

— Apropo, in calitatea ta de avocat al acestui concern, cum crezi, ce ii inspaimanta atat de mult in aceasta structura? Din ce cauza s–a complicat atat de mult situatia acestor posturi de radio si de televiziune?

— Suta la suta nu pot raspunde, dar exista doua ipoteze: prima tine de posibila existenta a unor relatii personale ostile intre domnii Mihailo si Saharneanu si cea de–a doua — o posibila comanda politica, in conditiile in care Euronova Media Grup solicita frecvente care ar permite sa–si extinda acoperirea pe intreg teritoriul republicii.

— Cine, de fapt, sunt cei care nu au nevoie de o companie cu acoperire pe intreg teritoriul republicii?

— Cei de la guvernare, fiindca aceasta companie ar putea face concurenta canalului Moldova 1, astfel, partidul de guvernamant pierzand din capacitatea de a manipula cetatenii, deoarece populatia va avea doua surse de informare. Chiar daca una va continua promovarea celor de la guvernare, cealalta ar oferi altfel de informatie: obiectiva si echidistanta. In acest caz, comunistii nu vor mai arata atat de bine, nu vor mai fi atat de lustruiti cum sunt actualmente la televiziunea publica.

— Mai esti membru PPCD?

— Nici nu am fost vreodata.

— Esti al 13–lea pe lista electorala a acestui partid. In cazul in care candidatul la Primarie, Gheorghe Susarenco, ar castiga alegerile si, eventual, s–ar mai produce niste remanieri pe lista PPCD, ai accepta sa treci in Parlament?

— Eu sunt al 13–lea. Daca Susarenco castiga, atunci vine al 12–lea, Eugenia Starcea, si daca mai pleaca cineva atunci as putea sa pretind si eu la un loc. Insa, deocamdata, nu cred ca imi doresc un mandat de deputat in actualul Parlament.

— Ai si niste argumente?

— Pentru mine, postul, functia nu sunt un scop in sine. Scopul este altul, functia fiind un mijloc de atingere a unui scop. Acest mijloc este eficient atunci cand sunt intrunite anumite conditii. Dupa mine, pentru moment, aceste conditii lipsesc si functia de deputat ar fi ineficienta in cazul meu.

— Care sunt aceste conditii, despre lipsa carora vorbesti?

— In primul rand — majoritatea parlamentara si, in al doilea rand, lipsa unei echipe. Actul de guvernare, fie in Guvern, fie in Parlament, este unul colectiv, si pentru a avea un act de guvernare eficient, este nevoie de o echipa. Deocamdata, o astfel de echipa nu exista, deoarece majoritatea din conducere o constituie reprezentantii PCRM. Despre celelalte partide? PPCD participa la actul de guvernare, dar nu guverneaza, fiind in opozitie.

— Ce crezi despre destituirea celor cinci membri de frunte ai PPCD din cadrul partidului?

— Nu ma pot pronunta pe marginea acestui subiect. De altfel, ii cunosteam personal, dar nu indeaproape, si nici nu stiu ce s–a intamplat in partid, deoarece nu sunt membru al acestei formatiuni, nu particip la sedinte si congrese.

— Ai avut vreodata semnale ca PPCD este condus in mod abuziv, dupa cum afirma cei demisi?

— Nu ma pot pronunta. Nu sunt membru de partid si nici nu am fost. Nu cunosc modalitatea de organizare si de conducere a PPCD.

— Dar daca cei demisi, considerand ca s–a comis un abuz, ar veni pentru o consultatie juridica, cum ai proceda?

— Eu pun problema altfel. Noi acordam consultatie juridica tuturor, inclusiv, reprezentam si membrii PCRM la CEDO. Este un caz in care clientii nostri, membri ai acestui partid, au cerut initierea unui dosar impotriva statului R. Moldova. Este vorba de libertatea de expresie. In plus, noi reprezentam la CEDO publicatia Kommersant Moldovi, inchisa fara respectarea legislatiei in vigoare. O singura data in viata am citit acest ziar si mi–am zis ca nu–l voi mai citi niciodata, pentru ca, intr–adevar, este un ziar care nu trebuie citit si care, pana la urma, ar putea fi si inchis. Acest act ar trebui sa se produca, insa, fiind respectate prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si legislatia nationala. Atata timp, cat drepturile nu sunt respectate, noi nu facem distinctie intre cei care ne solicita ajutorul.

— In calitate de cetatean, ce drepturi ti se incalca? Te simti uneori marginalizat, vulnerabil?

— Cred ca cea mai mare problema care exista in R. Moldova este lipsa independentei reale a puterii judecatoresti, deoarece de aici incepe totul. Daca aceasta putere ar fi fost independenta si impartiala, asa cum prevede Constitutia, atunci, mi–ar fi in cot de calitatile oricarui regim, venit la guvernare, deoarece as avea certitudinea ca, in cazul incalcarii drepturilor mele, in instanta de judecata, as putea demonstra acest lucru, castigand orice proces. La moment, insa, este mai mult decat imposibil sa castigi in Moldova un dosar impotriva statului. Acesta este problema numarul unu si o atare stare de lucruri intr–adevar ma nelinisteste. Ma gandesc ca daca chiar eu voi avea probleme, care nu cad sub incidenta Conventiei Europene a Drepturilor Omului, pot sa pierd in instantele nationale doar pentru ca respondent ar fi statul si nu pentru ca nu as avea dreptate. O astfel de abordare a problemei poate fi considerata infractiune. La noi, impotriva unei infractiuni comise de catre o persoana fizica, poti sa te aperi, chiar comitand o infractiune in intampinare, pe cand, impotriva unei infractiuni comise de stat, nu te poti apara si nici nu te poti ascunde. E o problema dintre cele mai grave. Infractiunea comisa actualmente de statul care nu ne asigura o putere judecatoreasca independenta si impartiala, este o infractiune care pericliteaza securitatea si bunastarea noastra.

— Se tot vorbeste ca, in legatura cu cresterea numarului de solicitanti sau de dosare la CEDO, intentate impotriva statului, ar trebui trasi la raspundere judecatorii care prejudiciaza R. Moldova de sume mari de bani, in cazul in care aceste dosare sunt pierdute. La ce etapa este aceasta procedura? Ar putea ea, in vreun fel, sa–i faca pe judecatori mai echidistanti, mai putin docili in raport cu puterea?

— De altfel, intotdeauna, Institutul responsabilitatii personale impune persoana care solutioneaza vreo problema sa ia in considerare ca ar putea raspunde pentru decizia luata. La 29 ianuarie curent, presedintele R. Moldova, la adunarea anuala a judecatorilor, a venit cu o astfel de initiativa, spunand ca acei judecatori ale caror hotarari vor genera condamnarea R. Moldova de catre CEDO, vor deveni responsabili, inclusiv si din punct de vedere material. Insa, dupa aceste vorbe nu s–a mai intreprins nimic. Nu cunosc sa fi fost elaborat vreun proiect de lege, sa fi fost inaintata vreo propunere in acest sens.

— Daca chiar organizatia voastra ar veni cu o astfel de initiativa, care ar fi soarta ei, in cazul in care tot mai frecvent se vorbeste despre importanta colaborarii statului cu societatea civila?

— Nu cred ca ar avea sorti de izbanda. Problema are si un alt aspect. La moment sunt foarte multe dosare pierdute de R. Moldova in urma neindeplinirii, de catre Ministerul Finantelor, a obligatiilor sale. Ma refer aici la refuzul executarii mai multor hotarari judecatoresti definitive. Actuala legislatie a R. Moldova prevede posibilitatea pedepsirii acestor persoane cu functii de raspundere. Este in vigoare inclusiv eventualitatea unei raspunderi materiale. In realitate, nu se intreprinde nimic.

— A abordat cineva aceasta problema? A verificat vreodata cine se face vinovat de condamnarea R. Moldova pe un dosar sau altul?

— Niciodata. Nu au fost verificate si numite persoanele care se fac vinovate de condamnarea R. Moldova, adica si a noastra, a contribuabililor, deoarece, pana la urma, tot noi platim aceste despagubiri. Bugetul plateste, dar bugetul ia banii tot de la noi.

— In ce masura presa de la noi respecta legislatia R. Moldova si ce parere ai despre ziarele de partid?

— Nu pot spune exact care ziare respecta legislatia. Este important continutul acestor ziare care e destul de diferit de la caz la caz. Am o parere controversata despre ziarele de partid, chiar daca, pana la urma, orice partid are dreptul sa aiba publicatia sa. Aceste ziare, bineinteles, sunt angajate politic si promoveaza imaginea partidului. In ceea ce priveste celelalte ziare… In general citesc putina presa: Timpul, Jurnal de Chisinau, Moldavskie Vedomosti, Ziarul de Garda si Fluxul.

— Mai nou, presedintele Voronin a indicat schimbarea fondatorilor ziarelor guvernamentale Moldova Suverana si Nezavisimaia Moldova, ca si cum aceste publicatii, al caror fondator era Guvernul R. Moldova, devin, intr–un fel, independente. Ce va urma, in opinia ta? Nu cumva, aceasta "transformare" ar putea repeta situatia de la Televiziune care, chipurile, a fost transformata dintr–o institutie de stat in una publica, in realitate facand aceleasi jocuri.

— Nu stiu pe cat e de adevarat, dar am auzit ca aceste publicatii vor fi controlate, prin intermediul diferitor structuri, de catre Oleg Voronin. Ar putea sa fie adevarat, deoarece, in ultimul timp, se observa ca Oleg Voronin se intereseaza de mijloacele de informare in masa, preluand, intr–un fel, experienta lui Berlusconi. Se pare ca acesta ar putea sa instituie un control total asupra mediilor de informare din R. Moldova. Stiind ca el controleaza Sun TV–ul, nu ar fi de mirare daca ar incerca sa puna mana si pe aceste doua publicatii, prin intermediul fondatorilor. In niste conditii normale, ar fi trebuit sa fie facute publice aceste intentii, ar fi urmat sa fie organizat un concurs investitional cu participarea celor care intentioneaza sa devina fondatori ai ziarelor respective. Doar un concurs deschis ar fi putut exclude dubiile si suspiciunile.

— Crezi ca s–ar fi gasit mai multi doritori sa investeasca in aceste publicatii?

— De ce nu? Personal, nu cunosc atat de bine domeniul presei, dar cred ca sunt mai multi doritori de a deveni fondatori ai acestor publicatii.

— La cate dosare lucrezi acum?

— La CEDO cred ca am vreo suta de dosare, iar la nivel national — vreo 8–9...

— Cum explici aceasta disproportie?

— Cu timpul, intentionez sa ma retrag din dosarele de la nivel national, deoarece nu imi place sa fac avocatura in R. Moldova. Pierzi foarte mult timp, asteptand prin coridoare. Dosarul, de exemplu, este numit spre examinare la ora 10.00, dar, pana la urma, poate fi examinat la cu totul alta ora. Al doilea moment, poate si mai important: de cele mai dese ori pot sa prezic soarta dosarelor, luand in considerare continutul acestora.

— Si numele unor judecatori te ajuta sa prezici soarta dosarului?

— In general, da. La nivel national, de regula, se judeca fie in baza plicului, transmis de la client la judecator, fie in baza telefonului. Sigur ca sunt si unele mici exceptii.

— Poti face o evaluare? Care ar fi proportia celor doua categorii de judecatori?

— O treime la doua treimi, daca ne referim la instantele din zona Chisinaului.

— Ce altceva te mai deranjeaza in instantele noastre de judecata?

— Ma mai agaseaza faptul ca instantele de judecata se afla in niste cladiri deplorabile, nereparate, iar judecatorii nu sunt asigurati cu cele necesare. Ei nu au hartie, pixuri, nu mai vorbim de computere.

— Crezi ca din aceasta cauza sunt corupti?

— Si din aceasta cauza, sigur. Toate circumstantele, luate impreuna, sunt importante. Independenta judecatorului trebuie analizata sub doua aspecte: independenta obiectiva si cea subiectiva. Independenta subiectiva presupune asigurarea materiala a judecatorului si pregatirea lui profesionala, dar si calitatile personale. Independenta obiectiva este constituita de modul de numire, de alegere, promovare si sanctionare a judecatorilor, adica de baza legala, institutionala. Deci, independenta unui judecator este o notiune complexa, care nu poate fi simplificata sau abordata doar prin prisma salariului.

— De altfel, cat de mare e salariul unui judecator?

— Judecatorul din prima instanta, la nivel incepator, are circa 1200 de lei… Consider ca este un salariu mizer pentru un judecator. Dupa mine, salariul unui judecator incepator ar trebui sa fie de cel putin 400 Euro pe luna. Aceste conditii ar determina independenta si echidistanta justitiei de la noi. De asemenea, judecatorii trebuie asigurati cu sali de sedinte. Sunt cel putin ridicole procesele de judecata, desfasurate in birouri, or, actul de justitie este public si trebuie sa fie transparent. La fel de important e si ca fiecare act de justitie sa fie solemn. La noi, insa, judecatorul se prezinta in hainele in care a venit de acasa. Are alaturi telefonul, iar in birou nu mai poate intra nimeni, pentru ca acesta, de obicei, este prea mic. Judecatorul nu mai imbraca roba, iar acest fapt stirbeste din solemnitatea actului justitiei. Chiar acum cateva zile, cu un avocat din Austria, am fost la Curtea de Apel. Acela a ramas surprins de conditiile si de modul in care se lucreaza acolo.

— Cum se formeaza judecatorii?

— Si asta este o problema care influenteaza independenta judecatoreasca. In mod normal, ar trebui sa fie Institutul National de Magistratura, unde candidatii la functia de judecator sa poata obtine o pregatire specializata, ca sa se poata ocupa de judecarea oamenilor. Pe cand, la noi nu exista o astfel de structura. Orice persoana care a implinit 25 de ani, licentiat in drept, face un stagiu pe langa un judecator, sustine examenul de calificare si poate fi numit judecator pe un termen de 5 ani. E o problema serioasa, deoarece calitatea multor tineri judecatori lasa mult de dorit.

— Judecatori pe viata cine sunt?

— Pana la atingerea plafonului de varsta, asta inseamna ca judecatorul nu poate fi destituit din functie, pana cand el nu iese la pensie. Doar astfel poate fi asigurata independenta reala a puterii judecatoresti, prin inamovibilitate, adica creandu–le conditii care nu ar permite disponibilizarea lor.

— Cine le acorda acest statut?

— Constitutia R. Moldova.

— Dar cand se decide?

— De la inceput judecatorul se numeste pe o perioada de 5 ani, dupa aceasta Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) inainteaza documentele la presedintele R. Moldova si, prin decret, acesta numeste judecatorul in functie pana la atingerea plafonului de varsta. Presedintele poate sa refuze si aici exista o problema foarte mare, fiindca presedintele refuza nemotivat, si in cazul refuzului de doua ori consecutiv, CSM prezinta propunerea de a fi eliberat judecatorul din functie. Este o mare prostie. In mod normal, ar fi trebuit sa fie astfel, CSM prezinta judecatorul si propunerea de a fi numit pana la atingerea plafonului de varsta. In cazul in care presedintele are obiectii, el refuza, dar isi motiveaza foarte bine acest refuz, in cazul in care CSM nu accepta motivele invocate de presedinte si propune a doua oara acelasi judecator, presedintele este obligat sa semneze decretul. Sa fie ceva similar cu modalitatea de promulgare a legilor.

— De obicei, in cat timp executa statul deciziile CEDO?

— Comitetul de Ministri al CE supravegheaza executarea hotararilor CEDO. Din momentul intrarii in vigoare a unei decizii a CEDO, statul are 3 luni pentru a executa hotararea in ceea ce priveste masurile de ordin individual, fiindca hotararea are 2 conotatii. In primul rand, decizia contine efecte de ordin individual, in al doilea rand, sunt efecte de ordin general. Efectele de ordin individual sunt cele ce tin de restabilirea persoanei in drepturile violate si achitarea despagubirilor morale si materiale. Efectele de ordin general sunt cele care prevad ca Guvernul este obligat sa intreprinda masuri pe plan legislativ, in asa fel incat pe viitor sa nu se comita violari similare. De exemplu, in dosarul Mitropoliei Basarabiei, masurile de ordin individual au fost indeplinite. Mitropolia a fost inregistrata si i s–a achitat suma de 27 075 Euro.

— Ce s–a facut cu acesti bani?

— Nu stiu, nu am participat la acest dosar. In ceea ce priveste masurile de ordin general, Comitetul de Ministri al CE considera ca hotararea inca nu a fost indeplinita, Guvernul a prezentat deja al patrulea proiect de lege despre culte si de fiecare data CE considera ca acest proiect nu este bun si il respinge, astfel incat, pana in prezent, aceasta hotarare se mai afla pe masa Comitetului de Ministri in compartimentul celor neexecutate.

— Au trecut 13 ani de cand clientii tai din Grupul Ilascu au fost arestati. Cum explici ca aceasta decizie CEDO nu se respecta?

— Explic prin comportamentul Federatiei Ruse, care este marcat de impertinenta. As aminti aici dosarul Samaev vs Federatia Rusa. Iti pui mainile in cap, constatand ce comportament a avut Guvernul Rusiei in acest dosar. Rusia fiind un stat mare isi permite o atitudine absolut necivilizata pe plan international. Face niste declaratii aberante, intelegand ca nimeni nu–i poate face nimic si ea nu poate fi pedepsita la modul serios. Despagubiri in suma de 400–800 mii Euro pentru Federatia Rusa nu sunt inspaimantatoare. De aceea ea si continua politica sa aroganta, refuzand sa–i elibereze pe Andrei Ivantoc si Tudor Petrov–Popa. Toti noi intelegem ca daca Rusia ar vrea, chiar astazi ei ar putea fi eliberati. Rusia insa neaga faptul ca poate determina eliberarea detinutilor politici, iar noi nu putem face nimic, chiar daca pe masa Comitetului de Ministri al CE se afla acest dosar, au fost adoptate mai multe rezolutii…

— Excluderea Rusiei din CE ar fi o solutie?

— Greu de spus, dar cred ca CE nu ar accepta acest lucru. Excluderea ar insemna, intr–un fel, pierderea controlului asupra Rusiei, or, mentinand Rusia in CE, controlul asupra deciziilor si abuzurilor acestui stat mai este posibil. Singurul lucru care s–ar putea intampla ar fi retragerea dreptului la vot a Federatiei Ruse, dar nici acest pas nu a fost facut.

— Dar ce mai puteti face voi, in calitate de avocati?

— Pregatim o noua cerere la CEDO. In doua–trei saptamani va fi inaintata. Cererea se refera la privarea ilegala de libertate, or, ei continua sa ramana inchisi ilegal. Noi contestam perioada de dupa pronuntarea deciziei CEDO.

— Ar putea fi examinat in regim de urgenta un astfel de dosar?

— Noi vom cere abordarea cererii in regim de urgenta. S–ar putea sa accepte. De obicei, sunt examinate in regim preferential cererile care vizeaza supunerea reclamantilor la un tratament inuman si degradant, aplicarea torturii, pericolul extradarii intr–o tara care nu face parte din CE, pericol pentru sanatate si pentru viata omului. De altfel, dosarul Ilascu a fost examinat in regim de urgenta. In 1999 a fost scrisa cererea si abia in 2004 a fost pronuntata hotararea. In acest caz, regimul de urgenta a durat 5 ani.

— Cum apreciezi planul ucrainean de reglementare a conflictului transnistrean?

— Nu am auzit prea multe despre acest plan, dar as vrea sa precizez un singur lucru: in principiu, imi este indiferent cine ar fi autorul planului reglementarii, important e ca acesta sa fie in folosul si nu in detrimentul R. Moldova. Daca intr–adevar Iuscenko este sincer in dorinta sa de a reglementa conflictul, acest lucru se va intampla.

— Atunci cand opozitia l–a acreditat pe Voronin cu un nou mandat, i–au fost puse niste conditii… Cum le realizeaza presedintele?

— Dupa mine, nu face nimic, dar important e ca mingea mai este pe terenul opozitiei.

— Dupa ce a ales presedintele pentru urmatorii cativa ani, ce–ar putea intreprinde opozitia? Si–ar putea retrage votul?

— Ea ar trebui sa elaboreze proiecte de legi si sa le propuna Parlamentului. In cazul in care majoritatea comunista nu le va vota, atunci ar avea mana libera sa declanseze o lupta deschisa impotriva guvernarii. Conditiile prevedeau votarea mai multor seturi de legi care ar fi vizat independenta justitiei, situatia audiovizualului, in special, a CCA… Aceste conditii pot fi indeplinite doar prin promovarea unor legi care ar garanta independenta puterii judecatoresti, schimbarea rolului si functiilor Procuraturii in R. Moldova. Atunci cand legile vor fi elaborate si prezentate Parlamentului, opozitia ar putea cere votarea lor de catre fractiunea majoritara. Atunci se va produce deznodamantul acestei stari de fapt ce provoaca destula confuzie in societate. Refuzul comunistilor de a vota, ar putea provoca acuzatii serioase la adresa lor. Asa insa... Acum opozitia e cea care trebuie sa dea din coate…

— Cum ai ajuns, prin anii '94, agent guvernamental…

— Chiar eu am creat aceasta structura… In 1994, am venit la Ministerul Justitiei in calitate de sef al Sectiei relatii internationale. Pana atunci lucrasem la Procuratura, unde fusesem angajat pana la absolvirea USM. De la stagiar ajunsesem ajutor al procurorului sectorului Ciocana, Mihai Murzac. Au inceput problemele economice in intreaga republica, salariile in procuratura fusesera reduse substantial. Intr–un moment, m–am surprins ca sunt cuprins de un fel de frica si de dorinta de a trai mai bine. Chiar constatasem ca as fi putut accepta mita. Cand mi–am dat seama de acest lucru, mi–am dat demisia. Intre timp am avut mai multe "oferte" despre care raportasem in scris procurorului. Acum sunt nespus de bucuros ca nu m–am lasat corupt.

— Nici chiar in intimitatea ta nu ai regretat ca nu ai luat mita?

— Nu. Imi amintesc un caz. Pe atunci aparuse inghetata Snickers, Baunti… Costa vreo 8 lei. Mergeam cu sotia mea, Viorica, iar ea imi zise ca vrea foarte mult o inghetata. Nu aveam bani, chiar daca eram ajutorul procurorului unui sector din Chisinau. Cu zece lei pe care–i aveam in buzunar, nu am putut sa–mi servesc sotia cu inghetata pe care ar fi preferat–o. Tot atunci am inteles ca trebuie sa schimb ceva in viata noastra. Am ales avocatura, iar un timp, foarte scurt, incercasem chiar sa practic niste mici afaceri. Luasem cateva tarabe la piata, deschisesem o casa de schimb valutar. Cumparasem un camion, cumparam zahar de prin gospodarii si il vindeam la piata. Angajasem vanzatori. Timp de o luna am constatat ca nu–i de mine si am inchis afacerea. Intre timp, fostul ministru al Justitiei, Vasile Sturza, afland ca nu mai sunt in procuratura, mi–a telefonat si m–a invitat la MJ, sef al Sectiei relatii internationale.

— Aveai un salariu bun?

— Nu, dar aceasta functie presupunea mai multe plecari in strainatate, de dragul carora, timp de un an, am invatat intensiv franceza... Plecarile presupuneau niste diurne. Cu ele rezolvam mai multe probleme. Iti alegeai un hotel mai ieftin, mancai mai putin si veneai acasa cu o rezerva de bani.

— R. Moldova, la nivel oficial, sustine ca se indreapta spre UE, iar o conditie importanta pentru realizarea acestui scop este combaterea coruptiei. Tot mai multe voci afirma ca acest lucru nu se va intampla la noi atat de simplu, dat fiind faptul ca cei de la putere si familiile lor sunt implicati in diverse afaceri dubioase. Crezi ca vor lupta ei cu afacerile propriilor lor familii pentru a duce Moldova in UE?

— In primul rand, eu nu cred ca in urmatorii 20–30 de ani noi am putea ajunge in UE. De aici ar trebui sa incepem. Si cel de–al doilea moment, lupta cu coruptia… Pentru moment, o astfel de lupta nu se intampla. Nimeni nu este interesat sa combata coruptia. Singura sansa e ca, odata cu trecerea timpului, noile conditii vor impune statul sa stabileasca un anumit control pentru a diminua coruptia. Acest lucru insa se va intampla in mod obiectiv, va fi dictat de circumstante si nu de dorinta celor de la guvernare. Dezvoltarea societatii in ansamblu si conditiile externe vor dicta debarasarea de coruptie… Ceea ce se intampla la noi, ceea ce face CCCEC, este un fel de lupta cu consecintele coruptiei. O adevarata lupta cu coruptia presupune transparenta totala a actului de guvernare, deoarece coruptii sunt ca si "taracanii". Ei fug de lumina. Transparenta este cea mai eficienta arma de lupta cu cei corupti. Concursurile publice in determinarea antreprenorilor care ar trebui sa execute comenzile de stat, transparenta in invatamant, in organele administrarii publice, asigurarea unor salarii care ar sustine demnitatea persoanei, acestea sunt doar cateva dintre remediile care ar contribui la starpirea acestui fenomen social.