Nr. 42 (2 iunie 2005)


Editorial

Tacerea
de Alina Radu

autor
«Moldovenii tac ca vitele. Oricum i–ar injosi patronii de la Moscova, ei nici nu vor discuta intre ei cat de rau sunt calcati in picioare», Ahmed Arsamakov, militant cecen.

Se stie ca barbatii Moldovei sunt la Moscova. Nu pentru ca n–ar avea de lucru in Moldova, ci pentru ca nu au salarii si oricat ar munci nu au cu ce isi intretine familiile. Astfel lasa casa si iau trenul spre Moscova. Asa ajung pe santierele Rusiei. Ziua cladesc caramizi, cara ciment si tac. Noaptea dorm in baraci de carton sub ploaie si tac. Patronii ii injura, le platesc cu taraita, ii ameninta, ii gonesc, dar barbatii nostri fac cat li se spune, iau cat li se da si tac. Daca ar spune ceva impotriva patronilor, ar insemna ca nu sunt multumiti de conditii, daca ar intelege ca sunt exploatati — inseamna ca trebuie sa plece, dar cel care pleaca — va gasi in loc doar o baraca la fel sau una poate si mai rea, iar locul lui nu va ramane niciodata gol — trenul Chisinau–Moscova aduce alti barbati tineri si tacuti in fiecare zi. Regula e stabilita, cel care deschide gura — pierde salariul, iar acasa in Moldova salarii nu exista. Deci — jugul si tacerea este unica optiune.

Patronii de la Moscova nu au motive de remuscari, stie un CSI intreg ca moldovenii muncesc si tac precum vitele, asa li–e neamul, asa vin ei de acasa, asa i–a facut cineva sa fie in Moldova lor.

Nici Moldova nu neaga nimic la acest capitol. Doar cei care au fost muti au supravietuit. Cei care au deschis gura — au ajuns in Siberia, in lagare de concentrare, in inchisori, in cimitire. Cei care au tacut, au trait caine–caineste, dar au ramas in viata — si asta a insemnat intotdeauna mai mult. Tacerea barbatilor acestui popor a devenit fenomenala, a devenit parte din genofond. In ultimul deceniu, cateva sute de mii parca si–au amintit ceva, si–au mai dres vocea pe la tribune stradale, dar cu anii au mutit din nou. Si in timp ce unii strigau pe strazi ca nu suntem o natiune de necuvantatoare, altii, in birouri, au impartit tara si au reinstalat regulile lagarelor de concentrare.

Cecenii au mers pe alta cale. Ei mor in fiecare zi, pentru ei tacerea e mai mult decat moartea, pentru ei onoarea e mai mult decat viata. Inca nu si–au dobandit linistea nici cecenii, nici basarabenii. Asteptam voci noi si ramanem de Garda.


 

Click aici pentru a vedea prima pagina a Ziarului de Garda

Investigatii

Moartea Vilgai —
subiect al unui dosar penal

imagine
MOTTO: «Luati–ma sa zbor!», din ruga copiilor din Marculesti, adresata pilotilor de la baza militara. Deseori, acestia nu le refuzau picilor, luandu–i cu ei la bordul avioanelor.

La 28 mai, Ministerul Apararii planifica sa organizeze, la Marculesti, un show aviatic cu ocazia marcarii celei de–a 13–a aniversari a Aviatiei Militare din R. Moldova. Sarbatoarea nu a mai avut loc, pentru ca, in ajun, pe 27 mai, in jurul orei 10.58, unul din cele sase avioane de tip Vilga 35, din dotarea Armatei Nationale, s–a prabusit pe Aeroportul militar de la Marculesti. La bordul avionului se aflau pilotii Valeriu Slavineanu si Vasile Pintea, si tehnicienii Valeriu Ceaglei si Eugen Lisneac. Toti patru au decedat in urma accidentului. Acest caz este primul, atat de tragic, din istoria Armatei Nationale.

Uneori, pilotii plimbau copiii din sat cu avionul

Catastrofa de la Marculesti a provocat, mai intai, nelinistea celor care locuiesc in aceasta zona. Oamenii din localitate spun ca, imediat cum au auzit despre catastrofa, i–au multumit Domnului ca, in timpul acelui zbor de control, nu a fost luat la bord vreun copil de–al lor, or, de multe ori, pilotii nu rezistau in fata curiozitatii picilor care ii rugau "Luati–ma sa zbor!", acceptandu–i cu ei in timpul exercitiilor aeriene.

In aceeasi zi, Ministerul Apararii a anuntat ca avionul de tip Vilga 35 s–a prabusit "in timpul efectuarii unui zbor de control". Aparatul de zbor a fost produs in anul 1983, in Polonia, in 2003 fiind supus ultima data unei revizii tehnice capitale.

Stirile de la Moldova 1 au pus pe post portretele victimelor, iar textul ce insotea aceste fotografii funebre anunta ca cei pierduti in ultimul lor zbor aveau inscrise in biografii mii de ore traite in inaltimi.

Nimeni niciodata nu va sti...

In necrologul semnat de Vladimir Voronin, Marian Lupu, Vasile Tarlev, Valeriu Plesca, Iurie Stoicov, Ion Corobcean, Ion Morei, Vladimir Munteanu, Alexandru Mija, Victor Murzac, Vitalie Bucatari, Ion Savciuc, Vladimir Furtuna si Oleg Coroi se spune ca cei patru, aflati la momentul accidentului la bordul avionului avariat, "au pus viata si securitatea celor care se aflau in zona pistei de pe aerodrom, mai presus decat propria lor viata". Nimeni niciodata nu va sti cum anume au actionat pilotii si ce s–ar fi putut intampla daca, in panica, ei ar fi actionat altfel.

A fost instituita o comisie speciala pentru cercetarea circumstantelor accidentului. Comisia este condusa de premierul Vasile Tarlev, care are idee despre tractoare si camioane, nu si despre avioane. Membri ai acesteia sunt Iuri Stoicov, presedinte al Comisiei parlamentare pentru securitate nationala, aparare si ordine publica; Ion Ursu, director SIS; Ion Morei, secretar al Consiliului Suprem de Securitate; Valeriu Balaban, procuror general; Valeriu Plesca, ministru al Apararii; Gheorghe Papuc, ministru de Interne; Valerian Revenco, ministru al Sanatatii si Protectiei Sociale; Vitalie Mrug, director al Administratiei de Stat a Aviatiei Civile.

Aparatul de zbor prabusit a fost evacuat de pe teritoriul aerodromului, specialistii urmand sa analizeze datele "cutiei negre", pentru a stabili cauzele catastrofei.

Continuare

Sondaj


Ziarul de Garda
ATENTIE! Versiunea electronica a Ziarului de Garda nu contine toate materialele aparute in editia tiparita.
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
Tel: 23-79-84, 079523593
ziaruldegarda@yahoo.com